Atenție, se închid ușile! Urmează România captivă…

Gata, s-a bătut palma pentru jaful secolului! Cel mai mare și mai bănos din istoria României. Cu un pot pe masă de peste 30 de miliarde de EUR, orice compromis trebuie făcut! Acum e momentul să fii la butoane. Până acum a fost doar mărunțiș, bani de înghețată pe băţ.
PSD și remorca lor PNL au înghițit orice speranță de a se mai schimba ceva în țara asta, pe mulți ani. Și vor controla absolut tot. Marea coruptie a disparut, se pregateste monstruoasa coruptie. Ca tot asa e si coalitia, nu? S-a unit asa-zisa stanga cu asa-zisa dreapta. Desi, toti sunt tot de acolo, cu aceleasi radacini.
Zilele trecute, Stefan Paraschiv, care era de câteva luni directorul general al Metrorex, a fost mazilit. Pur si simplu, pentru că ii incurca pe noii aliati, nu făcea parte din nicio “echipă câștigătoare”. Îl cunosc pe Ștefan din perioada Connex-Vodafone și știu atât calitatea lui umană, cât și gradul de profesionalism. Am scris aici, la vremea numirii lui, un articol in care imi exprimam speranta ca, in sfarsit, ne indreptam spre bine. Chiar ma intrebam, in sfarsitul articolului respectiv, oare cat va rezista in functie. Insa calatoria lui a durat prea putine statii…
El începuse acolo schimbări mari, chiar in primăvară a dărâmat mizeriile alea de chioșcuri ale sindicatului, pentru care nu se plătea chirie și care erau vaci bune de muls pentru unii.
Mai mult, Ștefan avea în vedere realizarea unui plan de reorganizare coerent, astfel încât Metrorex să devina o institutie modernă, eficientă și suplă, adaptată nevoilor actuale. Vă dați seama că nu se va mai întâmpla nimic din toate astea.


Așa cum nu se va progresa mai deloc in sensul digitalizarii României, pentru că asta înseamnă să dai afară mulți oameni care doar plimbă hârtiile. Si care mai toti sunt angajati pe bani grei, sau pe cumetrii. Și mai înseamnă că nu te mai duci la un ghișeu, deci nu mai ai cui să dai șpagă…
Totul de acum încolo va fi dictat nu de optimizări, competențe sau abilități, ci de câte pile ai, ce bani dai mai sus la sefi sau la partid și pe cine lingi.
Miza lor nu e doar guvernul, ci controlul a tot ce e de stat, fie ele intreprinderi, organizații sau instituții. Și, cu banii veniți de la UE, vor fi alimentate doar firmele prietene. De cele mai multe ori, evident prin paravane, chiar ale celor care sunt la conducere.
Așa se va crea un al n-lea layer de îmbogățiți, pentru că, nu-i așa, fiecare perioadă a puterii a creat câte unul.
România e captivă! Din păcate, de la cașcaval nu văd să plece cineva, deci cât vor ține banii, ce vedem acum va fi stabil. Al dracu’ se stabil. Evident, pentru interesul țărișoarei noastre, nu-i așa?
Indiferent ce vor face sau spune, mierea de pe degete îi va ține pe ăștia lipiți de scaune.
Și, exact ca la metro, vom avea peronul când pe dreapta, când pe stânga. Prin rotație… Din păcate însă, România va rămâne mereu blocată în aceeași stație!

SCHIMBAREA LA FAȚĂ

După ce un an de zile au zbierat din toți bojocii împotriva vaccinării, umplând studiourile cu invitați aleși pe sprânceană, de tipul Șoșoacă, Monica Pop, Dana Budeanu și alte “somități”, acum vedem schimbarea la față a televiziunilor. Ele vin pe un cal alb, precum Făt Frumos și ne arată soluția salvatoare: vaccinarea!
Ce mizerabili!
Mare parte din așa-zișii ziariști, care se vând pentru o ciorbă caldă și niște mici, sunt avizi de audiențe și like-uri și fac orice pentru asta. Chiar și să cheme în platou invitați antivaccinisti, dar despre care știu că sunt vaccinați! O mândră de la Realitatea TV chiar spunea că ditamai Șoșoacă s-a vaccinat, de fapt, iar Gigi Becali a făcut-o și el. Chiar dacă oamenilor din echipa lui nu le recomandă, de nu mai au ăia pe cine să bage în teren. Să ne înțelegem, deci unii ziariști știau de acești mincinoși, dar nu i-au dat în vileag decât când le-a convenit lor. Ăsta e jurnalism?
E adevărat, sunt ziariști care lucrează la alt nivel, cu prețuri de zeci de mii de euro, pentru că, nu-i așa, ei fac vârfurile de audiență. La latrinele TV, dar nu numai.
Acum, când au văzut că, de fapt, pandemia există pe bune și oamenii nu mai au loc în morgile spitalelor, au dat-o la-ntors! Stai, că de fapt, e bine să ne vaccinam, nu-i așa, că uite cum au făcut alții.
Și pesediștii, la fel. De unde în primăvară declarau că nu pot îndemna pe nimeni să facă altceva decât le cere conștiința, acum își fac poze în grup cu certificatul de vaccinare pentru a treia doză. Deci s-au vaccinat cu prima acum 7 luni, dar până acum, au tăcut mâlc. De ce? Pentru că le convenea orice era împotriva lui Iohannis și a guvernului. Chiar dacă, sau poate mai ales că, presedintele a aparut la TV cand s-a vaccinat şi de atunci, în fiecare apariţie, a subliniat importanţa vaccinării.
Firea a spus că întreaga ei familie e vaccinată cu trei doze, dar primăria Voluntari, condusă chiar de soțul ei, a cumpărat pe bani publici 1000 de medalioane care apară de covid, pentru angajații instituției.
Atunci, Firea și Pandele de ce s-au mai vaccinat, dacă îi apărau medalioanele alea? Uite cum se prăduiește banul public.
Multi preoți și chiar înalți prelați propovăduiau rugăciunile și spuneau că vaccinul este Satana. Unii dintre ei au și murit, tocmai de covid și pentru că nu s-au vaccinat. Ieri am auzit, în sfârșit, un IPS ortodox care recomandă vaccinul.
Așa este cu schimbarea la față a televiziunilor. Bine măcar că au reevaluat tot mai mulți români situația și au început să apară cozile la centrele de vaccinare. Cum e vorba aia: dă-i românului mintea cea de pe urmă!
Din păcate, pentru unii e deja prea târziu. Au plătit cu moartea naivitatea și credulitatea. Au uitat cât de simplu e să minți poporul cu televizorul.
După revoluție, prezentatorul de atunci al Telejurnalului, emisiunea de știri TV oficială a lui Ceaușescu, a apărut în direct și a făcut MEA CULPA in numele redacţiei! Până și comuniștii aveau o fărâmă de onoare și au recunoscut că au mâncat borş ani de zile, mințind populația. Credeți că televiziunile şi prezentatorii lor o vor face vreodată? Sunt convins că unii nici măcar nu știu ce e aia…

Țara arde și baba… nu se mai piaptănă, că e la ATI

Țara arde și baba… nici măcar nu se mai piaptănă, că e la ATI. Cam așa e cu politica la noi. După ce președintele a pierdut două săptămâni extrem de prețioase, făcând o numire aiuritoare, pe Dacian Cioloș, acum toți se miră că nu a trecut guvernul si se reia procesul. Alte două săptămâni de contre, bâlbâieli și atacuri. In timp ce lumea umple morgile…
Am crezut că Iohannis a negociat un sprijin pentru numirea făcută, măcar până trece vârful urgiei și iarna care va fi devastatoare. Atâta inteligență politică ar fi putut rezolva punctual perioada asta nenorocită, în care mor zilnic de covid câte 500 de români. S-ar fi luat masurile atât de necesare și urgente, pentru a mai stăvili tsunami-ul ce va fi.
Dar nu, președintele a numit USR doar pentru a le arăta că nu vor putea. Ce joc meschin, care pe politicieni nu îi costă nimic, ei doar se bucură că fac știri, sunt importanți și îi mai vede lumea pe sticla dându-se mari și inteligenți. Nu sunt.
Dacă erau, veneau cu propunere de prim ministru, nu ca PSD care a dat jos guvernul dar nu vrea mai mult de atât. De distrus e atât de simplu. Mai greu e cu construitul, evident.
Iar acum Ciolacu țipă în gura mare că toți politicienii să fie uniți, front comun în fața crizei. Acum două săptămâni nu era criză? În plus, șeful PSD anunță oamenii că e necesar să se vaccineze. Păi, acum??? La deja a treia doză? De ce, o avea oare mustrări de conștiință că nu a îndemnat electoratul propriu până acum să se vaccineze? La fel, și Firea. Tocmai azi postează și ea pe Facebook că toată familia e vaccinată și, ca urmare, forma de covid pe care o are e ușoară.
Tot azi, cineva de la CNA cere spectatorilor să facă sesizări împotriva televiziunilor şi emisiunilor ce propagă ştiri false şi instigă la nevaccinare. Păi, băi, sunteţi la fel de vinovati ca si cei invitaţi în aceste emisiuni, chiar complici. Până acum, ce ati păzit? Autosesizare nu exista?


Măcar Cioloș a făcut tot ce a depins de el și de USR. Și-a asumat să treacă iarna și criza, chiar dacă în primăvară partidul ar fi decontat totul.
PNL a ținut-o langa cu Cîțu, până a compromis grav atât imaginea partidului, dar și a lui personal. Dacă nu insista atâta, probabil că rămânea ascunsă la sertar și povestea cu driving under influence si cu noaptea la secția de poliție din SUA. De când cu concurența pentru șefia partidului a sacrificat totul pentru asta, inclusiv congresul cu 5 mii de oameni, aruncând coaliția în aer și inducând o criză politică majoră EXACT în vârful pandemiei, când era cea mai mare nevoie de stabilitate și măsuri ferme. Acum, cine să le ia? Că toți sunt provizorii, demiși practic.
AUR știe că nu va avea loc la masă, așa că face ce poate, dă cu toată puterea în guvern, în Iohannis, în vaccinare, sperând la cât mai mulți adepți. Și evident adună, pentru că oamenii sunt disperați, iar cei care i-au condus până acum au dus căruța în șanț.
În timp ce ăștia de se cred oameni politici se joacă de-a democrația, oamenii mor intr-un ritm de parcă ar fi in fiecare zi câte 3 accidente aviatice cu avioane Boeing 737, disperarea e tot mai mare, iar România se afundă într-o mocirlă din ce în ce mai profundă.
Chiar cu măsurile anunțate azi, marele rău (era să zic Marele Alb!) s-a făcut deja. Rămânem pe cont propriu, scăpa cine poate. Însă ultimul e musai să stingă lumina, că s-a scumpit curentul al dracu’ de tare…

Banul, ochiu’ dracului… mai ales când e Euro

Am cunoscut cupluri căsătorite care se simțeau foarte bine împreună, înainte de 1989. După revoluție și-au deschis o afacere și când au dat de mulți bani, s-au despărțit.
Am cunoscut parteneri, unii chiar frați ori din aceeaşi familie, care și-au făcut o firmă împreună și când au dat de mulți bani, s-au despărțit.
Au fost partide ce au făcut o alianță de guvernare la noi și când au dat de mulți bani s-au despărțit.
Mai demult, când auzeam de astfel de separări, nu înțelegeam motivele. Cum, mă? Când era greu și banii erau putini, partenerii rămâneau împreună. Culmea, când resursele financiare erau suficiente, şi aparent toată lumea era fericită, apărea separarea. Vorba aia că banul e ochiul dracului se pare că e adevarată!

30 de miliarde de euro de la UE reprezintă cel mai mare pot pus vreodată pe masa politică românească. Atâta os de ros pentru politicieni, familiile, rudele şi firmele lor! Asta deformează principiile și ideologia oricărui partid, care nu a mai avut niciodată șansa să aibă atâta buget pe mâna. Aici se vede şi caracterul lui Iohannis, care se pare ca nu a rezistat ispitei de a manevra politic într-un astfel de moment complicat. Şi nu e sigur că a făcut-o bine, susţinând făţiş o carte pierzătoare.
Să fim seriosi, motivul ruperii alianţei nu a fost numirea unui ministru la justiție. Au fost banii! De aceea am văzut cel mai mare scor la o moțiune pentru dărâmarea unui guvern. Și de aceea să nu fim surprinși dacă vom asista la cele mai ciudate alianțe şi compromisuri pentru o nouă majoritate. Unele chiar împotriva naturii, aşa cum a fost şi cea între Băsescu şi Dan Voiculescu, cand preşedintele alianţei DA a avut nevoie de majoritate.

Toți vor o felie din plăcintă. Pentru unii, ar putea fi chiar din colivă…

PROSTIE, SAU IPOCRIZIE? AMBELE!

Brain Art

Cifrele arată că peste 98% dintre cei decedați de Covid nu au fost vaccinați cu schemă completă. România a ajuns codașa Europei, cu doar 27,5% rată de vaccinare, în timp ce media UE este la 61,2%, peste dublu! După noi mai e doar Bulgaria, cu 18,5 %. Până și rata mondială este 32%, iar aici includem toate țările, chiar și cele așa numite din lumea a treia.
De exemplu, Ungaria și Grecia sunt la 57, iar Portugalia conduce, cu 82%!
Stăm și ne uităm invidioși că alții deja au renunțat la măști, iar noi am ajuns să infundăm iar la maxim secțiile de ATI, într-un sistem sanitar putred, cariat, care stă să colapseze.
Si România începuse bine campania în iarnă, eram într-un nesperat top 7 în UE la un moment dat. Însă apoi au prins aripi antivacinistii, conspiraționistii, toți ăștia care “știu ei mai bine”. Și mereu aduc exemple foarte bine documentate…
Uite că mulți ne-am vaccinat și nu ne-au crescut nici solzi, nici pene, nici coarne! Și trăim, bine mersi. Repet, peste 98% din cei decedați nu erau vaccinați. Poate or fi și înregistrări greșite, sau erori umane. Dar 98 este la un nivel de necontestat. Iar astea sunt realități, din ce în ce mai crude și mai evidente.

Articol in The Guardian
Articol in The Guardian

Da, m-am riscat să mă vaccinez, pentru că mi-e frică de covid, pentru că am 61 de ani, am cancer și sunt convins că asta e singura soluție. Iar acum, cu certificatul verde, am acces oriunde. Cei care nu îl au zbiară în gura mare că sunt discriminați. Pe bune? Aveți tupeul ăsta? Adică tu nu vrei să te riști făcând vaccinul, eu trebuie să o fac inclusiv pentru binele tău, să ajungem o dată la imunizarea de turmă necesară să trecem de pandemie. Dar tu nu vrei, pentru că tu ai principii și libertăți ale omului etc. Dar apoi vrei să ai acces peste tot ca și mine, care sunt vaccinat.
E ca și cum eu am absolvit politehnica și pot fi angajat ca inginer. Tu ai doar bacul luat și, evident, nu poți fi angajat inginer. Atunci ești tot discriminat?
Fă ca mine și vei avea aceleași drepturi ca mine. Evident, e decizia ta dacă faci facultatea sau nu, așa cum e decizia ta dacă să te vaccinezi sau nu. Dar nu mai vorbi atunci de discriminare. Atât e de simplu.
Faptul ca tu alegi sa nu te vaccinezi e dreptul tau, dar e un gest egoist, te doare in cur de ceilalti. Eu am ales s-o fac, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur. Aici e diferenta!

O fluturati p-asta cu drepturile omului si respectarea regulilor? Uitați-vă la state care știu ce înseamnă drepturile omului, cum sunt UK, sau SUA. Părinții Emmei Răducanu nu au putut veni la finala câștigată de ea la US Open, pentru că trebuiau urmate niște proceduri ce presupuneau carantină. Suporterii străini la semifinalele și finala EURO nu au putut veni în Londra din același motive. Ieri, Jair Bolsonaro, președintele Braziliei, care participă la Adunarea Generală a ONU, a trebuit să își ia prânzul în stradă în New York, pentru că nu era vaccinat și nu avea voie să ia masa în interiorul niciunui restaurant.
Vedeti rata de vaccinare a Germaniei, care e un etalon din punct de vedere al respectării legilor și disciplinei. Sau Spania, cu peste 77%, pentru că spaniolii știu ce prăpăd a fost la ei la începutul pandemiei. Astea sunt fapte, realități, nu presupuneri și ipoteze și bazaconii.
Sunt încă unii cretini care neagă chiar existența pandemiei. Deja în SUA s-a depășit în pandemia actuală numărul de 475 de mii de decese, care era cifra morților cauzate de pandemia de gripă spaniolă de acum un secol. Astea iarăși, sunt fapte!

Rata de vaccinare UE
Rata de vaccinare UE

Aici, însă, în România, sunt adunate geniile lumii, care ne îndeamnă peste tot, cu toate șoșoacele și monicile pop, să nu credem în pandemie și nu cumva să ne vaccinăm, că ne ia dracu’ și dă leucemia peste noi. Iarăși, sunt unii preoți (am mai scris despre asta) care îndeamnă să nu ne vaccinam, că ne cresc solzi, sau să nu purtăm masca în biserică, că acolo ne apară Dumnezeu. Știți că acum e o mare rată de îmbolnăvire pe Muntele Athos? Oare nici ăla să nu fie un pământ ocrotit de divinitate?
Hai să nu mai dăm vina pe politic la faza asta cu vaccinarea, că ei au făcut tot ce se putea să organizeze campanii, centre de vaccinare și s-au dus peste tot cu ele, inclusiv pe plajă sau în stațiuni la munte. Apropo, se pare că în incidentul cu șoșoaca, care a împiedicat oamenii să se vaccineze, poliția locala i-a aplicat o amendă.
În plus, am aflat ca sindicatele nu sunt de acord ca membrii lor să se vaccineze obligatoriu, în mod gratuit. Dar nici nu vor să plătească testele cerute ulterior, ca variantă alternativă.

Brain Art
Fara cuvinte…

Dacă unii se uită în gura celor anti, atunci să nu se plângă că nu mai sunt locuri la ATI, ori de condițiile pe care le găsesc în spitale și de modul in care sunt tratați. Puteau atât de ușor evita să ajungă acolo!
Noi, romanii, ne-o facem, cu mâna noastră! Nu pentru că suntem dominați sau dirijați de străini, ori că nu ne lasă unii și alții să ne dezvoltăm. Uite, o zic io, ca să n-o mai dăm după cireș: d’aia suntem ultimii din Europa, pentru că suntem proști!
Aaa, am uitat: și ipocriți!

Pentru cei interesati, aici sunt sursele datelor de mai sus:

PRIMA ZI DE ŞCOALĂ, PRIMUL ABECEDAR… sau cum dormeam cu bascheţii noi la cap

Sunt convins că pentru fiecare elev, prima zi de școală e un eveniment aparte. Poate că mai puternic decât ultima, ori prima zi de vacanță. În ultimele zile de an școlar se dilua totul, nu prea se mai făceau ore, mediile erau deja încheiate la majoritatea materiilor.
Însă prima zi, pentru mine, venea la pachet cu mai multe. Cu uniforma nouă, cu rechizite și manuale noi. Dar cel mai important pentru mine erau bascheții. În fiecare an, în ultimele zile de vacanță, mergeam cu mama să-mi cumpere ce era necesar. Pe atunci nu erau Mall-uri, sau magazinul Unirea, sau Cocor. Mergeam la Romarta Copiilor, apoi la Victoria. La Romarta era macheta cea mai mișto pe care am văzut-o până acum, cu un trenuleț electric fabulos, cu gări, cu dealuri, semafoare, cu bariere care se ridicau și coborau, cu mașinuțe ce așteptau la trecere. Era atât de frumoasă, încât o dădeau la televizor când erau pauze tehnice. Da, pe vremea aia, televiziunea nu mergea non-stop. Cam totul, în afară de filme, era în priză directă și deseori aparea un anunț de pauză tehnică, sau defecțiune tehnică. De fapt, magazinul Victoria cred că a fost primul mall în România, că-mi amintesc reclama: “50 de magazine într-unul singur”.
Dacă nu găseam tot, mergeam la “3 Ursuleți”, vis-a-vis de Banca Națională. Îmi plăcea acolo vitrina, avea o machetă cu căruță, cu niște țărani în ea și un câine legat cu lanțul, în urma căruței.
Apoi coboram pe Lipscani, până la magazinul București. Știu că undeva peste drum era un magazin ce avea pe pereți fresce mari cu toate ilustrațiile din “Capra cu Trei Iezi”. Erau exact alea din carte, pe care le știm pe dinafară. Și ultimul vizitat era “La Vulturul de Mare, cu Peștele-n gheare”.
Luam apoi tramvaiul 13, sau 14 de la Piața Unirii, care venea primul. Biletul era 30 de bani la clasa I și 25 la clasa a II-a, adică dacă mergeai în primul vagon, sau în remorcă.
13 mergea pe Armata Poporului, actualul Iuliu Maniu, iar 14 mergea de-a lungul Splaiului, până la capăt, la Cocioc. Noi stăteam pe intrarea Cismelei, pe fosta stradă Bisericii, actuala Orșova. Deci, cumva, aveam de mers pe jos cam la fel indiferent ce rută alegeam. Mie-mi plăcea mai mult pe Splai, cu 14, că treceam prin fața căminelor dolin Grozăvești, noi pe vremea aia. Și erau construite după arhitectură americană, ca și întreaga Politehnică. Și, fiind seara, se vedeau frumos luminate, scările diagonale la vedere, geamuri mari. Altă lume! De atunci admiram clădiri și eram atras de arhitectură. Asta e, dacă n-am fost în stare să intru…
Capatul tramvaiului 14 era la Ciurel, cam pe unde e actuala stație de metrou Petrache Poenaru, fosta Semănătoarea. Acolo nu exista actualul lac, ci doar Dâmbovița, care în zona aia își făcea intrarea în București. Era atunci și ștrandul Ciurel, un pic mai mare decât o piscină, cu apă destul de nămoloasă. Biletul de intrare era 2,50 lei și-mi amintesc că toți bărbații aveau același model de slip. Din bumbac, cu crac doar pe o parte închis. Pe cealaltă parte avea șireturi, să îl poți regla în funcție de mărime. Și, eventual, să îl poți îmbrăca sau dezbrăca pe sub pantalonii lungi cu care veneai la ștrand, strecurându-l pe dedesubt.
În seara aia, când ajungeam acasă cu toate cumpărăturile pentru şcoală, dar mai ales cu bascheții noi, eram cel mai fericit. Peste noapte, adormeam cu ei la cap! Mirosul ăla de plastic chinezesc era nemaipomenit, unic doar atunci, cand erau noi, nepurtați. Costau 75 de lei 😜
Și mai era un miros care mi-a rămas în minte. Cel al manualelor noi, care ne așteptau pe colțul băncii, când intram în clasă, în prima zi. Eram atât de fericit când le primeam și le răsfoiam prima oară!

Primul meu abecedar
Primul meu abecedar – am ajuns la litera G

Veneam mai devreme la școală decât de obicei, că era serbarea de început al anului școlar, când ne adunau in careu, pe platoul din fața întrării în școală, unde era catargul pe care se ridica, ceremonios, steagul unității de pionieri. Dar mai ales era nerăbdarea de a-mi revedea colegii, după 3 luni de vacanță. Și, odată cu anii, mai cu seamă colegele, alea care-mi plăceau mie, pe care nu le văzusem de trei luni 😝
Indiferent cât de bine pregăteam anul şcolar, tot mai trebuia să mai cumpăr ceva după ce începeam. Fiecare profesor venea cu anumite cerinţe. Si ce mai căutam mai apoi, în primele zile de şcoală, câte un vocabular, ori caiet de muzică.
Da,… amintirea primei zile de școală, a primului abecedar și a primului clopoțel cred că va rămâne pentru totdeauna cu noi.
Mult succes în noul an școlar, copii, părinți și educatori!

  • În fotografie, ajunsesem la abecedar deja la litera G. În fundal se vede radioul vechi, enorm, din lemn, stil mobilă, cu clapele ca de pian…

NE DILUĂM

În aceeași zi, ne-au părăsit Ivan Patzaichin și Ion Caramitru! Doi URIAȘI ai României, doi piloni ai sportului și culturii noastre.
Îmi închipui că ei sunt acum într-o canoe, în care Ivan vâslește usor, iar Ion recită din Eminescu. Pagaia e ruptă, să fie plutirea cât mai lină…
Cel mai renumit canoist al lumii, Ivan Patzaichin, care a fost născut pentru a fi cel mai bun în pofida oricăror opreliști, câștigând patru titluri olimpice, unul chiar cu pagaia ruptă. Pe lângă faptul că a fost un sportiv unic, a coordonat apoi loturile României, a inițiat atâtea proiecte cu scopul de a promova Delta Dunării și locurile lui natale, chiar și acum urmau întâmplările de la Rowmania, un festival creat, vâslit și coordonat de el. Ce urma să se desfăşoare chiar în zilele astea, între 4 şi 10 septembrie. Dar pe 5, el a plecat…
Am avut plăcerea și onoarea să îl întâlnesc când eram student, într-o tabără de iarnă la Predeal, prin ’83. Era împreună cu colegul său de canoe, Toma Simionov, cu care făcea împreună pregătirea de iarnă în cantonament. Eram în casa de cultură din Predeal, acolo se organiza discotecă studențească în fiecare seară a taberei. Erau în sală, pe ring, și pentru că eram pasionat de sport, i-am recunoscut cu ușurință. Era și greu să nu o faci, era singurul cu plete, într-o epocă în care, dacă aveai părul lung, erai sancționat la școală, sau la serviciu, ori, câteodată chiar și pe stradă, de miliție. Am discutat puțin și la sfârșit le-am urat succes la Olimpiada ce se apropia. Erau amândoi foarte deschiși și modești, nu ai fi bănuit că sunt campioni olimpici și mondiali. Peste 7 luni, la Los Angeles, aveau să câștige aurul la 1000 m canoe dublu și argintul la 500m.
La acea ediție de neuitat pentru România, ai noștri au cucerit 53 de medalii, din care 19 de aur, încheind competiția pe locul al doilea în lume, după SUA, țara gazdă!
Ion Caramitru a fost, încă din tinerețe, unul dintre cei mai talentați actori. Nu voi uita niciodată Hamletul lui magnific, într-o piesă care a durat mai mult de cinci ore! Apoi, la revoluție, a fost în miezul lucrurilor, unul dintre puținii care nu a acceptat titlul de revoluționar și toate drepturile aferente. După aceea, în 1990, a fondat Uniter, al cărui președinte a fost până acum, fără întrerupere. A foet timp de 4 ani ministru al culturii, a regizat mult, atât teatru, cât și operă, a condus teatre, a organizat festivaluri de teatru.
A fost decorat de Regina Elisabeta a Angliei cu ordinul Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic.
Ultimele spectacole cu Ion Caramitru pe care le-am văzut au fost Dineu cu Prosti, la National, alături de Horațiu Mălăele, și apoi o punere în scenă foarte interesenta, la Opera Română. În prima parte, Peer Gynt” de Edvard Grieg îl aducea pe scenă, în rol titular, pe Ion Caramitru, ce recita cu vocea lui unică. Partea a doua, „Carmina Burana” de Carl Orff interpretată magistral de baletul, soliștii, corul și orchestra Operei Naționale București.
Foarte implicat și în societatea civilă, a fost un om care a avut mereu coloana verticală, ceea ce i-a deranjat pe mulți.

Impreuna cu Ion Caramitru – 10 august 2019

În fotografia atașată este utima oară când l-am văzut și a avut amabilitatea de a schimba câteva cuvinte cu mine. Era înainte de pandemie, în august 2019, când eram în Piața Victoriei, la un an de la ororile făcute de PSD în 10 august, când ne-au gazat, bătut și fugărit…

Din păcate, adevăratele valori, indiferent de domeniu, pleacă, timpul nu iartă nimic și pe nimeni. Durerea este mult mai mare atunci când oamenii pleacă devreme, nedrept de repede. Iar la noi, la români, e și mai grav, pentru că ne DILUĂM ca popor, parcă seva noastră de calitate e din ce în ce mai slabă. Tot mai mulți au un grad de educație, să nu mai spun cultură, precar, ceea ce se vede peste tot în jur, prin toți porii.
Sper, totuși, să mă înșel…

La revedere, Ivan Patzaichin!
La revedere, Ion Caramitru!

MEDITAȚIE DE TOAMNĂ

De câteva zile, am început să fac meditații. Cred că am ajuns la vârsta potrivită să-mi vină și mie, în sfârșit, mintea la cap 🙂
În ultima vreme am început să am grijă de mine mai atent, atât ca dietă, dar și stil de viață. Și slăbitul are o mare importanță, am ajuns deja sub 70 de kg, iar tensiunea o controlez zilnic, nu prin medicație, ci pur și simplu nemâncând sărat. Rezultate se văd, așa că voi menține regimul ăsta de viață. Din “pachet” face parte și pictatul, caricaturile, ori ce mai scriu pe Facebook, LinkedIn, ori pe blog.
Apropierea de natura, de flori, copaci, sau iarba e tot in aceeasi directie de dezvoltare a mea. La fel si dragostea fata de animale, din ce in ce mai intensa.
Chiar și pe partea de business, am ajuns la nivelul ăla în care selectez doar ce-mi face placere sa fac și doar cât vreau.
Din știrile pe care le citesc, sau ce văd în jur, încerc să selectez doar partea pozitivă. Nu vreau să mă mai intoxic cu negativ. Am convingerea că toate elementele astea, puse cap la cap, mă vor ajuta să amân cât mai mult anumite procese de îmbătrânire, de altfel inevitabile, ori să le fac cât de cât mai îndulcite, mai ușor de suportat.
Pentru meditație, de obicei merg în atelier, unde câinii nu urcă și pot sta liniștit, fără a fi deranjat de ce-i în jur. Mai ales că, fiind la început, nu mă pot concentra decât la respirație. Și aia cu greu, că-mi apar tot felul de gânduri în cap, pe care apoi trebuie îl să le alung.
Când fac exerciții, plank, flotări sau alte chestii și mă întind pe jos, câinii vin la mine să verifice dacă sunt ok, sau dacă nu cumva îmi e rău. Apoi se așează lângă mine, probabil fiind liniștiți că totul e în regulă.

Meditatie

Azi, fiind o zi splendidă, am zis hai să meditez în grădină. Filmez ședințele, să văd dacă am poziția corectă, pentru că în timp, te blegesti și am citit că uneori chiar te ia somnul. De aia nu se recomandă meditația în pat, ori în locul unde dormi. E foarte important să ai coloana vertebrală cât mai dreaptă, în poziție verticală. Am ajuns să stau cam 20 de minute, dar am postat din video doar un segment (eu meditez in liniste, dar am editat un fond sonor peste, să nu vă plictisiţi. Click aici pentru video!). Respectiv, partea cu Pongo, unul din cei cinci blănoşi pe care i-am adoptat – trei câini şi două pisici – care vine să vadă dacă nu mi-e rău, apoi se așează lângă mine, să fiu safe, să mă păzească.
Cât de scumpi sunt ăștia mici! Avem atâtea de învăţat de la ei, despre loialitate şi dragoste necondiţionată.

“Dacă nema potirință, ce mai chichirez gâlceavă” – Anton Pann

Astăzi se serbează Ziua Limbii Române. Un eveniment care, de obicei, nu-i tratat cum se cuvine. Pentru că avem politicieni care nu prea sunt prietenii limbii române. Să ne înțelegem, nu că nu-și dau cu cărămidă-n piept, arătând cât de patrioţi sunt ei. Nuuu,…
Ei nu știu să vorbească corect această limbă, iar despre scris, ce să mai spun? Dacă vrea cineva să fie într-un post de conducere, în politică sau nu numai, i-aș da un test, nu de gramatică, ăla e deja nivel academic pentru el, ci de dictare! Și nu pe calculator, că acolo mai intervine un auto-correct și le dă peste mâini. Pe pariu că 80 la sută dintre ei l-ar pica.
Realizează ei oare că România, asta câtă e ea, sau câtă era aia Mare, dodoloață, a fost înfăptuită datorită limbii române? Cum altfel s-ar fi unit trei țări mici, fiecare înglobată într-unul din marile imperii ale lumii de atunci, dacă nu era cimentul care să le unească, respectiv LIMBA ROMÂNĂ!
Credeți că Imperiul Rus, Turcia, ori Austro-Ungaria au fost ele de acord? Bine mă, hai să le dăm ăstora teritoriul, că noi avem prea mult… Au murit sute de mii de soldați pe front pentru asta! Ați fost vreodată la mausoleul de la Mărășești? Sunt mari eroi din primul război mondial care își dorm somnul de veci acolo. Dar o să vedeți și câte o lespede de mormânt, una normală, de 2m pe 1m, pe care scrie “Aici odihnesc 500 de soldați căzuți pe câmpul de luptă de la Mărășești”… sau Mărăști… sau Oituz… Atunci am realizat ce măcel a fost acolo, în război. Oamenii ăia chiar și-au dat viața pentru limba română!
Noi, acum, ce facem? Scuze, de fapt, corect, e Cf? Bn! Csf, ncsf, plm și alte iubi şi frumi… Aici am ajuns.
Trist!
Văd in ce hal s-a degradat modul în care se exprimă, sau scriu, din ce în ce mai mulți dintre noi. În special la tineri mi se pare îngrijorător fenomenul. Cred că de aia și are așa succes Tiktok în România, că acolo nu trebuie să scrii nimic. Acolo e de râs, sau de dansat pe manele, ori e suficient să faci playback peste ce spun sau ce cântă alții. Sau să urci pe niște lăzi, să vezi care cade mai tare.
Poate că am îmbătrânit și nu mai țin eu pasul cu evoluția și cu ce e “trendy”. Posibil.
Nu zic să rămânem la stadiul de “Dacă nema potirință, ce mai chichirez gâlceavă”, aşa cum grăia fermecătorul Anton Pann – deși să recunoaştem că era absolut fabuloasă exprimarea, totodată foarte sugestivă. Dar măcar să ştim şi noi scrie corect româneşte.

Până şi în corporaţii, chiar la nivel superior, veţi găsi mari surprize! De multe ori, cei escamotaţi sub titluri pompoase de CEO, CFO, CMO sau alte iniţiale preţioase, isi ascund lacunele apelând în mailuri la cuvintele limbii de lemn a business-ului, din limba engleză. Bravos, naţiune!
Si hai să vă mai zic ceva, că tot m-ați stârnit! Ziua Limbii Române a fost înființată de moldovenii de peste Prut, în 1990. Preluată apoi și de vorbitorii de română din Serbia, în 2012. Iar noi, românii din România, am adoptat-o ultimii, în 2013. În condițiile în care Camera Deputaților a aprobat legea în decembrie 2011, iar Senatul în martie 2013. Parlamentului României i-a fost necesar mai mult de un an să adopte această lege!!! Pe bune?
Înca un argument ce demonstrează cât de jos este nivelul nostru politic. Nu ştim să îi sprijinim pe vorbitorii de limbă română din afara graniţelor, adică pe cei care se chinuie să-şi menţină limba strămoşească. Exact aia de care noi ne batem joc…
Noroc că în vremurile importante, România Mare s-a bazat pe un Rege și pe oameni politici responsabili și patrioți!
De aceea consider că azi e o sărbătoare Mare! Pentru cei care știu şi simt româneşte! La mulţi ani!

Şi să nu ne mire că, probabil, cea mai frumoasa odă dedicată limbii române este compusă de Alexei Mateevici, născut în 1888, în fostul judeţ Bender din actuala Republică Moldova, la acea vreme parte a Imperiului Rus. Din păcate, poetul se stinge la 29 de ani, la Chişinău. George Călinescu consideră că Alexei Mateevici a dat „o nouă definiție poetică a limbii române”.

Republica Moldova are imnul naţional compus din 5 dintre cele 12 strofe ale poeziei.

“Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mișcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfințit-au țara.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veșnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeșnici.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le ‘nșirate, –
Te-nfiori adânc și tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram și-acasă
Veșnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng și care o cântă
Pe la vatra lor țăranii.

Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeți slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.

Strângeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Nu veți plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea, cât îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.

Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.”

ADEVĂRAŢII ÎNVINGĂTORI

Eduard Nowak, actualul ministru al sportului, a cucerit medalia de argint la ciclism, la Jocurile Paralimpice de la Tokyo! Felicitări și toată admirația pentru un astfel de rezultat, care nu este singular! Domnul Nowak a ajuns la 4 medalii câștigate, la 3 ediții ale acestor jocuri. Printre ele, și un aur cucerit la Londra în 2012. Niciun alt ministru aflat în funcție nu a mai câștigat vreodată medalie la JP. Astfel de performanțe sunt de apreciat unanim, indiferent de simpatiile ori culoarea politică, sau de luptele interne din partide. Este o realizare ce trece dincolo de aceste interese meschine.

Eduard Nowak si bucuria medaliei cucerite!

Pe lângă cele 4 medalii cucerite de domnul ministru, România mai avea o medalie, un bronz câștigat de Alex Bologa, în 2016, la Rio (judo – cat. 60 kg). Iar acum, la Tokyo, același Alex Bologa, care este NEVĂZĂTOR încă de la 6 ani, a luat bronzul la judo, la aceeași categorie!!! Meciul pentru medalia de bronz a fost memorabil, iar sportivul nostru a ieşit invingător.

„Nu puteam să stau să mă plâng”
„Am avut probleme de mic. De la 6 ani am rămas nevăzător complet. Mama a luat un microb în timpul sarcinii, care m-a afectat, iar ulterior, mi-am pierdut vederea definitiv. A trebuit să învăț să fac față acestei situații, dar având probleme de mic, chiar dacă nu atât de grave, m-am obișnuit așa. Eu așa știu lumea, așa o percep și cred că, cu toate că ai o dizabilitate, poți să faci ceva în viață”, a declarat Alex Bologa, într-un interviu pentru Monitorul de Cluj.

Alex Bologa, bronz la Tokyo

Aici e vorba de SPIRIT! De spiritul de luptător, de ambiție, de efort, disciplină și multă, foarte multă muncă. Mai ales că acestea sunt depuse de oameni care au diverse nevoi speciale, pe care noi, cei să zicem, cu capacităţi depline, nu le mai băgăm de seamă. Oameni care, după un accident, sau din diverse alte motive, pot ajunge foarte ușor, din cauza dizabilității, pradă depresiei, deznădejdii.

Știu cum e depresia, am trecut pe acolo, lupta cu incertitudinile, apoi cu cancerul nu e chiar ușoară, e o teamă pe care o porți cu tine toată viața. Nopți de nesomn, întrebări fără răspuns, de ce eu?, frica aşteptării rezultatelor la fiecare trei luni când îți faci analizele.
De aceea, consider că efortul, ambiția și lupta acestor sportivi, cumva împotriva unui destin ce le-a fost hărăzit, merită tot respectul și admirația noastră! Chiar și a celorlalți sportivi, fie ei și câștigători olimpici, care, datorită unor enervări ocazionale, refuză să dea mâna unei mâini întinse către ei pe aeroport, la întoarcerea de la Tokyo. Gestul Anei Maria Popescu mi s-a părut cel puțin nepotrivit. De parcă ministrul Nowak nu ar fi vrut bugete mai mari la federații. Sau nu ar fi vrut și el să se antreneaze în România, pe un velodrom modern.
România este reprezentată de 7 sportivi la aceste Jocuri. Din inimă, un BRAVO, tuturor! Ei sunt adevărații învingători, indiferent de locul final din clasamente! Fiecare are o poveste de viață din care toți am avea ce să învățăm. Noi ăștia care ne plângem mereu că avem probleme, că plouă, sau că nu, că nu ne merge netul prea bine, că e prea cald, sau că e frig, ori că nu am găsit culoarea potrivită la nu știu ce…

Cum să joci tenis de masă, fără mâini

De exemplu, la Tokyo concurează  și Ibrahim Elhusseiny Hamadtou, un jucător egiptean de tenis de masă, care de la 10 ani nu mai are mâini, le-a pierdut într-un accident de tren. Și, de când un prieten i-a spus să nu se bage el într-o dispută dintre acel prieten și un adversar, pentru că el nu va juca niciodată tenis de masa, s-a ambiționat și a început să joace. Ține mânerul paletei în gură!

Ibrahim Elhusseiny Hamadtou, concurând la tenis de masă, fără mâini

Părinţii au vrut să o omoare, când avea doar 14 luni

Haven Shepherd, o înotătoare de 18 ani din SUA, care și-a pierdut ambele picioare la 14 luni. Părinții ei au condamnat-o la moarte, pentru că au hotărât să se sinucidă, inteaga familie, din cauza unei relații extraconjugale. Și au legat o bombă de picioarele fetiței lor. Ei au murit, dar, miraculos, medicii au reușit să o salveze pe micuță, care a rămas, însă, fără picioare.

Nu știu ce înseamnă să am picioare, așa că nu pot să spun că mă afectează atât de tare, e o viață pe care nu am trăit-o. E adevărat că mi-am pierdut picioarele, dar puteam să îmi pierd viața“, a declarat Haven Shepherd într-un interviu pentru revista People.

Haven Shepherd, înotătoarea de 18 ani, fără picioare

Optimismul, îndârjirea și atitudinea pozitivă a acestor oameni reprezintă un model şi o insiraţie despre cum trebuie trăită și valorată fiecare secundă ce ne e dată.
Ei fac lucruri pe care mulți dintre noi, fără a avea acele dizabilități, nu le putem realiza. Așadar, cu atât mai mult o victorie a lor, a SPIRITULUI lor.
Ce nu poate fi înfrânt de nicio dizabilitate!
Respect!

  • credit foto:
    • capturi din transmisia live, pe Facebook, a dl. Eduard Nowak
    • Eurosport
    • Getty Images