Cu cine ar fi votat Ștefan cel Mare?

Summertime

Au fost alegeri în Moldova, unele dintre cele mai importante din ultimii ani. Est sau Vest? Practic, asta au avut oamenii pe buletinele de vot ca opțiuni.
Mă întreb, oare Ștefan cel Mare pe ce-ar fi pus ștampila? Îmi amintesc că era o emisiune-concurs în urmă cu câțiva ani, care alegea, pe baza opțiunilor telespectatorilor, care a fost cea mai importantă personalitate în istoria României. În marea finală au ajuns Ștefan cel Mare și regele Carol I. Nu e de mirare, având în vedere că ei au fost cu cele mai longevive domnii din istoria noastră, de 47 și, respectiv, 48 de ani. Deși, eu, la istorie, în anii comuniști, învățam că Ștefan cel Mare a domnit cel mai mult, iar Regele Carol I nu era menționat în manual decât în trecere…
Ștefan cel Mare a avut o politică de alianțe foarte abil construită, astfel încât a reușit să rămână pe tron atâta timp, cu toate că îl mâncau mereu de cur turcii și tătarii. Așa că sunt convins că ar fi ales Vestul. Mai ales că multe dintre cetățile construite de el, Chilia, Cetatea Albă, Hotin, aveau toate Estul ca direcție de apărare. Oare de ce? 😜
Moldovenii au votat, în majoritate, pentru calea europeană, pentru dezvoltare, democrație și libertate. Nu am fost niciodată în Moldova, deși mi-am dorit de mult timp, însă încerc să realizez valul de încredere pe care cei de acolo plutesc către Europa. Cunosc mulți moldoveni veniți la studii sau la job în România, acum ingineri sau doctori eminenți, care considerau că asta era drumul spre evoluție: prin România, spre Europa. Cei din diaspora, la fel ca românii care au votat în străinătate, au dat votul covârșitor pentru Maia Sandu și soluțiile ei. Ei trăiesc acolo și știu foarte bine că asta e soluția: Europa!

Summertime

Ceea ce e interesant este că în Moldova s-a reușit ceva ce românii nu au reușit niciodată. Un singur partid să realizeze majoritatea, ajungand la 60% din locurile din parlament. Noi nu am realizat majorități decât prin alianțe de tot felul. Care, de obicei, nu prea au durat…
Bravo moldovenilor, cu toată intervenția Moscovei și a tătucului de la Kremlin! Uite că, ușor ușor, Moldova se desprinde și este întâmpinată cu brațele deschise de toată Europa și, evident, de SUA. Pentru că o victorie a democrației la Chișinău, se pune dublu: o dată că se întărește și se extinde lumea democrată europeană, iar a doua e că Rusia mai pierde o zonă de influență.
Dar bătălia nu va fi scurtă și nici ușoară, și sunt convins că Maia Sandu, cu masterat luat la Harvard (nu ca multi din politicienii nostri, plagiatori si plini de diplome masluite), știe foarte bine acest lucru.
Felicitări, Moldova! Primul pas a fost făcut, mult succes în călătoria ta 💪

Vaccinarea şi dilema ei… sau, decât să ne certăm, mai bine-o bere să cântăm

Noroc!

Știu că mi-o voi fura cu postarea asta, dar tot o pun. Eu sunt inginer. Mai bine zis, m-am pregătit pentru a fi inginer, asta pentru că, de fapt, visul meu a fost arhitectura, dar am picat la examen. La proba eliminatorie, de desen 😜
Așa că nu mă pricep la medicină deloc, decât din rolul pacientului. Iar aici am avut destule ocazii în care să mă etalez, mai ales în ultimii ani, de când cu cancerul.
Însă nu înțeleg cum doctorii și personalul medical în general se află pe un ultim loc ca procentaj de vaccinați din întreaga Europă. Cumva, mie îmi sună că medicii neagă, prin acest comportament, însăși esența facultății pe care au urmat-o. Și pentru care au învățat atât de mult și atâția ani… Ei nu cred în ceea ce i-a format profesional. Asta trebuie să fie o mare durere, o rupere enormă înăuntru, pe care cred că o simt prin negarea vaccinului și a întregului mecanism de luptă împotriva pandemiei. Nu mai zic ca unii neagă pandemia cu totul, în întregul ei…
Eu, cât am practicat ingineria, nu am fost niciodată în situația de a nega ce am învățat la politehnică. Nici în producție, nici cât am fost în cercetare, nu am găsit că principiile din școală ar fi fost greșite. Poate, unele, învechite. Dar asta e normal, tehnologiile și știința evoluează rapid. Nici ca arhitect nu cred că aș fi fost în vreun moment în poziția să neg sau să contest ce aș fi învățat la Institut.
Însă, să vii tu, ca medic, să negi tot ce a creat mai bun breasla ta, pe care ai jurat să o slujești în numele Suferindului, asta nu pot înțelege.
Nu știu cauzele, poate că oamenii ăștia au venit la cursuri doar să ia o notă să treacă, sau să obțină o diplomă – ceea ce nu e deloc de blamat, felicitări celor care au depus atâta efort! Însă e clar că pasiunea, vocația, lipsesc cu desăvârșire atunci când te plasezi, după părerea mea, eronat, într-o astfel de negare. E ca și cum, după ce aș învăța abecedarul, aș spune că e un căcat. Că, de fapt, alta e ordinea literelor și ăștia care l-au făcut și promovat sunt niște imbecili. Sau sunt cu Oculta, conspirtolionisti, doar vor să ne alinieze într-o turmă omogenă, care să behăim A, E, I, O, U, Ă, Î…
Nu cunosc programa facultăților de medicină, însă poate că una din cauze să fi fost faptul că materia de epidemiologie, sau care era cea ce studia vaccinurile să nu fi fost importantă, sau tratată ca atare. Poate că era așa, mai de umplutură, cum aveam și noi la poli unele ce puteau foarte bine să lipsească. Nu știu, încerc să-mi explic adversitatea asta atât de fățișă a unor doctori împotriva vaccinării.
Știți cum e asta cu refuzul medicilor de a se vaccina? Exact cum ar fi ca preoții care au trecut prin Seminarul Teologic, sau Institut, când ajung in parohiile lor, să propovăduiască ateismul!
Că vine o Șoșoacă și își strigă inepțiile, înțeleg. Ea are alte scopuri și interese, ale ei sau nu, să adune cât mai mulți creduli care să i se uite în gură și pe care să se sprijine în demersul propriu în politică. Ea își permite, nu e medic, ocupă un loc lăsat liber din vremea lui Vadim, poziție de care multora din mahala le-a fost dor. Să împroaște, să acuze, să dărâme.
Dar nu îi înțeleg pe cei care, repet, și-au tocit coatele buchisind mulți ani cărțile alea de chimie, biologie, anatomie, ca acum să le dea cu piciorul…
Cum as putea eu să mă duc la un doctor care îmi spune să nu mă vaccinez? Ce încredere să am in sfaturile lui? Și cu ce mă feresc de Covid? Cu ceai de coada șoricelului și de aia a calului?
Am mulți prieteni medici, unii absolut eminenți! Medicilor (in special dr. Cristian Surcel) și întreg personalului medical de la Spitalul Monza le datorez viața și mereu am recunoscut asta. Deci vă rog să nu interpretați rândurile mele ca o lipsă de respect pentru ceea ce știu și fac ei, salvând vieți în fiecare zi. Însă în ce v-am spus aici, sincer, mie îmi dă cu virgulă.
Din păcate, încă o dată se dovedește că uneori, multă carte, nu e a bună.
Ar mai fi multe de spus, dar acum mă opresc aici. E vară, e soare, cifrele sunt jos. Vorba cântecului: dar decât să ne certăm, mai bine o bere să cântăm 🍻

Noroc!
Noroc!

Sper doar ca la toamnă să nu începem să ne plângem în pumni, că uite ce ne face pandemia.

Însă, așa cum spuneam la început, sunt convins că voi primi replici. Sunt pregătit… Trageți!

Mircea Eliade, despre istoria religiilor, Zalmoxis, hippie și planetizarea culturală și socială

Am dat peste un interviu fabulos, realizat de Monica Lovinescu cu marele scriitor, filozof, istoric, profesor și om de cultură, Mircea Eliade. Înregistrarea este din 1960 (ce coincidenţă, chiar anul în care m-am născut!) și a fost difuzată la Radio Europa Liberă.
Ce voce remarcabilă şi ce timbru elevat am descoperit la cel care a uimit lumea cu a sa formidabilă Istorie a Religiilor şi pe care l-am citit plin de emoţiile vârstei în Maitreyi, Romanul Adolescentului Miop, sau în La Ţigănci, ori Noaptea de Sânziene.
Am rămas fascinat de înălțimea culturală și științifică a dialogului, într-o limbă română admirabilă, atât de bogată, între doi oameni care, de zeci de ani părăsiseră România. Mă gândesc, spre comparație, la cei care, la câteva luni după plecarea în ale țări, nu-și mai găsesc cuvintele în limba în care au crescut. Tind sa cred ca nu prea le găseau nici înainte.
Mă refer şi la oamenii politici, sau conducătorii din orice domeniu, chiar și al culturii, pentru care de multe ori cuvintele devin dușmani, nu aliați.
Admirația mea pentru spiritul vizionar al lui Mircea Eliade este desăvârșită: a definit, încă de acum 60 de ani, prin cuvântul “planetizarea” culturală, industrială, sau socială, ceea ce avea să devină ce noi acum numim “globalizare” … Mai mult, face referire inca de atunci, intuind tendința de îndepărtare a Occidentului de religie, ceea ce astăzi este deja un fenomen evident.
Atinge si un subiect care, la acel moment era inca in stadiul de embrion, fenomenul hippie, pe care il defineste ca fiind un nou tip de religie.

Și, în plus, Mircea Eliade ne dezvăluie ambiția sa de a crea un studiu despre Zalmoxis şi religiile dacilor, plecând de la analiza a, practic, doar câtorva dovezi palpabile, apoi reconstruind totul bazandu-se pe folclorul vechi românesc, plecând de la ipoteza că acesta păstrează și continuă mituri străvechi din zona noastră.

Nu vă dezvălui mai mult, savuraţi singuri!

Și, în încheiere, nu pot ignora faptul că, împotriva unor astfel de valori ale culturii nu doar românești, ci și universale, unii din țară, ca de exemplu Eugen Barbu, își aruncau zoaiele în fiecare număr din revista Săptămâna.
Sper să ascultați cu bucurie, dar și cu mândrie acest interviu. Este o bijuterie!
Interviul îl puteţi asculta aici!

Mizeria de sub preş… sau când eşti condus de gunoaie

Yeeeey, azi au luat gunoiul. De când cu războiul noii primării din sectorul 1 cu mafia gunoaielor, a început șantajul. Evident, pentru că la mijloc sunt atât de mulți bani și interese, PSD, înțeleg că în cârdășie și cu PNL și toți aliații lor media aruncă… cu gunoi. Fac tot felul de giumbușlucuri, doar-doar cedează Clotilde Armand. Ei bine, ea nu are de gând! Bravo, o fată curajoasă, care vrea să rupă vechile cordoane ombilicale ale corupției pe banii noștri. Am înțeles că vechiul primar a dat contractul lui Romprest pe 25 de ani. Frate, nici Ceaușescu nu a domnit atâta!

Tomberoanele, in sfarsit, golite

Câți sugeau bani pe urma acestui contract și a celor colaterale, probabil că nu vom afla niciodată. Dar e clar că erau mulți, ca dovadă linșajul mediatic la care e supusă doamna primar.
Îmi amintesc că acum ceva ani, în Palermo, tot așa, vreo două săptămâni nu s-a strâns gunoiul, era vară, în plin sezon turistic și puțea de te rupea, mai ales la căldurile de acolo. Cine credeți că dirija serviciile de salubritate de acolo? Ghici 😜
În sfârșit, poate că o fi începutul reparării, măcar în domeniul ăsta. Ce observ este şi că, a multa oară în istoria noastră, trebuie să vină oameni din alte țări să ne facă bine, uneori chiar forţat.
Oare noi, romanii, chiar nu reușim asta singuri?
Succes, Clotilde Armand! Ai mare nevoie…

Isărescu a dat cu Veorica-n gard

MGxG - Since 1960

Nu pot, pe bune, chiar nu pot. Initial, m-am tot abtinut sa postez ceva despre numirea Veoricai in functia de consilier pe strategie la BNR. Numirea, facuta de ditamai Mugur Isarescu, guvernatorul BNR.

Insa, pe masura ce trecea ziua, simteam ca ma incarc daca nu scriu nimic. Asa, cumva, de parca as trada si nu m-as duce in Piata Universitatii in anii ’90, sau in Piata Victoriei, mai tarziu. Si nu am mai rezistat. E trecut de trei noaptea, mi-e clar ca nu pot dormi, trebuie sa scriu ceva.

Isarescu a fost numit in functia de guvernator BNR de Iliescu insusi, in septembrie 1990. Asadar, banuiesc ca este cel mai vechi demnitar al statului roman. Si, cu siguranta, cel mai vechi guvernator de banca nationala din lume. Avea respectul meu, nu doar pentru vechimea lui in functie, dar si pentru masurile luate de-a lungul timpului. Cu toate cu multi, priceputi in ale finantelor, le-au tot contestat.

Matematic, daca PSD a guvernat 75% din cei 31 de ani de la revolutie, e clar ca Isarescu a lucrat si convientuit cu ei in toata aceasta perioada. Mai mult, la ultima numire a guvernatorului, el a fost sprijinit pentru a-si prelungi contractul de catre PSD. Asa ca, probabil, are de platit inapoi niste servicii coanei Veorica.

Acum, ce am eu cu femeia? Era o simpla profesoara de tehnologie din Videle, colega de cafea cu Carmen Dan (cea care a raportat ca si-a gasit microfoane in prize,… remember?), secretara la aceeasi scoala de renume teleormaneana. Ambele, numite de Dragnea. Cel care a plasat, personal, mii de oameni in administratia centrala si locala. Si de aia se mira astia de ce multi sefi sunt impotriva sistemului actual. Pe care, e evident, actuala putere nu il poate destructura.

Cand a numit-o Dragnea ca prim-ministru, tot ce a putut spune despre Veorica a fost ca nu este conflictuala. Cu alte cuvinte, este ca o matura: unde o pui, acolo o gasesti! Pe bune, asta te recomanda sa fii primul ministru?

Ce a ramas in urma ei?

Rusinea de fi reprezentat, ca roman, de o asa catastrofa in intalniri internationale, unde interlocutorii se simteau evident stanjeniti de alaturarea cu Veorica. Mai mult, ea insasi nu stia, de multe ori, in ce oras, sau tara, se afla in vizita.

Sa stai tu 9 ani la Bruxelles, ca europarlamentar si sa nu inveti o limba straina decat pana la nivel de “Make a photo”, sau de “He, he…!” Asta, da, chiar poate fi o performanta. Era cunoscuta in Parlamentul European ca aparand mereu cu niste pungi de cumparaturi, fara sa vorbeasca cu niciun parlamentar strain, sau sa ia niciodata cuvantul in plen.

Ea era prim-ministru pe 10 august 2018, pe vremea renumitului muie PSD cand am fost in Piata Victoriei si, impreuna cu o suta de mii de oameni, am fost gazat si alergat de niste mizerii de jandarmi si politisti condusi de ea si de colega ei de cafea din cancelaria din Videle. Niciodata nu voi uita sau ierta asta! Nu doar pentru mine, ci si pentru copiii, femeile, bolnavii, batranii care au fost pusi in situatia umilitoare de a fi gazati, alergati si haituiti doar pentru ca protestau.

Am avut in viata mea profesionala ocazia sa fiu si consilier si sa fac si cursuri de strategic thinking si chiar sa practic asa ceva. O perioada, chiar am fost consilier de ministru al comunicatiilor, domeniu cunoscut de mine foarte bine la acel moment. Iar strategii am facut pentru mai multe companii si domenii. Zic eu, cu success. Adica, chiar s-au obtinut bani cu planurile facute de mine. Nu spun asta ca sa ma laud, ci ca sa arat ca ma pricep, cat de cat, la ce inseamna consilier pe strategie. Sau ce ar trebui sa insemne rolul asta.

Dar cand l-am auzit pe consilierul Adrian Vasilescu al lui Isarescu, care explica numirea Veoricai prin faptul ca BNR are nevoie de cineva care a baut cafea in zona verde cu cei mari de la Bruxelles, a fost maxim! Saracu’ om, de ani de zile a fost mai mult pe PR, a explicat toate miscarile BNR, ca sa cada bine. Si vine acum incearcand sa repare cacatul facut, spunand ca Veorica e cea mai potrivita. Cea mai potrivita sa ce? Pai ce explica el, asta cu cafeaua, e rol de PR, nu de strategie. Strategia o faci in birou, gandind viitorul si punand cap la cap ipoteze, planuri, optiuni, probabilitati. Nu stand la cafea. Aia e PR, sales, lobby, spune-i cum vrei…

In plus, Veorica nu era primita, ca prim-ministru, de leaderii adevarati, care o evitau elegant. Si in SUA a avut o vizita ratata, in care s-a facut de rusine. Daca in rol de prim-ministru nu era frecventabila, de ce ar fi in nou rol de consiler?

E clar ca sunt niste servicii de reciprocitate ce trebuie returnate, pentru ca, de! si Veorica a fost om cu Mugurel, realegandu-l in noul mandat, pe vremea cat era sef PSD. Deci si el trebuie sa-si plateasca partea. Cum e vorba aia, “there is no free lunch!”

Bai, dar sa te faci tu de rahat in asa hal, incat sa dai calci in picioare o cariera de peste 30 de ani, ce parea impozanta, mi se pare cheap rau de tot. Iar salariul ala de cat o fi, daca ii datora ceva Veoricai, putea sa i-l dea din banii lui de la vie, de unde isi vinde vinurile, doar sa stea acasa, sa nu apara alaturi de imaginea BNR.

De ce sa ne mai miram ca lucrurile nu functioneaza la noi ca intr-o tara normala? Poate ca e normal cum fac astia si doar eu nu sunt normal in tara asta…

Imi cer scuze daca am scris prostii. Nu mai am nerv sa recitesc si sa verific, asta e! Poate, maine, cand voi vedea textul, voi sterge postarea, ca e penibila. Dar, in acest moment, va spun cu mana pe inima, asta simt!

Singura scuza pe care o am la indemana e ca, pana mea!… e trecut de patru dimineata.

Apropo! Bai, romani, ne trezim si noi, pana la urma?

Cernobîl, un serial foarte bun – is in the air for you and me

Radio-Aktivität

Cei de la HBO reiau zilele astea serialul Cernobîl, probabil pentru că e perioada din an când s-a întâmplat nenorocirea. L-am văzut când a apărut, cu sufletul la gură, la propriu. E atât de reușit și atât de dur, încât cine îl vede înțelege exact nu doar ce s-a întâmplat, respectiv catastrofa nucleară în sine. Ci și cum funcționa sistemul comunist în viața reală, nu aia propovăduită de propaganda de partid. Cât de departe era de grija față de om și alte sloganuri din epocă.
E atât de bun serialul, încât pe IMDB e foarte bine cotat, iar pe ruși i-a deranjat maxim. Au spus că e o minciună și că lasă, c-o să facă ei varianta adevărată. Abia o aștept 😜
Am auzit pareri, bine informate, care sustin ca, in fapt, accidentul de la Cernobil din aprilie 1986 a dus, in final, la caderea Cortinei de Fier, la sfarsitul lui ’89. Posibil si foarte probabil. Era un intreg sistem putred, care, prin industria sa de varf, respectiv energia atomica, dovedea ca este daunator si falimentar.
Acum, revâzând filmul, am remarcat o scenă ce mi s-a părut așa, ca o revelație. E absolut memorabilă și, practic definitorie pentru ce valori erau atunci în lumea comunistă.
Se întâmplă accidentul, șeful de partid local este sunat în crucea nopții să fie informat. În pijamale, stând pe marginea patului, încă buimac, ascultă cu receptorul la ureche ce i se spune.
Care credeți că este prima lui replică? Cumva despre cât de grav este, sau dacă sunt victime, sau e un potențial pericol de contaminare?
Nuuuuu, nici vorbă…!
.
.
.
.

Vă mai las puțin, poate ghiciți 🙂

Radio-Aktivität
Radio-Aktivität

.
.
.
.
Deci, primele cuvinte ale sefului de partid au fost: “Cine mai știe?” Asta era grija omului cea mai mare! În funcție de ea lua apoi decizia ce să facă și cum să acționeze. Deci, ăia mari de la centru, știu, sau încă nu au aflat? Ca să știe cum să coafeze informația, să nu cumva să pice el vinovat…
Cam asta a fost comunismul. Un balon de săpun, despre care unii chiar au crezut că pot trece de pojghița subțire, frumoasa, colorata, fără să se spargă…

Exact cu 10 ani inainte, in 1976, fiind in anul doi de liceu, intr-o sambata, am facut rost de o caseta cu Radio-Aktivität, cel mai recent LP Kraftwerk, una din trupele mele preferate. Mi-a placut atat de mult piesa ce dadea titlul albumului… Dupa The Model, recunosc. Care este are ca inspiratie o veche melodie ruseasca. Si uite cum se-nchide cercul…

E o vorba: ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se-ntample…

Radioactivity – Lyrics:
Sellafield 2 will produce 7,5 tons of plutonium every year. 1,5 kilogram of plutonium make the nuclear bomb.
Sellafield 2 will release the same amount of radioactivity Into the environment as the Tschernobyl every 4,5 years.
One of these radioactive substances Krypton 85, will cause death and skin cancer
Radioactivity .-. .- -.. .. — .- -.-. – .. …- .. – -..–
Tschernobyl, Harrisburgh, Sellafield, Hiroshima Tschernobyl, Harrisburgh, Sellafield, Hiroshima

Stop radioactivity
Is in the air for you and me
Stop radioactivity
Discovered by Madame Curie
Chain reaction and mutation
Contaminated population
Radioactivity
Radioactivity
Tschernobyl, Harrisburgh, Sellafield, Hiroshima Tschernobyl, Harrisburgh, Sellafield, Hiroshima
Stop radioactivity
Is in the air for you and me
Stop radioactivity
Discovered by Madame Curie
Chain reaction and mutation
Contaminated population
_ _ _ _
Morse Code: .-. .- -.. .. — .- -.-. – .. …- .. – -..–
Radioactivity .. … / .. -. / – …. . / .- .. .-. / ..-. — .-. / -.– — ..- / .- -. -.. / — .
Is in the air for you and me .-. .- -.. .. — .- -.-. – .. …- .. – -..–
Radioactivity -.. .. … -.-. — …- . .-. . -.. / -… -.– / — .- -.. .- — . / -.-. ..- .-. .. .
discovered by Madame Curie .-. .- -.. .. — .- -.-. – .. …- .. – -..–
Radioactivity – ..- -. . / .. -. / – — / – …. . / .-.-.- .-.-.- .-.-.- -.- .-. .- ..-. – .– . .-. -.-

Când stai capră, de ce te miri că ţi-o trag toţi din toate poziţiile?

The Mask

Pe scurt, istoria e cam aşa: un prinţ austriac a venit în România şi a împuşcat cel mai mare şi bătrân urs din Europa. Care, spre ghinionul lui, trăia în România…

Bă, nu am nimic cu prinții, indiferent de unde-or fi ei. Și nici cu prințesele. Mereu, în capu’ meu, au avut așa, o aromă de noblețe, eleganță și stil. Că de, cu asta cu fost crescuți în copilărie. Nu cu pâine neagră cu magiun, cu mămăligă şi cu tacâmuri de pui, ca mine…
În schimb, cu vânătoarea am o treabă. La început, oamenii asta făceau, pentru supraviețuire. Sau pentru apărare. Că odată venea sarchiaponul peste tine şi trebuia să i-o tragi… Asta e scuzabil, atâta timp cât era singura șansă de hrană sau de a nu muri.
Însă atunci când vânătoarea a devenit fun, sau modă, trendy, ori e făcută doar pentru trofee, colți de elefanți, rinoceri, sau contrabandă cu piele de crocodil, mi se pare o barbarie. Nu are nicio legătură cu o luptă dreaptă, așa cum am învățat în basmele copilăriei. Acolo, șansele erau egale.
Aici, Omul are de partea lui Arma. Care nu este naturală, ci e făcută de el, printr-o șmecherie de-i zice tehnologie și care e din ce în ce mai evoluatâ. Cu gloanțe tot mai mari, mai bine țintite și mai mortale. Iar el e cât mai la adapost şi mai departe de pericol. Unde e echitatea? În brațe să ne cuprindem, sau în luptă dreaptă să ne batem?
Vor unii să se ia la trântă cu urșii? Foarte bine, să meargă în pădure și să doboare ursul cu mâinile goale. Așa cum am citit în copilărie în Winnetou că făcea Old Shatterhand cu ursul grizzly. Sau cum se luptau gladiatorii în arenele antichității, sperând să scape cu viață. Iar, dacă o făceau, câștigau gloria și faima Cetății.
Dacă însă, te duci la vânătoare cu un jeep șmecher, stai comod într-un șezlong, lingând un whiskey cu gheaţă și apoi, la semnal, râgâi trăgând rafale într-un animal înnebunit de groază și alergat de gonaci, ești exact ca Ceaușescu, care își prezenta la televiziune isprăvile de mare căcat de vânător. (Cacofonia este intenționată!)
Pentru mine, este clar că un astfel de comportament arată niște mari frustrări. Mari! Și nu zic mai multe despre natura lor… if you know what I mean 😜
După Revoluție, am citit un interviu cu soția lui Petre Roman, care spunea că în anii ’80 Petricâ era nevoit să meargă la vânătoare, că nu se găsea carne în anii ăia și trebuia să aducă de mâncare familiei…
Ce căcat!!! Ei, care erau Protipendada comunistă, iar el, fiul lui Walter Roman, luptător comunist în Războiul civil din Spania şi mare mahăr comunist apoi, dar și ea, fata unui ambasador român, sufereau de foame. Adică să înțeleg că stăteau la coadă la alimentară, ca mine, cu cartonul de rație în mână, la Piața 13 Septembrie, cu emoții că nu mai prind 300 de grame de salam de căcat, învelit într-un fel de cârpă umedă din care curgea o zeamă infectă?
Adică, vezi, Doamne, că Petre Roman a fost oropsit, că el n-a mâncat salam cu Zoia (cel mai mișto titlu post-revolutionar!)
Alt comunist notoriu, vopsit după Revoluție, a fost Adrian Năstase. Căsătorit inițial cu Ilinca, fata lui Grigore Preoteasa, ministru de externe al României comuniste, cel care a şi botezat casa de cultura a studenților din București. Apoi s-a căsătorit cu Dana, fata lui Angelo Niculescu, vicepremier comunist. Cel supranumit Bombonel nu doar că a fost impins de la spate (nu fiți răi, nebunaticilor!) să devină prim ministru, dar era numit și șeful asociației vânătorilor din România. Ceea ce, până la urmă, l-a și pierdut, că l-a întrebat CTPul ceva despre imaginea unui iepuraș omorât de un vânător în confruntarea decisivă de la TVR cu Băsescu și asta i-a fost fatal. “Îmi puteţi spune că nu vă veți mai duce la vânătoare de aici înainte? Aș fi foarte liniștit dacă aș ști că nu veți mai împușca niciun animal de-acum înainte…”
Apoi, a urmat, incredibila înfrângere în alegeri și memorabila zicere băsesciană “Adriane, nici nu știi, cât de mic începi să fii…”
De fapt, cât de zmeu era Adrian Năstase și cât de priceput vânător, avea să se arate și în momentul arestării lui, când nu a reușit să se nimerească el pe el… ditamai dihania. Probabil s-a încurcat în celebrul fular Burberry, de 350 de Euro. Ditamai șeful vânătorilor! Ăsta e caracterul adevărat, iese la suprafață în astfel de situații.
De fapt, ce mă doare pe mine, e că vin unii cu bani – nici măcar nu cu mulţi – și cu ciungă în cap, de se cred buricu’ Pământului. Iar noi, imediat ne punem capră.
“Da, şefu’! În ce poziţie mai vreţi?”

Trenul galben fără cai… acum şi fără măgari?

Pe Stefan Paraschiv il cunosc de cand a venit in Connex. Era in echipa de Direct Sales, in vremurile de aur, cand compania era market leader, iar oamenii ei erau probabil cei mai buni din businessul romanesc in acel moment. Era si greu sa nu il remarci, un tip atat de impetuos si energic, profesionist dedicat.

In urma cu cateva luni, cand am auzit ca a fost numit director general la Metrorex, am zis ca, in sfarsit, cineva cu background serios de business este numit sef la o companie importanta de stat. Si care aduce pierderi mari, de atata amar de vreme. Ma gandeam ca in mandatul lui macar sa reduca din jaf, daca nu va putea face altceva. Pentru ca stiu, de zeci de ani, la metrou se fura grupa mare. Ciudat cum, pe masura ce companiile de stat se afunda in pierderi, sefii de sindicat devin din ce in ce mai potenti financiar. Si nu doar ei…

Bungee jumping for managers

Cand am vazut si campania pornita de ministrul transporturilor, am zis ca doamne-ajuta! poate reusesc cei doi, impreuna, sa miste ceva. Pentru ca serparia de acolo, coruptia si mafia contractelor de tot felul e o naclaiala dracu’,  incalcita perpetuu. De unde, pana mea, s-o apuci?

Greva celor care se opuneau schimbarilor si reducerii sporurilor aberante mi-a dat semnalul ca acolo chiar se intampla lucruri, se vrea curatarea puroiului. Pai cum sa nu faca greva si sa se dea cu curu’ de pamant (pardon, de şine!) aia de lucreaza in birouri si-si pierd sporul de subteran? Care subteran nu-l vad decat prin pozele de pe peretii birourilor…

Ca Stefan e obisnuit cu task-uri grele si cu targeturi din ce in ce mai ambtitioase, asta stiam (mai ales ca, ani de zile, chiar eu setam targeturile pentru sales 😊) Dar nu stiam cat va rezista sa lupte cu caracatita de acolo, care de 30 de ani si-a intins influenta si a instaurat dictatura. E un razboi crancen, pe muuulti bani, la care el s-a comis, sunt sigur, cu toata convingerea.

Insa, ca si in caricatura pe care am desenat-o, asta e soarta managerului roman: sa faca bungee jumping, de pe pod, cu streangul de gat 😊

Astazi am vazut cum, in lupta la baioneta a intrat chiar Stefan personal, deschizand cu ranga unul din magazinele ce functionau fara niciun fel de autorizatie valabila, infiintat acolo de cei mari din sindicat. Evident, nu va darama el spatiile comerciale. Insa este un semn ce arata cat de determinat este sa rezolve aceasta problema. Asa cum, pe vremuri, faceam in Connex cursuri despre Leading by example, Stefan chiar face asta. La propriu!

E firesc sa avem spatii comerciale la metro. Calatorii, pe fuga, au nevoie sa gaseasca ceva usor de accesat din punct de vedere al shopping-ului. Traficul este imens, deci chiriile trebuie sa fie pe masura. Ceea ce inseamna bani multi la buget. Credeti ca magazinele actuale plateau chiriile normale? Si ne mai intrebam de ce metroul are pierderi atat de mari, an de an…

Repet, nu stiu cat va rezista Stefan in acest razboi, care deja a devenit unul de guerilla, insa sunt convins ca isi va duce lupta lui pana la capat.

Asa cum spunea un vechi cantec despre metrou, denumindu-l “trenul galben fara cai“… va fi acum si fara magari?

Mult succes, Stefan!

Debut – sau cum mi-am petrecut majoratul

DEBUT. Exact acum 43 de ani mi s-au publicat primele caricaturi, în revista Flacăra, condusă de Adrian Păunescu. Flacăra apărea săptămânal sâmbăta şi era color, în vremurile ei bune. Săptămâna ieșea vinerea și era mai mult pe cultură. De fapt, denumirea completă era Săptămâna Culturală a Capitalei. Șefii erau Eugen Barbu și mâna lui dreaptă, Corneliu Vadim Tudor. Dar ei nu aveau caricature… Așa că am trimis primele mele desene la Flacăra. Acolo, rubrica de caricaturi, ce se numea Racul, era condusă de Sorin Postolache, și el caricaturist, într-un fel mâna dreaptă a lui Păunescu. Știu că era într-o vineri seara, pe la 9 și jumătate, când a sunat telefonul la noi acasă și maica-mea a răspuns şi mi-a spus că mă caută Sorin Postolache. Ea îl știa, lucra la tipografie la Informația, actuală Universul, pe Brezoianu. Când mai avea ceva de tipărit pe acolo, Sorin venea să vadă dacă totul e ok. Era un tip atât de notabil, încât dacă îl întâlneai o dată, nu aveai cum să-l uiți.

Cand l-am auzit la telefon că-mi spune “gata, debutezi, apari în Flacăra de mâine!”, nu-mi venea să cred… Mi-a spus “hai, că dacă vii în noaptea asta, îți dau primele numere tipărite”. Eu, penibil, am inventat un motiv cretin, că m-am spălat pe cap și nu pot ieși pe vremea asta… Ce bou! Nu știu dacă și cât am dormit în noaptea aia… Dimineață, la prima oră, eram afară, îmbrăcat cu un palton peste pijamale, căutând cele trei chioșcuri de ziare din cartier de la care aș mai fi putut cumpăra Flacăra. De obicei, se vindea la prima oră…

Am luat ultimele două exemplare pe care le-am găsit. Unul l-am pus în ghiozdan, să îl iau cu mine la ore, că aveam după amiaza. Eram la “Sfântul Sava”, în anul al III-lea de liceu. Mai e necesar să vă spun că explodam de fericire? În tramvaiul 2, cu care mergeam de la Piaţa Rahova până la cofetăria Lămâiţa, lângă Liceul Lazăr, îmi venea să arăt revista fiecărui călător. Şi la fel în parcul Cişmigiu 😊 Iar în clasă, toată lumea a aflat destul de repede de mare mea ispravă… Să fii publicat în revista Flacăra, la 18 ani, chiar era o performanță pe vremea aia… Ăsta era majoratul meu!

Și mai era ceva. Erau publicate nu una, ci trei caricaturi! Prima era cu un fel de artificial intelligence din ziua de azi, dar de pe vremea aia, când se chema “creier electronic”, respectiv calculator. Adică un creier băgat în priză – în viziunea mea. Al doilea desen era un pic mai anti-regim, întotdeauna m-am mirat că a trecut de cenzură, era un pui de pasăre ce se naște din ou, dar direct închis în cușcă. Era o trimitere directă către sistemul comunist de atunci. Al treilea desen era cu un melc care sare printr-un cerc de foc, la circ, pentru că așa era fișa postului. Sau, în termenii de azi, job description… Nu avea importanță dacă era destinat lui jobul ăsta sau nu, el trebuia săexecute şi să dea bine…

În concluzie, un tânăr de 18 ani debutează într-o pasiune a lui, fără nicio legătură cu ceea ce are, firesc, tradiţional, de făcut. Va fi el încurajat de părinți să meargă pe drumul ăsta?

Eiiii,… la întrebarea asta sunt convins că răspunsurile de acum, din 2021, diferă în mod semnificativ față de cele din 1978…

Poate că de aia nici nu am urmat o carieră în caricatură şi am făcut-o doar din pasiune, de sanchi!

Chiar devenim un popor de șoșocoiți?

Din păcate, în ultima perioadă, tot mai mulți români ajung la ATI, aproape atingând limita de încărcare a sistemului medical. Din ce am auzit, până acum niciun pacient nu a fost depistat cu covid după vaccinare. Deducția logică îmi spune că în acest caz, toți care sunt acum bolnavi sau în spitale nu s-au vaccinat!
Chiar nu înțeleg cum gândesc ei… Preferă boala, uneori în formele ei cele mai severe, care poate duce la moarte chiar? Sau, poate, au avut încredere în toate fake news urile și căcaturile debitate de unii inconștienți, sau șmecheri, alde Șoșoacă?
Dacă am face acum un sondaj prin secțiile ATI, sau, ipotetic, printre cei care s-au prăpădit deja, ce ziceți? Ar prefera boala, eventual moartea, sau și-ar fi dorit să fi făcut vaccinul?
Nu știu cum e pentru alții, dar mie, orice zi de viață în plus mi se pare un bonus. Atunci când am aflat că am cancer, decizia de a face orice pentru a mă salva am luat-o imediat. De la rezultatul biopsiei, până când m-am operat au trecut doar 20 de zile. Și asta nu pentru că sunt eu nu știu ce viteaz, ci, pur și simplu, de frică. Frica de moarte… Evident, odată tot voi muri. Dar până atunci, vreau să mă bucur cât pot mai mult de ce e p’aici şi înseamnă viaţa!

 

Vaccin – primul

Când eram tânăr și încă stăteam la ai mei, am avut o vecină de bloc care, aflând că are cancer de sân, a refuzat operația. Deși știa clar urmările. Când totul s-a agravat, și-a dat seama că nu a judecat corect și a vrut să se opereze. Însă era prea târziu și s-a prăpădit.

De aceea, ce face acum Șoșoacă și alții ca ea mi se pare foarte periculos, nu doar de prost gust și de mahala. Asta e, nouă ne place miștocăreala, urlatul, păruiala și datul cu curu’ de pământ. Problema nu e asta, a mai trecut pe acolo și Vadim Tudor și alți extremiști asemenea.
Adevărata dramă e că mulți pun botul, îi cred și decid că așa e bine, alegând să nu facă vaccinul. Ei sunt liberi, nu le pune nimeni mască și nu îi otrăvește nimeni corpul, implantându-le cipuri. Evident, vaccinarea e decizia fiecăruia. Însă unii, în lumina reflectoarelor, pot influența masele. Că de aia li se spune influenceri… Au ei responsabilitatea celor care le-au urmat sfatul și s-au opus vaccinării? Moral, cred că da. În realitate, așa ceva nu există… Iar oamenii umplu sectiile ATI, multi ca urmare a speech-urilor pe care le sustin cei anti…

Rapel

Pe de altă parte, mă gândesc că dacă toți oamenii de știință renumiți ai lumii au reușit să creeze o armă spre a ne proteja, la doar câteva luni de la declanșarea pandemiei, de ce nu aș avea încredere în ei? Sunt de acord, nu a fost timpul necesar sa se experimenteze si sa se pastreze timingul standard pentru dezvoltarea oricarui vaccin. Dar, efectiv, nu a fost fereastra de timp necesara pentru asta. Iar cineva a trebuit sa ia o decizie: mai stam si probam ani de zile, sau incepem acum si salvam cat mai multi oameni? In conditiile astea, de ce aș avea încredere în zbieretele isterice ale unor noi “profeți ai adevărului”? Ce cunostinte au ei in domeniul asta al imunologiei si al vaccinarii?
Sper, totuși, ca românii să se trezească şi să nu se mai șoșocoiască pe ei 🙃