All you need is LOVE!

Dragilor, nu mi-am imaginat vreodată ce putere poate strânge-n ea energia gândului bun! Azi noapte a fost prima oară când am dormit normal, neîntors! Chiar era nașpa dacă  mă întorceam, că operația e pe abdomen 😉

Și toate astea datorită VOUĂ, prieteni știuți sau neștiuți, care mi-ați trimis gândurile voastre pozitive. Astea, țup-țup, s-au adunat tiptil într-un gânduloi mare, ce a pornit să lupte împotriva CANCERULUI. Eu cred că așa a funcționat și voi TOTI, împreună, ați răzbit boala. Știți vorba aia: unirea face puterea!  În timpul asta, eu n-aveam  nicio treabă: dormeam 🙂

Sincer, mi-a fost foarte greu să iau decizia de a face publică boala mea și starea mea. In general, am observat că oamenii se feresc să iasă-n stradă și să strige-n gura mare: am cancer! În schimb, când ajungi la birou dimineața, mai ales iarna, pe toți îi auzi: “Frate, m-a luat o gripă de nu mă mai țin pe picioare!” Unii o mai bagă și p-aia  cu “șefu’, azi nu pot să vin, că am o indigestie….”

Mulți poartă ochelari de vedere, utili, ca proteze ale ochiului. Unii și-i pun și așa, la ‘șto, că sunt trendy. În schimb, când vine vorba de protezele auditive, toată lumea și le ascunde cat mai sub par, după ureche,  sub perucă, sau cauta unele minuscule, băgate in urechi, doar-doar nu sunt observate. Să le poarte cineva așa, just for fun? Niciodată!!!

De ce diferența asta evidentă de abordare și percepție? Habar n-am!

Revin și va spun am avut de luat decizia dacă să mă dau în fapt, sau nu? Am hotărât încă de la început că blogul înseamnă 100% Mircea Gheorghe, așa cum scrie pe vitrină, și am zis Mirceo, fie ce-o fi, HAI!

Și ce fericit sunt că am ales calea  asta, de a împărtăși cu voi adevărul! Altfel, cum mai primeam sutele de gânduri curate, frumoase, pozitive, toate energiile astrale și povețile voastre? Și dorința de a mă ajuta cu orice aș avea nevoie, doctori, materiale, sfaturi sau medicamente. Am primit chiar și linkuri cu metode utile de a învinge insomnia!

Altfel, cum mai stăteam eu pe patul de spital citind mesajele voastre și lăcrimând, la aproape fiecare? Mă vedeau doctorii și asistentele,  o băgam și io p-aia că e de la ochelari, sau  că mi-a intrat ceva-n ochi. Ce sa mai zic de dom’ profesor, colegul meu extraordinar, care probabil mă crede cel mai mare plângăcios… 🙂

Asta e, sunt slab, plâng și la desene animate 🙂 Na, că v-am spus-o și p-asta!

Trebuie să îmi cer scuze tuturor celor care mi-au trimis mesajele lor și cărora nu le pot răspunde individual. Absolut toate au fost citite, iar unele absorbite!  Am reușit să  țin ritmul  doar cu  mesajele private. In plus, tot ce scriu aici e pe o tastatură de telefon. Și nici forma fizică a mea nu e chiar de invidiat.

Nu credeam că pot primi atâtea emoții și iubire, nu am sperat fiu in stare să duc atâta fericire!

Ceea ce s-a întâmplat confirmă recentul studiu al oamenilor de știință, făcut pe zeci de mii de subiecți, timp de multe zeci de ani: rețeta unică pentru o viață fericită este IUBIREA.

Vă iubesc!