Nichita Stănescu, solzii şi vaccinarea

“- Io să mă vaccinez? Niciodată!!! Păi ne-a zis preotul că ălora de se vaccinează e posibil să le crească solzi pe ei…
– Au fost astfel de situații?
– Păi nu acum, mai încolo, în timp.”
Dialogul de mai sus e real și l-am văzut azi într-un reportaj la Digi 24, pe tema ratei extrem de reduse de vaccinare la noi, în special în mediul rural.
Acum o lună am fost la o cununie religioasă și în biserică cred că eram printre puținii purtători de mască. Preoții spuneau să nu purtăm masca în biserică, pentru că acolo nu e nevoie, e un spatiu protejat de Dumnezeu. Atunci, cum de unii preoți, sau chiar înalți prelați, au murit de covid? Ce să înțeleg, că nu prea au stat în biserică, să fie protejați, sau nu i-a protejat în special pe ei Cel de Sus?
România stă cel mai jos ca procent de vaccinare, vreo 30%. Iar în România, sunt cifre mult diferite între regiuni. Vedeți voi care e ordinea județelor și judecați singuri, că dacă o spun eu, mi-o fur tare de tot! . Eu am văzut că are legătură cu nivelul de sărăcie al zonelor, strâns legat și cu cel de educație socială.
Sunt posturi de televiziune, dominante ca audiență în astfel de medii rurale si în cele cu rată mică de imunizare. Și care, preponderent, îndeamnă la nesupunere socială și la refuzul vaccinării. Însoțite și de așa zișii influenceri atât de vocali și vehemenți, aceste medii au împins majoritatea populației la pasivitate, sau în extrem, chiar la refuzul de a fi vaccinat. Evident, urmarea este situația în care ne aflăm, în care mulți zic, gata, a trecut pandemia! dar nu-și dau seama ce tsunami urmează, cât de curând.
Partea asta din media, de care pomenesc, e atât de mizerabilă, încât după ce că a luptat non-stop împotriva autorităților și a masurilor anti-pandemie, acum arată cu degetul spre guvern că, uite, nu și-au îndeplinit ținta de 5 milioane vaccinați la 1 iunie. Băi, tâmpiţilor! Păi exact voi ați făcut să nu se întâmple asta, luptând cu toate armele și bagajele și şoşoacele împotriva măsurilor luate de ai noştri, similare cu cele din întreaga lume civilizată! Guvernul şi autorităţile au organizat tot ce ţine de ei, dar centrele de vaccinare sunt goale, nu vine nimeni.
Oare voi nu aveţi nicio vină?

Chiar! Unde sunt ăia care îi țineau isonul lui Viktor Orban până de curând? Acum e obligatoriu în Ungaria ca toate cadrele medicale să se vaccineze în termen de două săptămâni! Cine refuză, e concediat. O fi prost președintele Ungariei? Nu, din contră! Își dă seama că imunizarea e singura soluție să ne revenim…
În sfârșit, iar m-am aprins, mă opresc aici, ca iar mi-o primesc…
Mai bine mă duc să mă întind la umbră, să-mi iau o bere și s-aștept să-mi crească dracului solzii ăia…. ascuţiţi până la nori, aşa cum zicea Poetul. Cum, care poet? Marele Nichita Stănescu. Sau, stai, că aia era cu aripi ascuţite până la nori. Si era nu cu vara, ci c-a venit toamna…

În sfârsit, era tot ceva cu umbra unui copac,.. Hai, noroc!

Hai, noroc!

PERSONAL BEST… sau despre cum am început să mă iubesc!

Că tot e vremea sportivilor la Olimpiadă, uite că mi-am atins și eu cel mai bun record personal – personal best!. Mai am puțin și ating ținta de 70,0 kg, că așa îmi arată aplicația asta legată de brățara de la mâna. Se pare că la 180 cm înălțime și la 61 de ani, greutatea ideală ar fi 70 kg. Ciudat, pentru că, tot aplicația îmi spune că acum, deşi nu am atins încă 70, sunt mai ușor decât 95% dintre oameni…
După ce am trecut printr-o mare încercare, am ajuns la concluzia că ar trebui să mă iubesc! Cam târziu, e adevărat, dar încă e ok şi acum…

Şi am început! După ce am făcut tratamentul hormonal, unde știam că voi pune kilograme pe mine, mi-am propus să revin în grafic. Oricum, la apariția pandemiei aveam 84 kg, iar de acolo am început să reduc carnea, zaharul, iar în ultimele luni, şi sarea. Asta mi-a coborât și tensiunea, până la “al treilea nivel de verde”, ceea ce e minunat. Plecasem de pe “roșu”!

 


Slăbirea nu am făcut-o forțat, sau prin înfometare. Pur și simplu, am grijă ce mănânc și să nu fie în exces, doar cât îmi trebuie.
Dimineața fructe, semințe și o cafea. În weekend, o omletă. La prânz, pe la 16-17, un fel de mâncare, alături de o salată. Mare!
Nu mănânc pâine. Deloc. Fibrele le iau din legume, iar B-urile din bere 😜
Nu mănânc niciodată mezeluri. Am redus mult carnea, am rămas doar pe pui, curcan și, din ce în ce mai des, pește.
Nu mănânc cu sare deloc, iar zahărul l-am scos aproape de tot. Doar ce iau din fructe și, uneori, la cafea.
Fac ceva sport, sau mișcare mai bine zis, adică mult treabă prin grădină, mai ies cu bicicleta și cu câinii, uneori joc tenis. De câmp și de masă. Mult mai puțin decât aș vrea…
Aaaa,… si dimineata, aproape zilnic, nişte exercitii. Nu mult, 10 minunte.
Dorm mult, chiar dacă adorm târziu în noapte, cel puțin 8-9 ore bag, fără să dorm la prânz. Iar cu aplicația asta am văzut că și somnul meu profund este destul de lung, peste 95-97 % din oameni.
Îmi măsor greutatea, calitatea somnului și tensiunea zilnic, așa că acum pot estima destul de precis ce greutate voi avea mâine, în funcție de activitatea de azi.
Cam asta este rețeta, habar n-am dacă e bună sau nu, însă pot să spun, cu siguranță, că eu personal mă simt mai bine fără burtă. Am început și niște exerciții de respirație, am aflat de la Mircea Eliade, ceva din experiența lui indiană.

De ce am scris articolul asta? Pentru că acum m-am convins că tot ce spun în zilele astea campionii olimpici este adevărat: dacă ai un vis şi vrei să îl atingi, dacă munceşti pentru el şi crezi în el, se poate îndeplini. Doar aşa poti lupta şi împotriva secundelor, metrilor sau kilogramelor, la competiţiile sportive pentru medalii, cât şi împotriva cancerului, în competiţia pentru viaţă!
Așa că mai am puțin până la obiectiv, dar nu am nicio grabă.
Să fim sănătoși! 🤗❤️

Cu cine ar fi votat Ștefan cel Mare?

Summertime

Au fost alegeri în Moldova, unele dintre cele mai importante din ultimii ani. Est sau Vest? Practic, asta au avut oamenii pe buletinele de vot ca opțiuni.
Mă întreb, oare Ștefan cel Mare pe ce-ar fi pus ștampila? Îmi amintesc că era o emisiune-concurs în urmă cu câțiva ani, care alegea, pe baza opțiunilor telespectatorilor, care a fost cea mai importantă personalitate în istoria României. În marea finală au ajuns Ștefan cel Mare și regele Carol I. Nu e de mirare, având în vedere că ei au fost cu cele mai longevive domnii din istoria noastră, de 47 și, respectiv, 48 de ani. Deși, eu, la istorie, în anii comuniști, învățam că Ștefan cel Mare a domnit cel mai mult, iar Regele Carol I nu era menționat în manual decât în trecere…
Ștefan cel Mare a avut o politică de alianțe foarte abil construită, astfel încât a reușit să rămână pe tron atâta timp, cu toate că îl mâncau mereu de cur turcii și tătarii. Așa că sunt convins că ar fi ales Vestul. Mai ales că multe dintre cetățile construite de el, Chilia, Cetatea Albă, Hotin, aveau toate Estul ca direcție de apărare. Oare de ce? 😜
Moldovenii au votat, în majoritate, pentru calea europeană, pentru dezvoltare, democrație și libertate. Nu am fost niciodată în Moldova, deși mi-am dorit de mult timp, însă încerc să realizez valul de încredere pe care cei de acolo plutesc către Europa. Cunosc mulți moldoveni veniți la studii sau la job în România, acum ingineri sau doctori eminenți, care considerau că asta era drumul spre evoluție: prin România, spre Europa. Cei din diaspora, la fel ca românii care au votat în străinătate, au dat votul covârșitor pentru Maia Sandu și soluțiile ei. Ei trăiesc acolo și știu foarte bine că asta e soluția: Europa!

Summertime

Ceea ce e interesant este că în Moldova s-a reușit ceva ce românii nu au reușit niciodată. Un singur partid să realizeze majoritatea, ajungand la 60% din locurile din parlament. Noi nu am realizat majorități decât prin alianțe de tot felul. Care, de obicei, nu prea au durat…
Bravo moldovenilor, cu toată intervenția Moscovei și a tătucului de la Kremlin! Uite că, ușor ușor, Moldova se desprinde și este întâmpinată cu brațele deschise de toată Europa și, evident, de SUA. Pentru că o victorie a democrației la Chișinău, se pune dublu: o dată că se întărește și se extinde lumea democrată europeană, iar a doua e că Rusia mai pierde o zonă de influență.
Dar bătălia nu va fi scurtă și nici ușoară, și sunt convins că Maia Sandu, cu masterat luat la Harvard (nu ca multi din politicienii nostri, plagiatori si plini de diplome masluite), știe foarte bine acest lucru.
Felicitări, Moldova! Primul pas a fost făcut, mult succes în călătoria ta 💪

Vaccinarea şi dilema ei… sau, decât să ne certăm, mai bine-o bere să cântăm

Noroc!

Știu că mi-o voi fura cu postarea asta, dar tot o pun. Eu sunt inginer. Mai bine zis, m-am pregătit pentru a fi inginer, asta pentru că, de fapt, visul meu a fost arhitectura, dar am picat la examen. La proba eliminatorie, de desen 😜
Așa că nu mă pricep la medicină deloc, decât din rolul pacientului. Iar aici am avut destule ocazii în care să mă etalez, mai ales în ultimii ani, de când cu cancerul.
Însă nu înțeleg cum doctorii și personalul medical în general se află pe un ultim loc ca procentaj de vaccinați din întreaga Europă. Cumva, mie îmi sună că medicii neagă, prin acest comportament, însăși esența facultății pe care au urmat-o. Și pentru care au învățat atât de mult și atâția ani… Ei nu cred în ceea ce i-a format profesional. Asta trebuie să fie o mare durere, o rupere enormă înăuntru, pe care cred că o simt prin negarea vaccinului și a întregului mecanism de luptă împotriva pandemiei. Nu mai zic ca unii neagă pandemia cu totul, în întregul ei…
Eu, cât am practicat ingineria, nu am fost niciodată în situația de a nega ce am învățat la politehnică. Nici în producție, nici cât am fost în cercetare, nu am găsit că principiile din școală ar fi fost greșite. Poate, unele, învechite. Dar asta e normal, tehnologiile și știința evoluează rapid. Nici ca arhitect nu cred că aș fi fost în vreun moment în poziția să neg sau să contest ce aș fi învățat la Institut.
Însă, să vii tu, ca medic, să negi tot ce a creat mai bun breasla ta, pe care ai jurat să o slujești în numele Suferindului, asta nu pot înțelege.
Nu știu cauzele, poate că oamenii ăștia au venit la cursuri doar să ia o notă să treacă, sau să obțină o diplomă – ceea ce nu e deloc de blamat, felicitări celor care au depus atâta efort! Însă e clar că pasiunea, vocația, lipsesc cu desăvârșire atunci când te plasezi, după părerea mea, eronat, într-o astfel de negare. E ca și cum, după ce aș învăța abecedarul, aș spune că e un căcat. Că, de fapt, alta e ordinea literelor și ăștia care l-au făcut și promovat sunt niște imbecili. Sau sunt cu Oculta, conspirtolionisti, doar vor să ne alinieze într-o turmă omogenă, care să behăim A, E, I, O, U, Ă, Î…
Nu cunosc programa facultăților de medicină, însă poate că una din cauze să fi fost faptul că materia de epidemiologie, sau care era cea ce studia vaccinurile să nu fi fost importantă, sau tratată ca atare. Poate că era așa, mai de umplutură, cum aveam și noi la poli unele ce puteau foarte bine să lipsească. Nu știu, încerc să-mi explic adversitatea asta atât de fățișă a unor doctori împotriva vaccinării.
Știți cum e asta cu refuzul medicilor de a se vaccina? Exact cum ar fi ca preoții care au trecut prin Seminarul Teologic, sau Institut, când ajung in parohiile lor, să propovăduiască ateismul!
Că vine o Șoșoacă și își strigă inepțiile, înțeleg. Ea are alte scopuri și interese, ale ei sau nu, să adune cât mai mulți creduli care să i se uite în gură și pe care să se sprijine în demersul propriu în politică. Ea își permite, nu e medic, ocupă un loc lăsat liber din vremea lui Vadim, poziție de care multora din mahala le-a fost dor. Să împroaște, să acuze, să dărâme.
Dar nu îi înțeleg pe cei care, repet, și-au tocit coatele buchisind mulți ani cărțile alea de chimie, biologie, anatomie, ca acum să le dea cu piciorul…
Cum as putea eu să mă duc la un doctor care îmi spune să nu mă vaccinez? Ce încredere să am in sfaturile lui? Și cu ce mă feresc de Covid? Cu ceai de coada șoricelului și de aia a calului?
Am mulți prieteni medici, unii absolut eminenți! Medicilor (in special dr. Cristian Surcel) și întreg personalului medical de la Spitalul Monza le datorez viața și mereu am recunoscut asta. Deci vă rog să nu interpretați rândurile mele ca o lipsă de respect pentru ceea ce știu și fac ei, salvând vieți în fiecare zi. Însă în ce v-am spus aici, sincer, mie îmi dă cu virgulă.
Din păcate, încă o dată se dovedește că uneori, multă carte, nu e a bună.
Ar mai fi multe de spus, dar acum mă opresc aici. E vară, e soare, cifrele sunt jos. Vorba cântecului: dar decât să ne certăm, mai bine o bere să cântăm 🍻

Noroc!
Noroc!

Sper doar ca la toamnă să nu începem să ne plângem în pumni, că uite ce ne face pandemia.

Însă, așa cum spuneam la început, sunt convins că voi primi replici. Sunt pregătit… Trageți!