Am dat peste un interviu fabulos, realizat de Monica Lovinescu cu marele scriitor, filozof, istoric, profesor și om de cultură, Mircea Eliade. Înregistrarea este din 1960 (ce coincidenţă, chiar anul în care m-am născut!) și a fost difuzată la Radio Europa Liberă.
Ce voce remarcabilă şi ce timbru elevat am descoperit la cel care a uimit lumea cu a sa formidabilă Istorie a Religiilor şi pe care l-am citit plin de emoţiile vârstei în Maitreyi, Romanul Adolescentului Miop, sau în La Ţigănci, ori Noaptea de Sânziene.
Am rămas fascinat de înălțimea culturală și științifică a dialogului, într-o limbă română admirabilă, atât de bogată, între doi oameni care, de zeci de ani părăsiseră România. Mă gândesc, spre comparație, la cei care, la câteva luni după plecarea în ale țări, nu-și mai găsesc cuvintele în limba în care au crescut. Tind sa cred ca nu prea le găseau nici înainte.
Mă refer şi la oamenii politici, sau conducătorii din orice domeniu, chiar și al culturii, pentru care de multe ori cuvintele devin dușmani, nu aliați.
Admirația mea pentru spiritul vizionar al lui Mircea Eliade este desăvârșită: a definit, încă de acum 60 de ani, prin cuvântul “planetizarea” culturală, industrială, sau socială, ceea ce avea să devină ce noi acum numim “globalizare” … Mai mult, face referire inca de atunci, intuind tendința de îndepărtare a Occidentului de religie, ceea ce astăzi este deja un fenomen evident.
Atinge si un subiect care, la acel moment era inca in stadiul de embrion, fenomenul hippie, pe care il defineste ca fiind un nou tip de religie.
Și, în plus, Mircea Eliade ne dezvăluie ambiția sa de a crea un studiu despre Zalmoxis şi religiile dacilor, plecând de la analiza a, practic, doar câtorva dovezi palpabile, apoi reconstruind totul bazandu-se pe folclorul vechi românesc, plecând de la ipoteza că acesta păstrează și continuă mituri străvechi din zona noastră.
Nu vă dezvălui mai mult, savuraţi singuri!
Și, în încheiere, nu pot ignora faptul că, împotriva unor astfel de valori ale culturii nu doar românești, ci și universale, unii din țară, ca de exemplu Eugen Barbu, își aruncau zoaiele în fiecare număr din revista Săptămâna.
Sper să ascultați cu bucurie, dar și cu mândrie acest interviu. Este o bijuterie!
Interviul îl puteţi asculta aici!
