De ce… pictăm femeile?

Toate femeile mele

Mai intai, ca voi dati viata! Indiferent de forma de viata, voi sunteti piua-ntai! Cu siguranta e atat de important argumentul asta, incat el singur ar putea sustine toata admiratia, recunostinta si dragostea noastra.

Insa nu, noi suntem sexul tare si nu ne lasam usor…. Asa ca va pictam si va iubim si pentru ca ne inspirati in toate actiunile noastre. Adica tot ceea ce planuim sau facem, e legat de voi. Sau inspirat de voi. Sau pentru voi. Ori dedicat voua.

Toate femeile mele
Toate femeile mele

Pai, de ce credeti voi ca exista competitiile sportive? Sau de ce se pornesc razboaiele? Sau de ne ce batem noi, barbatii, intre noi, ca chiorii? Din cauza de… voi! Sa ne dam mari cu muschii nostri, cu… alea, cum le zice…, abilitatile noastre, sau, pana la urma… cu orice se poate sa va intram in gratii! Sa ne imbatosam si noi, nu?

Si toata inspiratia de unde credeti ca ne vine? Tot de la voi! De la un gest, o privire, o atingere, o unda, sau… o parere. Si chiar un refuz! E suficient pentru a ne alimenta intreaga vitalitate si imaginatie. Unde ne dirijati, acolo ne ducem. Desi nu recunoastem.

Va dedicam ode, imnuri, opera, arii, tablouri, piese de teatru, cladiri, lupte, medalii, poezii si poeme,… toata creativitatea noastra e generate de gandul la voi.

Chipul vostru este cel ce ne sta in fata chiar si de plecam la razboi. E suficient sa ne imaginam unduierile trupului vostru si asta ne apara de toate relele lumii. Putem visa linistiti orice poveste, dar daca voi apareti in ea, totul devine basm feeric, de o mie si una de nopti si de ori… si de neuitat. Cati dintre noi, barbatii, nu tinem minte visurile cu voi din copilarie sau tinerete?

Toate dramele noastre, cosmaruri, racile, urile, disperarile, nebuniile, neputintele,… tot pe la voi trec inainte sa ne napadeasca de tot.

Nici nu stiti ce putere aveti asupra noastra! Desi n-o vom recunoaste niciodata, voi sunteti cele puternice, cele care conduceti Lumea asta. Noi, niste neica-nimeni p-aici, ne dam mari cu muschii nostri inutili, cu care ne dam in stamba cu orice ocazie. Insa voi intelegeti cat de superficiali suntem, d-aia ne lasati mereu impresia ca am insemna ceva. Ne mangaiati pe cap… si mergeti mai departe. Iar noi luam mangaierea voastra ca pe o mantuire, care ne duce pentru inca un an, sau zece, inainte.

Voi ne sunteti si otrava si leacul, stim asta. Iar fara voi, ce-ar fi viata? Ceva negru ori gri, pustiu continuu, fara lumina, dor si dorinta.

Da, pictam femeile, pentru ca fara voi viata ar fi lipsita de culori, de frumusete, de miros, de iubire, de gust, de muzica, de atingeri, de senzatii, de tremur, de emotii, de regret, de dezamagiti, de renuntari, de tradari, de intrigi, de povesti, de… viata!

La multi ani, femeio!