Blog

Posted on

A TREIA VIAȚĂ

După ce am fost diagnosticat cu cancer de prostată în 2017 și m-am operat, mi-am schimbat stilul de viață. Nu că făceam eu mari excese înainte, dar am devenit mult mai atent la ce, cât și când mănânc. După radioterapie și tratament hormonal timp de doi ani, m-am îngrășat, ceea ce era de așteptat.

Așa că apoi am slăbit vreo 15 kg și de atunci mă mențin în zona 70 de kilograme. Ceea ce, la o înălțime de 180 cm, îmi dă un IMC ideal, de 21.

Aplic toate componentele de bază ale stilului de viață “sănătos”, respectiv intermittent fasting, cu două mese pe zi în interval de 6-7 ore. Somn mult, în medie peste 9 ore, încerc să mă detașez de stresul excesiv, fac mișcare normal și efort fizic mediu.

Fără pâine, lactate, brânzeturi, mezeluri, patiserie , prăjituri, înghețată, ori zahăr sub orice formă. Doar cel din fructoza fructelor pe care le consum, în special la micul dejun. A doua masă este o salată cu multe legume și carne, pui, curcan și în ultimul timp, doar pește. Nu consum mâncare super procesată de niciun fel.

Analizele medicale sunt toate ok, mai puțin colesterolul. De unde valorile mari, câtă vreme cele de mai sus?

Și totuși…

Așa am primit recomandare să merg la cardiologie, unde m-am dus pentru un Doppler de carotidă. Inițial mă programasem la Regina Maria, cu decontare, undeva în noiembrie. Așa că am ales să merg a doua zi la Monza, același spital în care fusesem operat și de cancer, în urmă cu șapte ani.

Doamna doctor Crina Rădulescu m-a văzut, mi-a spus că analiza respectivă chiar nu are rost, dar mi-a făcut totuși o ecografie cardiacă. Și așa am aflat că… am suferit un infarct miocardic. Suferit e ciudat spus, pentru că nu-mi amintesc de vreo durere, care am înțeles că e specifică unui astfel de eveniment. Oricum, infarctul a fost confirmat și mai apoi, iar în urma acestuia am și un tromb în inimă și un vas destul de înfundat…

Imediat la coronarografie!

Nu cred că vă imaginați cum am trăit zilele alea. M-am internat dimineață, analizele de sânge, toate ok, mai puțin LDL Colesterol…

După aceea, în salon, am avut o discuție lungă și detaliată cu doamna doctor Daniela Ciupercă, cea care mi-a explicat atât de bine ce mi se întâmplă și ce variante sunt, încât am înțeles până și eu.

Niște pastile, pregătirea pentru intervenție, apoi urcat pe etajul cu sala de operații. Cele mai nașpa momente sunt alea când aștepți să intri pe masă și nu știi ce vor găsi acolo.

Domnul doctor primar Nicolae Cârstea a efectuat coronarografia, iar în timpul ei mi-a spus că trebuie implementat un stent. Apoi și al doilea. Evident că am fost de acord, doctorii știu cel mai bine ce e de făcut!

Simțeam mișcările atât ale domnului doctor, care lucra foarte alert, cu siguranță, cât și uneori ale firelor care intrau pe venă, dinspre încheietura mâinii, până în inimă. Nu e dureros decât momentul în care îți introduce sonda, cumva cam că la analizele de sânge, dar mai intens. Altfel, nu doare nimic. La al doilea stent am simțit locul în care a fost fixat, pentru câteva minute. Apoi nimic în acea zonă a inimii. În total, cred că a durat sub jumătate de oră.

După aceea, odată ajuns înapoi în salon, iar EKG, perfuzie, control tensiune și pastile. 

Tot timpul internării am avut agățat de mine un telemetru ce înregistrează pulsul și alți parametri și îi transmite centralizat.

A doua zi, înainte de externare, am avut iarăși o discuție amănunțită cu doamna doctor Daniela Ciupercă, care mi-a explicat cam ce urmează să fac de aici înainte…

A treia viață 

Mereu am considerat că a doua viață am primit-o în 2017, după operația de cancer iar acum iată că a venit și a treia, după un infarct. Așa că iată-mă proaspăt intrat în rândul cardiacilor, cel puțin conform etichetei de pe mâncarea primită în cele două zile cât am fost internat 🙃

Și, apropo de spitalul Monza. V-am spus, e a doua internare pentru mine în 7 ani aici. Condițiile de cazare impecabile, ca și prima oară, de data asta singur în salon. Mâncare excelentă, chiar mai puțin “dietetică” decât acasă, însă se pare că e exact ce e necesar pacienților internați. Întreg personalul cu care am reacționat, atât doctorii, cât și asistenții, infirmierii, personalul administrativ și de serviciu, a fost impecabil din punct de vedere profesional și personal.

Le mulțumesc mult, tuturor!

La ce m-a ajutat stilul sănătos de viață? Probabil că voi avea șanse mai mari de a avea o viață cât de cât normală de aici înainte, cu toate că voi lua mereu medicamente cu pumnul mereu. Eu, care nu luam nicio pastilă în afară de ceva suplimente…

Asta e, mergem înainte, pentru că altă opțiune nu există!

Și da, sunt trist în perioada asta, deși de obicei sunt pozitiv și optimist. O să-mi revin la starea normală, dar mai am nevoie de ceva timp. Ăsta e și motivul pentru care am lipsit de aici în ultima perioadă. Și o să mai treacă ceva timp până-mi reintru în ritm.

De ce postarea asta?

Că și acum șapte ani, m-am întrebat mult dacă să scriu sau nu despre ce mi se întâmplă. Pentru că, pe bune, nu interesează pe nimeni. Nu am scris ce e aici pentru a-mi plânge de milă, sau să caut mângâierea cuiva. Ci pentru a-și ajuta și pe alții. Așa cum mi s-a întâmplat și în cazul operației de cancer, când, după ce am scris, am fost contactat de zeci, dacă nu peste o sută de persoane, cunoscute sau nu, care au citit pe blog, sau pe Facebook despre asta. Și pe mulți i-am încurajat și i-am îndrumat, cum m-am priceput mai bine, către o soluție sau alta. Însă fără să le dau sfaturi medicale, pentru că nu mă pricep. Mulți mi-au spus după aceea că i-a ajutat sfatul meu.

La fel și acum, sper că acest text să îi îndrume pe toți să-și facă analizele și, mai ales, să urmărească orice deviere de la parametrii normali. La mine, repet, totul era ok, mai puțin colesterolul. Și uite la ce am ajuns, mergând “pe firul apei”.. 

În loc de concluzie

Faceți-vă analizele, nu le neglijați. E mult mai de succes rezolvarea atunci când, în eventualitatea că reiese ceva, găsiți mai din pripă. Iar dacă nu e nimic, atunci cu atât mai bine.

Aveți încredere în doctori, avem oameni pricepuți în sistemul medical. Știu că sunt multe scandaluri în ultima perioadă, dar astea sunt oriunde. Trebuie să mergeți cu încredere înainte și să căutați cea mai bună variantă. Și, poate din ce în ce mai mult acum, informați-vă din surse credibile, atestate. În epoca noastră nu prea mai avem scuza “nu am știut”, atâta timp cât există Google și YouTube. Nu mai căutați remediile miraculoase, cu tot felul de leacuri minune care vă rezolvă peste noapte cancerul, sau orice alte boli. Dacă ar fi existat așa ceva, sigur ar fi ieșit în evidență.

Așadar, abia aștept a treia viață! Din toată inima ❤️

Posted on

Ziua Americii, sau cum a devenit șpriț șampania de 4 iulie…

Azi e 4 iulie, Ziua Americii. Și cum stăteam io așa, la un șpriț, mă gândeam că, totuși, m-aș fi așteptat la mai mult din partea celei mai puternice democrații a lumii. Cea la care ne uităm toți când vrem să știm ora exactă.

Să vii tu, în 2024, cu doi candidați la președinție care sunt atât de depășiți fizic, e de neînțeles pentru mine. Mai ales că jobul ăsta e cel mai greu și solicitant din lume. Trebuie să iei deciziile cele mai bune, să poți alege din alea pe care ți le oferă cei mai buni specialiști din lume și care, de obicei, nu coincid una cu cealaltă…
Cu ce ofertă vin ei? Trump spune că va opri războiul din prima zi după ce va fi ales, iar punctul forte al campaniei lui Biden este că el spune adevărul, față de contracandidatul său, care minte cum respiră.

Cam săracă oferta, pe bune. Și d’aia am zis că, în loc de șampanie, merge și un șpriț de vară 🙃

Amândoi candidații au mai avut un mandat, așa că nu ar trebui să ne așteptăm la al doilea la ceva mult diferit, sau mult mai bun.

Ca președinte al SUA, trebuie să fii în alertă 24/7, mai ales în perioada asta, cea mai groaznică de la al doilea război mondial, cu război în Europa, care tinde să se extindă spre chiar al treilea război mondial. Poți tu, Joe Biden, să fii în formă încă 4 ani și jumătate de aici înainte, adică până la peste 85 de ani? Tu, care, la confruntarea cu Donald Trump ai spus că erai obosit pentru că în iunie ai fost în Europa, pentru aniversarea debarcării din Normandia?
Cât despre Trump și promisiunile lui, eu unul m-am convins. De ce nu oprește războiul acum, dacă știe cum? De ce trebuie să mai moară mii de soldați și civili zilnic, până la eventuala lui alegere în noiembrie?
Știu și scenariul că, de fapt, Biden candidează așa, de formă, că după un timp să se retragă și să-i lase locul Vp-ului, probabil Kamala Harris. Care, pe politică externă, până acum nu a convins. Probabil că la Convenția Democrată din august se vor lua niște hotărâri care să asigure victoria în alegeri.
Oricum, e puțin dezamăgitor pentru mine că o clasă politică atât de puternică, unii o consideră cea mai educată din lume, vine cu aceste două propuneri în fața alegătorilor.
Nu face decât să dea apă la moară celor care cântă deja prohodul imperiului american, care și-ar fi început declinul. Și, evident, le dă vânt în aripi rușilor, chinezilor și altor autocrații, ce arată că ei au dreptate, democrația nu e nicio mare șmecherie. Uite, se poate ajunge prima putere economică a lumii și fără democrație.

Probabil că astea sunt doar gânduri așa, la un șpriț de vară, iar americanii vor găsi ei o soluție să meargă mai departe. Și să ne tragă și pe noi după ei 👌

Atunci, chiar că beau o șampanie! 🥂🍾

Posted on

Coldplay şi “dujmanii”…

Vedeți ce ușor ne ducem după fentă? Mai vorbește cineva azi de alegeri și de modul defectuos, poate chiar fraudulos, în care s-au organizat? Ori de faptul că nici până azi, joi, nu s-au încheiat oficial numărătoarea…

Cât despre faptul ca azi e 13 iunie, iar acum exact 34 de ani hoarde de mineri şi “mineri” atacau civili pe strada, mai pomeneşte cineva?

Nuu, toți discutăm acum despre manele. Bine, nu orice fel, ci unele mai stilate așa, la nivelul de ditamai Coldplay-ul.


Pentru cei obișnuiți cu trupa, ei știu că mereu aduc pe scenă pe cineva surpriză, uneori chiar copii, cu care cântă împreună.
Au mai fost la noi surprize d’astea. În 2009, în concert în Parcul Izvor (oribilă organizare, dacă săreai la cântece, se ridica praful de pe câmp!), Madonna a adus un taraf cu muzică țigănească și, la fel, a fost huiduită. Iar ea ne-a făcut “na-na”, că nu suntem civilizați și toleranți. Auzi, noi, românii, n-am fi toleranți! Dacă nici noi nu suntem, atunci…
Pe la Neversea și la Electric Castle au mai fost episoade manelistice, și tot așa, mare tam-tam după aia.
E și niște ipocrizie la mijloc, pentru că mulți din spectatori cântau versurile manelelor…
Iar milioanele alea de views de pe YouTube la acele manele sigur nu se fac singure, deci sunt milioane de români care le ascultă. Deci, problema nu e de discriminare, sau rasism etc. Aseară nu a fost blamat artistul invitat, ci faptul că genul respectiv nu e agreat de plătitorii de bilete la un astfel de concert.
Simplu, aici văd două subiecte: dacă Coldplay sau cineva din managementul trupei a selectat ce trebuie să fie pe scenă și dacă e ok să huidui la concert.
Sincer, nu ascult manele. Și dacă apar in zonă, încerc să plec, sau să evit. Dar nu mă apuc să huidui.
Dacă văd undeva că e un miting AUR (că tot am început cu alegerile), nu mă duc în mulțime și încep să huidui. Încerc să trec pe trotuarul celălalt și ignor. Fiecare are dreptul de a alege în ce crede sau ce muzică îi place. Probabil că aici au greșit organizatorii aseară, că au presupus că, la atâtea milioane de views, aia ne place nouă, tuturor. Poate că au dreptate, că unii or fi plecat apoi într-un bar unde au ascultat manele până la dimineață. Dar nu toți. Iar segmentul principal de spectatori de aseară nu cred că a făcut asta…
Coldplay trebuie să-și asume deciziile luate, sunt băieți mari! Ei nu știu specificul cultural al nostru, unde în Vamă erau războiaie între terasele de manele și cele de rockeri.

E ca și cum ai merge la operă și ai auzi manele. Poate că exagerez, dar așa e la noi.
Cât despre huiduială, eu nu aș face-o. Prefer să tac, să nu aplaud. Iar asta cred că l-ar afecta mult mai mult pe artist, pentru că din aplauze se hrănește. Huiduielile nu fac decât să-i arate că el a fost ok, dar publicul nu a înțeles, ori nu s-a ridicat la nivelul show-ului.
Gata, trebuie să închei, că mă duc să-l iau pe Dan, fiul cel mic, de la aeroport. Vine de la Praga special pentru concertul Coldplay de diseară 😜
Sunt tare curios ce va fi! Ce ziceţi, vor avea acelaşi invitat?

Posted on

DEBUTUL

În atelier

Azi se împlinesc exact 46 de ani de când am debutat în caricatură! Și nu cu unul, ci cu trei desene, publicate în revista “Flacăra”, condusă de Adrian Păunescu. Era în 1978, aveam 18 ani și eram în anul al treilea la Sf. Sava.


Rubrica “Racul”, în care apăreau caricaturile revistei, era coordonată de Sorin Postolache, cel care m-a și descoperit. Și care avea să-mi devină un fel de mentor pentru perioada mea de început în ale caricaturii şi presei. Îmi amintesc că în anii ăia eram ca o umbră a lui, îl urmam peste tot. Așa am ajuns să cunosc cam tot ce era în cultura bucureșteană a vremii, nu doar caricaturiști, ci artiști din mai toate domeniile. Pentru că Sorin era foarte conectat. Practic, nu mergea 20 de metri prin centrul oraşului, fără să se oprească să se salute sau să vorbească cu cineva pe care-l cunoștea.
După el, m-au format mult din punct de vedere artistic și nu numai, caricaturistul Claudiu Nicolae (în al cărui atelier mergeam aproape zilnic), iar apoi Dragoș Anton, pe care-l vizitam des și cu care am avut mai multe colaborări.
În timp, în redacții, la expozițiile și saloanele de umor la care am participat – și, credeți-mă, eram avid de activitate – i-am cunoscut pe toți caricaturiștii și pe mai toți artiștii și oamenii de presă. Nume mari, la care mă uitam cu mare admirație. La “Urzica” era Poch, la “România Liberă” era Matty, la “Informația” era Ando…


Cu mulți am colaborat ulterior, când am intrat în presa studențească și participam și la taberele de instruire politico-ideologice. Erau tabere gratuite, de câte 12 zile, făcute la Izvorul Mureșului, unde se aduna toată presa studențească din țară. Asta pentru că am fost redactor-șef adjunct la ING, revista Politehnicii din București (căreia i-am redesenat antetul și tot conceptul grafic) și în același timp, redactor la Convingeri Comuniste (nu râdeți, chiar așa se numea), revista Centrului Universitar al Bucureștiului. Redactia era la Casa Studentilor Grigore Preoteasa, acolo unde vedeam cam toate manifestările studenţeşti, cenaclurile, filmele prezentate de Nea Dumi, ori piesele Teatrului Podul.
Eeee, dar aveam şi legitimație de presă, cu ea intram gratuit la meciuri, chiar la masa presei și la filme și diverse spectacole. Şmecher!😜
Scopul acestor activități politico-ideologice era să ne “spele” pe cap, însă, în realitate, erau discuții foarte libere și neașteptat de deschise pentru încorsetarea de atunci. Și, în fiecare seară, program de discotecă.
Probabil și atracția mea către caricatură a fost pentru că așa puteam spune ceva împotriva regimului, fără să fie pe față, ci cât de cât camuflat. Altfel, nu ar fi trecut de cenzură.

Vă dați seama? Totul a început cu aceste trei desene, publicate când eram doar un puști de 18 ani, probabil cel mai tânăr caricaturist publicat, și simțeam că lumea e a mea.

Şi acum, după atâția ani, simt exact la fel! 😜

PS. Aşa cum vedeţi, pe Pif nu prea-l interesează…

Posted on

REVANŞA SIMONEI

În sfârșit, s-a finalizat procesul de suspendare a Simonei Halep pentru substanțele interzise găsite în corpul ei. Ea a susținut, încă din prima zi, că este nevinovată. Și tot din prima zi, am crezut-o! Nu doar pentru că îmi place, și i-am ținut pumnii la toate meciurile ei, ci pentru că, urmărind-o, am realizat ce spirit de luptă are, uneori dusă până la sacrificiu. Așa o profesionistă și o competitoare nu va apela niciodată la ceva interzis, nu va alege calea ușoară. Va lupta!

Verdictul a dat un smash direct în figură tuturor analiștilor și specialiștilor, începând cu CTP-ul, care îi pupa încălțările când a comentat finala câștigată de Simona la Roland Garros, virând apoi cu frenezie împotriva ei. Apoi avocați, sau doctori care timp de 17 luni s-au întrecut să ne explice ce greșeli strategice a făcut Simona în pregătirea apărării ei. De la acceptarea și recunoașterea dopajului, pentru o pedeapsā mai blândă, până la eroarea de a nu-și alege avocații potriviți. Chiar și domnul Țiriac a arătat cum că probele recoltate în România au fost compromise etc… Ca să nu mai menționăm de toți haterii de serviciu, apăruți din zoaiele netului, cărora acest eveniment le-a ridicat mingea la fileu. C-așa e-n tenis!

Să mai amintim aici și de reacția Serenei Williams, care sugera că înfrângerea zdrobitoare suferită în finala de la Wimbledon a fost cauzată tot de ceva necurat la Simona. Acum s-a dovedit că s-a făcut de râs. Vorba aia, dacă tăcea,…

Se pare însă că pentru mulți e o mare plăcere să îi lovească pe cei căzuți la pământ. Așa apar și ei mai viteji.

Unii consideră că greșeala ei a fost că s-a predat complet lui Mouratoglou și echipei lui, întorcând spatele celor apropiați și loiali ei. Totuși, să fie asta o eroare, faptul că îți iei pe cel considerat până atunci cel mai bun antrenor din lume?

Probabil, acum nu ar mai lua o astfel de decizie.

Însă prețul plătit a fost imens. Pe lângă cele 17 luni pierdute afară din circuit, mai sunt punctele, banii, eventualele titluri, sponsori, reputația, imaginea. Dar, mai ales, timpul trecut, care la vârsta ei lasă urme mai adânci decât dacă se întâmpla acum 10 ani.

Pe lângă procesul deschis de Simona împotriva producătorului suplimentului respectiv, cred că ar fi justificat și unul împotriva antrenorului francez. Pentru că el este responsabil de întreaga lui echipā, din care face parte și persoana care i-a indicat Simonei să ia respectivul produs. Și, în opinia mea, el mai este vinovat, cel puțin moral, pentru că a așteptat un an de zile până să recunoască faptul că echipa lui a comandat și recomandat produsul contaminat.

Trebuie discutat și despre sistemul și instituțiile din tenis, care fac posibilă o pedeapsā de 9 luni, dar o suspendare efectivă dublă că perioadă. Probabil, cazul Simonei va schimba unele proceduri în legătură cu legile pedepsiri dopajului sportiv.

Simona va reveni cât de curând, asta e clar. În timpul trecut de la suspendarea ei nu a stat degeaba, s-a antrenat constant. O va lua de la capăt, probabil de la zero puncte, strângând din dinți, dar cu convingerea că acum lumea o vede în adevărata ei lumină, cea curată!

Sper că mai poate câștiga turnee, poate chiar de nivel GS, de ce nu? Acum are de a-și lua revanșa și de a-și încheia cariera pe teren! Oricum, fiecare victorie de-a ei va fi de-acum înainte cu mult mai valoroasă.

Hai, Simona! 💪

Posted on

Cronica unei morți anunțate

Disidentul rus Aleksei Navalnîi a murit azi într-o închisoare undeva lângă Cercul Polar. Din păcate, deznodământul a venit acum, pentru că Puțin nu a mai avut răbdare. Unii spun că ar fi fost în interesul lui să-l țină în viață, practic să îi anihileze posibilitatea de a mai avea o voce. Așa cum a avut-o înainte de a reveni în Rusia. Acum, transformat în martir, e posibil să reprezinte în pericol mai mare pentru dictatorul de la Kremlin. Mai ales că se apropie alegerile prezidențiale.

Aşa cum Gabriel Marcia Marquez a scris în romanul său Cronica unei morţi anunţate, problema nu era daca Navalnîi va fi omorât, ci când.
Părerea mea, încă din momentul în care am aflat de decizia lui de a se întoarce acasă, e că a greșit. Era mult mai util societății civile să fie în Vest, în libertate și de acolo să-și susțină cauza. Dezvăluirile lui despre averea lui Puţin, palatele si buncarele lui, ar fi continuat cu multe alte materiale care să arate faţa adevarată a Ţarului. Probabil s-a gândit că rusii îl vor aprecia mai mult dacă nu va rămâne în confortul lumii occidentale, la adapost, ci daca va îndura, alături de ei, un regim ostil şi criminal. Chiar si din închisoare.
Aşa cum şi la noi, dupa revoluţie, au fost atacaţi liderii opoziţiei FSN-ului ca nu au stat în Romania, “n-au mâncat salam cu soia”.

Evident ca Navalnîi a fost arestat imediat, pe aeroport. Ba chiar, pentru a se evita presa prezentă masiv la sosire, ruşii au aterizat avionul pe alt aeroport decât cel programat iniţial.
Sunt convins că el știa ce îl așteaptă. Ce nu știa, însă, era că Puțin avea să demareze ulterior “acțiunea specială” asupra Ucrainei, ceea ce a captat toată atenția mondială. Și, totodată, ura lumii civilizate împotriva lui Puțin. Cumva, Navalnîi a picat în umbra acestor evenimente, ce țin agenda publică zilnic de aproape doi ani. Bad timing…
În plus, pentru ororile războiului, tribunalul de la Haga deja l-a declarat pe Puțin criminal de război, așa că o crimă în plus chiar nu mai contează pentru dictator…

Mai lansez aici o ipoteză, poate naivă, însă aşa sunt eu, optimist: dacă Puţin l-a omorât pentru că simte că se strânge laţul în jurul său şi simte că nu mai are prea mult timp?
Oare credea Navalnîi că va avea milă de el Puțin? Tocmai scapase ca printre urechile acului de o tentativă de otrăvire, așa că e puțin probabil.
Un spirit puternic, un curaj formidabil împotriva unui om care are toată puterea la dispoziție, Aleksei Navalnîi rămâne, probabil, cel mai important opozant al lui Puțin.
Sper ca moartea lui să fie semnul deșteptării pentru un popor care deja a îndurat prea mult. Și, într-adevăr, pentru libertate, merită orice sacrificiu.

Posted on

ANA LUI MANOLE ȘI STATUL EȘUAT

Ce s-a întâmplat cu vârstnicii din azilele din Voluntari este, probabil cel mai grav lucru care s-a întâmplat în România de când am văzut orfelinatele de copii abandonați din anii de după revoluție. Atunci, acele imagini au rămas pe retina colectivă a Vestului pentru zeci de ani, fiind modul în care era caracterizată România. Probabil că și acum ororile descoperite în aceste zile, ce sigur se vor viraliza, ne vor trimite în bezna umanității pentru mult timp. Pentru că e incredibil că se poate întâmpla așa ceva în 2023, în vecinătatea unei capitale europene.
Nu am uitat de Colectiv, însă acolo a fost o catastrofă ce s-a declanșat într-o noapte. Aici vorbim de fenomene derulate în formă continuă, timp de 11 ani, cu multe persoane și victime implicate.
În toate cazurile de mai sus, dar și altele, pe care nu le mai enumăr, s-a dovedit că statul este nu doar neputincios, dar și orb și, uneori, chiar complice. Prin reprezentanții instituțiilor sale, care ori au luat decizii greșite, uneori chiar criminale – vezi refuzul de a solicita ajutorul extern, sau transportul în afara țării al celor arși în cazul Colectiv.
Iar acum vin toți să spună NU AM ȘTIUT NIMIC!


Primarul din Voluntari, care se mai și laudă că e în funcție de 23 de ani, susține că totul e de fapt o regie a haștagiștilor “rezist”, a USR-ului, a lui Nicușor Dan, a lui Vlad Voiculescu, a grupurilor de presă, în special Digi, a purtătorului de cuvânt al BOR și, în general, a întregului univers, care complotează împotriva viitoarei candidaturi a Gabrielei Firea pentru un nou mandat la Primăria Generală a Bucureștiului.
“Primăria nu are competențe în azilele de bătrâni private” este afirmația și scuza lui. Dar el are poliție locală și de proximitate în Voluntari? Chiar private, azilele asigură servicii publice de interes local, deci supravegherea lor intră în atribuțiile acestor instituții. Măcar a acestora…
Dacă, spre exemplu, eu mi-aș deschide un azil la mine acasă, nu ar fi la poartă în secunda doi poliția și multe alte instituții să mă întrebe de toate avizele și aprobările? Adică exact acele instituții care acum se ascund ca niște șobolani…
Cetățenii din zonă spuneau că de ani de zile au văzut pe la garduri bătrâni goi, subnutriți, care cerșeau bani și mancare. Chiar și iarna apăreau tot goi la gard. Ori asta poliția nu știa?
A fost o anchetă de presă încă de la începutul anului, referitoare exact la aceste cazuri. Biroul de presă al primăriei, sau televiziunea consiliului local chiar nu au aflat de aceasta? Ori au aflat și nu l-au informat, ori l-au informat…
Dacă un primar e în funcție de 23 de ani și nu are sub el instituții care să îl informeze, atunci el este de vină pentru că și-a angajat incompetenți. Sau, poate chiar ticăloși. Pentru că se pare că toate controalele la aceste azile ieșeau conforme, că erau aranjate dinainte cu cei care veneau în control. Bolnavii și cei bătuți erau mutați în alte clădiri pe durata controlului, iar mâncarea proastă era ascunsă prin tot felul de debarale și garaje.
Deci, complicitatea a existat. Cât de extinsă o fi, nu putem ști. Și, probabil nu vom afla niciodată…
Ce știm sigur e că niște animale (că nu pot fi numiți oameni!) au maltratat și umilit o sută de bătrâni. Și cine știe câți oare or mai fi fost înaintea lor.
Primarul ne asigură că nu a știut nimic, iar când cazul a izbucnit în presă era în străinătate și a venit în câteva ore înapoi acasă. Că presa a făcut așa mare caz, încât el a crezut că au intrat rușii în Voluntari. Am văzut poze cu bătrânii batjocoriți, subnutriți și rupți în bătaie. Credeți-mă, mi-a fost mai greu să le privesc decât imagini de pe frontul din Ucraina!
Iar implicarea surorii doamnei Firea, a fostului ei șofer din perioada în care a fost primar general, a consilierei ei și bună prietenă, chiar să fie toate pure coincidențe?
Da, știm, e o conspirație mondială, care a regizat totul. Exact ca și Puțin care dă vina pe americani și NATO că a atacat el Ucraina. Și ca și Ponta, care a spus că grozăvia de la Colectiv a fost regizată ca să îl compromită pe el.
Mai e un aspect, cred, pe cât de important, pe atât de grav. Faptul că procurorii știau ce se întâmplă acolo de mult timp, dar au lăsat lucrurile să se întâmple, ca să adune ei probe, să fie siguri că nu li se dărâmă cazul. Atât de slabă să fie procuratura, încât să lași ororile alea să continue până reușești tu sa fii sigur că îi poți acuza pe ticăloși? Ori atât de neclare sunt legile sau procedurile, încât nu te lasă să curmi un rău chiar din momentul în care ai aflat de el? Ori e și acolo ceva care, prin lipsa de acțiune poate suna a complicitate.
Președintele Iohannis are dreptate când afirmă că “statul român a eșuat în a-și apăra cetățenii”. Toate instituțiile au sărit zilele astea cu comunicate care mai de care mai nevinovate, să se spele pe mâini, nimeni nu avea atribuții să verifice. Chiar?
Păi și acum de ce a ordonat premierul Ciolacu controale în toată țara? Au schimbat legea în ultimele zile, acum au apărut atribuțiile? Sau, mai degrabă, și-au dat seama că, de fapt, au avut responsabilități dar nu și le-au îndeplinit?
Am înțeles că nu toți angajații erau ticăloși. Însă ceilalți, care probabil nu au bătut sau umilit internații, chiar au tăcut atâta timp, au întors privirea în altă parte? Ei nu sunt vinovați?

Aș vrea să cred că vom afla adevărul despre acest caz. Așa cum sper să fie un caz izolat… Însă trăim în România și, așa cum casele de copii de care aminteam la început nu au fost cazuri izolate, tare mă tem că mai găsim astfel de atrocități. Doar să aibă cine să le caute…

Se pare că la noi trebuie mereu să se întâmple o catastrofă, sau să moară oameni, ca să punem la punct proceduri și reguli care în lumea civilizată sunt reglate de mult.
Poate pentru că, aici, pe plaiurile mioritice, am crescut cu legenda lui Manole, care, fără sacrificiul Anei, nu putea clădi nimic durabil…

  • articol publicat si pe platforma Ziare.Com:
  • https://ziare.com/stat/ana-lui-manole-si-statul-esuat-1814210
Posted on

Ziua Supraviețuitorilor de Cancer

Ziua Supraviețuitorilor de Cancer

În România se serbează în prima duminică din iunie, dar atunci eram la mare… și am uitat. Așa că m-am hotărât să celebrez azi. Chiar merită o bere!
Cancerul mi-a schimbat viața, evident. Paradoxul e că în bine!
De ce spun asta? Pentru că atunci am realizat adevărata valoare a fiecărei clipe. Am început să mă prețuiesc ca niciodată până atunci. Am făcut pace cu mine și mi-am cautat un nou mod de viață. Sunt mai atent la ce fac, ce mănânc, cum mă odihnesc. Am învățat să ignor negativul dimprejur, nu mă mai încarc aiurea cu rău, mizerii și inutilități.
Admir frumosul și îl caut în orice. Fie el un nou tablou, o floare, ori un apus. M-am înconjurat de ăștia mici din Gașcă, care, acasă, ne umplu timpul de energie și iubire necondiționată.
Știu cât de importantă este alimentația, așa că am ales un stil mult simplificat și, cred eu, mai sănătos. Fără pâine, panificație sau paste, fără lactate și brânzeturi, fără sare și zahăr. Am redus mult carnea și am rămas doar pe curcan, pește și pui. Cu pondere tot mai mare pe pește.
Multe legume, semințe și fructe, de cele mai multe ori crude. Fără sucuri, nici măcar naturale.
Îmi mențin greutatea în jur de 70 de kilograme, ceea ce la 63 de ani și la 180 cm se pare că reprezintă un IMC optim. Monitorizez zilnic și greutatea și tensiunea arterială, așa că mențin totul sub control.


E foarte important somnul, de aceea dorm în medie 9-10 ore pe noapte, iar somnul profund se pare că e foarte lung. Aplicația mea îmi spune de multe ori că e mai bine decât 95% din utilizatori. E adevărat, mai mereu scorul somnului e sub 90, pentru că merg la culcare pe la 1-2 noaptea…
Stau mult afară și la soare, fac mișcare moderat, fără efort. Pentru că sunt leneș 😜
Mi-a luat mult, dar am învățat să spun și NU. Și să nu prea mai țin cont de părerea lumii despre mine. Sunt atent la feedback, evident, dar până la urmă fac ceea ce-mi place. Am ajuns la acest adevărat confort.

Atenție, nu fac niciun fel de recomandare, nimănui! Nu sunt specialist în nutriție, sau în stil de viață sănătoasă, doar povestesc aici ce fac eu. Și până acum, se pare că e o rețetă de succes, mă ține în formă. Încă nu mă doare nimic, sunt în formă, sau cel puțin, așa mă simt.


Sunt conștient că sunt unul dintre norocoșii care au supraviețuit cancerului, de aceea am hotărât să fac orice ține de mine pentru a nu da cu piciorul acestei noi șanse la a doua viață.
De aici, poate și milioanele de poze, multe dintre ele cu mine: pentru că mă simt bine cu mine și mă bucur că sunt încă aici!
Un gând bun tuturor celor care se luptă cu boala și multă sănătate și putere vă doresc!
Aveți încredere, se poate! 🤗

Posted on

CÂND SE VOR ASTUPA “GĂURILE NEGRE” DE TIPUL STADIONULUI GHENCEA?

De câțiva ani a apărut în spațiul public, în rândul fanilor, întrebarea: FCSB este Steaua? A devenit un fel de “To be, or not to be?”, ce a divizat lumea pasionaților de fotbal, fiecare susținând-și, cu diverse argumente, propria părere. Sincer, nu știu care e adevărul și chiar nu mă interesează. La ce privatizări dubioase s-au făcut în România în ultimii 30 de ani, nu ar fi asta (preluarea clubului de fotbal Steaua de către domnul Gigi Becali) nici cea mai mare și nici cea mai controversată.
Problema pe care o văd e alta: cea a Stadionului Steaua din Ghencea.

MGxG

Statul a investit o sută de milioane de Euro în refacerea arenei din Ghencea. Acum este una ulltra-modernă, o adevărată bijuterie. Făcută din banii noștri, ai tuturor, a celor care plătim taxe și impozite.
Prin decizia unor persoane din Ministerul Apărării, sprijinite și politic, ori la nivel guvernamental, pe acel stadion nu poate juca decât echipa respectivului minister, respectiv CSA Steaua, care evoluează de câțiva ani în liga secundă. Din anumite motive, conform regulamentelor de fotbal, această echipă nu poate promova în Super Ligă, chiar dacă își câștigă locul de promovare pe teren. Nu intru în detalii, sunt legate de acționariatul echipei CSA Steaua, cu siguranță fanii de fotbal le știu.
La meciurile de pe stadionul din Ghencea, CSA Steaua adună doar puțini spectatori, câteodată nici măcar o mie! Pe un stadion modern, cu capacitate de peste 31 de mii de locuri. Asta, când echipa are drept de joc acasă, pentru că au fost perioade când nu a putut să-și dispute meciurile pe acest stadion. Iar stadionul a rămas neutilizat multe săptămâni.

De ce m-ar interesa pe mine asta, mai ales că nu sunt un un fan al vreuneia din echipele din acest conflict? Păi, uite de ce!
Cum arătam mai sus, noul stadion s-a construit din fonduri publice, deci și cu banii plătiți de mine prin impozite. Mai mult, după darea în folosință, acesta trebuie întreținut, lună de lună, cu niște costuri ohoooo!… semnificative. Adică peste o sută de mii de euro. Din ce bani? Ați ghicit! Din ai noștri, ai tuturor.
Sunt convins că în studiul de fezabilitate făcut înainte de proiectarea stadionului, undeva pentru a se aproba business case-ul, au apărut, la capitolul “venituri”, și încasări într-o anumită sumă. Oare se regăsesc acum, în realitate, acele încasări? Cu doar nouă sute de spectatori la meci într-un stadion cu o capacitate de peste 31 de mii de locuri, mi-e greu de crezut.
Așadar, costurile generate de noul stadion Steaua sunt substanțiale și în niciun caz acoperite de veniturile arenei. Printre alte motive, cei de la Ministerul Apărării susțin că arena este unitate militară și, prin urmare, are un statut special, nu poate fi închiriată oricui etc. Poate că așa o fi!

Însă faptul că din cauza unor persoane angajate la Apărare, sau poate că datorită orgoliilor lor vizavi de persoana Gigi Becali, noi toți, ca plătitori de taxe, suntem obligați să achităm niște facturi uriașe pentru ceva ce reprezintă o adevărată “gaură neagră”, chiar nu înseamnă nimic? Stadionul ăsta înghite bani în fiecare zi, fără să-și justifice existența într-un mod cât de cât justificat.
Stăm toți și privim un conflict de orgolii, ce tine deja de câțiva ani, și în care justiția tot amână un verdict final referitor la dreptul asupra palmaresului celor două cluburi, în timp ce facturile cresc. Pe banii noștri!
Înțeleg foarte bine miza, pentru că brandul Steaua este cel mai valoros al fotbalului românesc, cu milioane de fani în țară și străinătate.
Însă ăsta este un alt subiect. Pentru diminuarea costurilor financiare, de ce nu se poate închiria stadionul pentru meciuri și altor echipe, inclusiv FCSB? De ce ar fi o problemă că vin bani extra din chirii? Așa cum se spune, “banii nu au miros!” De ce ar deranja banii veniți de la clubul deținut de Gigi Becali? Pentru că, atenție! Banii cheltuiți de el cu FCSB sunt bani privați, nu sunt din banii mei! Mare diferență! Dacă el are orgolii, sau capricii, e decizia lui. Dacă investește prost în transferuri de jucători, iarăși e problema patronului. El plătește!
În schimb, dacă domnul Talpan, juristul de la CSA Steaua, are anumite ambiții, ținând ani de zile un stadion gol, el le face pe banii noștri, deci și ai mei. Aici e diferența!

Repet, nu țin partea cuiva în conflictul dintre cele două cluburi, pentru că nu mă interesează și nu mă pricep. Însă nu sunt de acord să plătesc din taxele mele pentru indolența, incompetența, ambiția sau orgoliul cuiva dintr-un minister, sau a unor politicieni, doar pentru că așa vor mușchii lor.
Am investit, noi, contribuabili, în Stadionul Ghencea? Atunci cei care îl administrează să găsească soluții optime de a-l întreține eficient. Ceea ce înseamnă și a-l inchiria, chiar și echipei lui Gigi Becali.
Dacă ar fi stadionul lor propriu, dacă ar fi băgat ei banii lor, tot așa ar fi acționat? Mă îndoiesc.

Cât despre soluția de a merge cu echipa CSA Steaua mai departe, pentru a putea dezvolta clubul, de ce nu se organizează o licitație deschisă pentru privatizarea lui, așa cum cer regulamentele UEFA? Astfel, s-ar rezolva problema accederii în Super Ligă, echipa ar crește în valoare, ar aduna și mai mulți fani, încasări mai mari. Și, de ce nu, poate avea o evoluție până mai departe, în cupele europene. Ceea ce, implicit, ar astupa și actuala “gaură neagră” ce înghite permanent banii noștri.
Consider că ar fi o cale firească de soluționare a crizei actuale și de îmbunătățire a bugetului.
Transparența nu a făcut rău niciodată. Cu atât mai puțin acum!

  • articol publicat si pe platforma de stiri Ziare.Com
    • https://ziare.com/fotbal/cand-se-vor-astupa-gaurile-negre-de-tipul-stadionului-ghencea-1798776