Trist… i-am vazut la stiri pe cei chemati la Curtea Suprema ca martori in procesul Revolutiei. Au fost chemati vreo cinci mii de oameni. Majoritatea niste persoane varstnice, cu chipuri posomorate si intristate, miscandu-se cu viteza si energia specifica varstei. Deodata am avut revelatia faptului ca ei au fost, de fapt, tinerii din decembrie 1989 care au iesit in strada si au strigat “Jos, Ceausescu!” cu un curaj demn de tot respectul. Ei ne-au aratat ca “vom muri si vom fi liberi!”. Peste o mie dintre ei, chiar au pierit, iar alte doua mii au fost raniti, unii marcati pe viata.
Au trecut 30 de ani…
In care Poporul nu a vrut sa stie nici cine a ordonat si nici cine a apasat pe tragaci. Cine a bramburit in asa hal lucrurile, incat la Otopeni a fost macelarit un intreg batalion cu tineri de la scoala de ofiteri din Campina? Aveau in jur de 18-20 de ani. Si multe alte morti inutile…
Daca romanii ar fi vrut sa afle adevarul, ar fi fortat politienii. Dar nu s-a vrut, pentru ca ar fi cazut primele capete pe care oamenii i-au cunoscut ca emanati ai revolutiei, incepand cu Ion Iliescu. Cum ar fi fost ca primul presedinte dupa Ceausescu, ales cu 86%, sa fie condamnat? Cei care au preluat puterea au strans in jurul lor multi dintre vinovatii acelor zile, care au dat ordinele. Si asa s-a creat FSN, FDSN, PDSR, PSD… Deci exista un pacat originar care va plana intotdeauna asupra acestui partid.
Dar mai e o categorie…
A celor care chiar au tras! Ei, in timp, au crescut in grade si pozitii si multi sunt generalii de azi, care au in mana puterea, sau accesul facil la ea. Oare au ei interesul sa se afle adevarul?
Nici atunci, imediat dupa ’90, nici acum, la 30 de ani dupa, nu e momentul sa aflam adevarul. Care se va amana, sine die, pana o mare parte din vinovati, vor disparea.
Din pacate, tinerii de astazi, cand vor vedea imaginile de la stiri, cu acei batranei tarati la Curtea Suprema, nu vor intelege, de fapt, ce cautau ei in strada, asa in varsta, si nu stateau acasa, in fata focului si a televizorului, cu un ceai in mana? Ei nu-si pot inchipui ca oamenii aia au fost si ei tineri, ca ei astazi, dar in plus au avut atunci, in decembrie ’89 un curaj dat de disperare, cand simti ca nu mai ai nimic de pierdut.
- Dar, de ce, nu era bine pe vremea lui Ceausescu? Eu nu stiu, dar am inteles ca toata lumea avea serviciu, mancare, case…
Cam asa vad tinerii de azi. Iar cand se uita la stiri, sunt si ei confuzati. Pentru ca noi, astia batrani, nu le-am explicat totul, de-a fir a par. Lasa, sa nu stie si ei, de ce sa le mai spunem mizeriile de atunci? Sa-i protejam… Iar protectia asta ni se va intoarce, candva, in fata, pentru ca sunt din ce in ce mai multi mileniali care il preaslavesc pe Ceausescu si comunismul lui.
Noi suntem vinovati, pentru ca, daca nu-i invatam istoria adevarata, riscam sa se repete.
Au trecut 30 de ani…
La Revolutie aveam 29 de ani si am iesit in strada. Insa nu m-am inscris in nicio asociatie, nu am depus nicio cerere pentru nimic. Daca as fi fost chemat ca martor, cu siguranta si eu as fi exact exact la fel cu cei pe care i-am vazut la stiri, acum dupa 30 de ani: un batranel care se misca sovaielnic…
Doar ca, poate, cu batista rosie la butoniera.