DEBUTUL

În atelier

Azi se împlinesc exact 46 de ani de când am debutat în caricatură! Și nu cu unul, ci cu trei desene, publicate în revista “Flacăra”, condusă de Adrian Păunescu. Era în 1978, aveam 18 ani și eram în anul al treilea la Sf. Sava.


Rubrica “Racul”, în care apăreau caricaturile revistei, era coordonată de Sorin Postolache, cel care m-a și descoperit. Și care avea să-mi devină un fel de mentor pentru perioada mea de început în ale caricaturii şi presei. Îmi amintesc că în anii ăia eram ca o umbră a lui, îl urmam peste tot. Așa am ajuns să cunosc cam tot ce era în cultura bucureșteană a vremii, nu doar caricaturiști, ci artiști din mai toate domeniile. Pentru că Sorin era foarte conectat. Practic, nu mergea 20 de metri prin centrul oraşului, fără să se oprească să se salute sau să vorbească cu cineva pe care-l cunoștea.
După el, m-au format mult din punct de vedere artistic și nu numai, caricaturistul Claudiu Nicolae (în al cărui atelier mergeam aproape zilnic), iar apoi Dragoș Anton, pe care-l vizitam des și cu care am avut mai multe colaborări.
În timp, în redacții, la expozițiile și saloanele de umor la care am participat – și, credeți-mă, eram avid de activitate – i-am cunoscut pe toți caricaturiștii și pe mai toți artiștii și oamenii de presă. Nume mari, la care mă uitam cu mare admirație. La “Urzica” era Poch, la “România Liberă” era Matty, la “Informația” era Ando…


Cu mulți am colaborat ulterior, când am intrat în presa studențească și participam și la taberele de instruire politico-ideologice. Erau tabere gratuite, de câte 12 zile, făcute la Izvorul Mureșului, unde se aduna toată presa studențească din țară. Asta pentru că am fost redactor-șef adjunct la ING, revista Politehnicii din București (căreia i-am redesenat antetul și tot conceptul grafic) și în același timp, redactor la Convingeri Comuniste (nu râdeți, chiar așa se numea), revista Centrului Universitar al Bucureștiului. Redactia era la Casa Studentilor Grigore Preoteasa, acolo unde vedeam cam toate manifestările studenţeşti, cenaclurile, filmele prezentate de Nea Dumi, ori piesele Teatrului Podul.
Eeee, dar aveam şi legitimație de presă, cu ea intram gratuit la meciuri, chiar la masa presei și la filme și diverse spectacole. Şmecher!😜
Scopul acestor activități politico-ideologice era să ne “spele” pe cap, însă, în realitate, erau discuții foarte libere și neașteptat de deschise pentru încorsetarea de atunci. Și, în fiecare seară, program de discotecă.
Probabil și atracția mea către caricatură a fost pentru că așa puteam spune ceva împotriva regimului, fără să fie pe față, ci cât de cât camuflat. Altfel, nu ar fi trecut de cenzură.

Vă dați seama? Totul a început cu aceste trei desene, publicate când eram doar un puști de 18 ani, probabil cel mai tânăr caricaturist publicat, și simțeam că lumea e a mea.

Şi acum, după atâția ani, simt exact la fel! 😜

PS. Aşa cum vedeţi, pe Pif nu prea-l interesează…

REVANŞA SIMONEI

În sfârșit, s-a finalizat procesul de suspendare a Simonei Halep pentru substanțele interzise găsite în corpul ei. Ea a susținut, încă din prima zi, că este nevinovată. Și tot din prima zi, am crezut-o! Nu doar pentru că îmi place, și i-am ținut pumnii la toate meciurile ei, ci pentru că, urmărind-o, am realizat ce spirit de luptă are, uneori dusă până la sacrificiu. Așa o profesionistă și o competitoare nu va apela niciodată la ceva interzis, nu va alege calea ușoară. Va lupta!

Verdictul a dat un smash direct în figură tuturor analiștilor și specialiștilor, începând cu CTP-ul, care îi pupa încălțările când a comentat finala câștigată de Simona la Roland Garros, virând apoi cu frenezie împotriva ei. Apoi avocați, sau doctori care timp de 17 luni s-au întrecut să ne explice ce greșeli strategice a făcut Simona în pregătirea apărării ei. De la acceptarea și recunoașterea dopajului, pentru o pedeapsā mai blândă, până la eroarea de a nu-și alege avocații potriviți. Chiar și domnul Țiriac a arătat cum că probele recoltate în România au fost compromise etc… Ca să nu mai menționăm de toți haterii de serviciu, apăruți din zoaiele netului, cărora acest eveniment le-a ridicat mingea la fileu. C-așa e-n tenis!

Să mai amintim aici și de reacția Serenei Williams, care sugera că înfrângerea zdrobitoare suferită în finala de la Wimbledon a fost cauzată tot de ceva necurat la Simona. Acum s-a dovedit că s-a făcut de râs. Vorba aia, dacă tăcea,…

Se pare însă că pentru mulți e o mare plăcere să îi lovească pe cei căzuți la pământ. Așa apar și ei mai viteji.

Unii consideră că greșeala ei a fost că s-a predat complet lui Mouratoglou și echipei lui, întorcând spatele celor apropiați și loiali ei. Totuși, să fie asta o eroare, faptul că îți iei pe cel considerat până atunci cel mai bun antrenor din lume?

Probabil, acum nu ar mai lua o astfel de decizie.

Însă prețul plătit a fost imens. Pe lângă cele 17 luni pierdute afară din circuit, mai sunt punctele, banii, eventualele titluri, sponsori, reputația, imaginea. Dar, mai ales, timpul trecut, care la vârsta ei lasă urme mai adânci decât dacă se întâmpla acum 10 ani.

Pe lângă procesul deschis de Simona împotriva producătorului suplimentului respectiv, cred că ar fi justificat și unul împotriva antrenorului francez. Pentru că el este responsabil de întreaga lui echipā, din care face parte și persoana care i-a indicat Simonei să ia respectivul produs. Și, în opinia mea, el mai este vinovat, cel puțin moral, pentru că a așteptat un an de zile până să recunoască faptul că echipa lui a comandat și recomandat produsul contaminat.

Trebuie discutat și despre sistemul și instituțiile din tenis, care fac posibilă o pedeapsā de 9 luni, dar o suspendare efectivă dublă că perioadă. Probabil, cazul Simonei va schimba unele proceduri în legătură cu legile pedepsiri dopajului sportiv.

Simona va reveni cât de curând, asta e clar. În timpul trecut de la suspendarea ei nu a stat degeaba, s-a antrenat constant. O va lua de la capăt, probabil de la zero puncte, strângând din dinți, dar cu convingerea că acum lumea o vede în adevărata ei lumină, cea curată!

Sper că mai poate câștiga turnee, poate chiar de nivel GS, de ce nu? Acum are de a-și lua revanșa și de a-și încheia cariera pe teren! Oricum, fiecare victorie de-a ei va fi de-acum înainte cu mult mai valoroasă.

Hai, Simona! 💪