Noul meu job description: stayin’ alive!

Sunt un om norocos. Am apucat si vremurile actuale, dar le-am trăit și pe cele dinainte. Curioasă treabă, viața mea de până acum se împarte perfect în două jumătăți, câte una pentru fiecare perioadă.

Am avut două joburi și în comunism, dar foarte multe după. In domenii variate, multă diversitate și mereu ceva nou de învățat. Dacă mă uit retrospectiv, pentru cele mai multe din ele, eu îmi cream job description-ul, Mai ales în start-up uri. Cel mai marcant dintre ele, Connex, evident! Acolo totul se învăța din mers, era inventat și inovat, procedurile se scriau văzând și făcând, la fel și versiunile 0.2 și 0.3. Și a mers al dracu’ de mișto. Ani de zile market leaderi!

Din vară nu mai am job și am început să-mi croiesc singur calea. Cu pictura, cu training, cu consultanță, cu diverse colaborări pe proiecte, cu blogging… Bineînțeles, in această situație, 100% job description-uri create de mine.

DAR….

A venit diagnosticul de cancer, ca o nouă temă de casă, un nou task, la pachet, normal, cu o nouă oportunitate. Si care, brusc, mi-a impus un nou job description, de data asta, vital: să supraviețuiesc!

Aici incepi si realizezi că tot ce ai învățat in multele cursuri de change management, de reacții la schimbare de who moved my cheese, parcă-parcă ți se aplică și tie. Cu denial, cu engage, etapă cu etapă. Să mai amintesc de tot efortul de documentare și de market research pe care îl faci până îți stabilești working plan, apoi to do list? Ce doctori, ce proceduri, ce posibilități, ce țară, ce oraș, ce spital?…

Dar la început, când afli că ai cancer, nu poți crede că poate fi în asta si ceva bun! Să ne-nțelegem, nu m-au operat la cap, nu sunt mai zurliu ca înainte: nu declar aici că e o bucurie sa fii diagnosticat pozitiv.

Ceea ce vreau sa va destăinui este că s-au schimbat în mine atâtea repere, sisteme până de curând inerțiale, paradigme și convingeri, încât am cāpātat o energie de care nu mă credeam în stare. Am atâtea planuri noi, la care până sa mă internez nici nu gândeam, sunt atâtea de făcut, de trei zile, de când mi-am mai revenit după operație, lucrez febril și aproape non-stop, iar in momentul ăsta mă pregătesc de un meeting de business, chiar aici, in rezervă!

Mai este ceva interesant in noul job: toate taskurile sunt “must do”! Nu există did not achieve, sau delay-uri. Nici nu poți s-o iei pe shortcut, sau să cut the corners. Toate elementele, procesele și procedurile trebuie fulfilled 100%! Iar evaluările sunt al dracu’ de riguroase și stricte, nu ai cum sa le trișezi: se cheamă analize medicale.

Am fost atât de plin de activitate în ultimele zile, încât, dacă până acum gândurile mele zburau la boală 90% din timp, acum abia mai primește 10%. Chiar mai tare decât Pareto. Sunt convins că va acționa ca o iubită căreia, dacă nu-i aloc timpul necesar, in cele din urmă mă va părăsi! Și stați să vedeți cum rămân eu singur 🙂 

Am realizat avantajele noii situații, deja  în măsurabile: am mai mulți prieteni, am primit sprijin de orice fel din locuri de unde nu bănuiam, am descoperit noi proiecte și modul în care voi putea ajuta oamenii! E! E ceva pentru doar nouă zile in spital 🙂 

Dar nu am pomenit nimic despre bonus: ce primesc dacâ-mi îndeplinesc, punct cu punct, absolut toate obiectivele?

VIAȚA!

Avem un stat și-un stat paralel. De câte mai avem nevoie pentru o Românie normală?

Știu că sunt internat în spital și ar trebui să am alte griji acum – și chiar am 🙁 – dar nu mă pot abține!
Ce politicieni de toată jena avem: Firea spune că a constatat, cu amărăciune, că nu poate instala Marele Târg in Piața Victoriei și că instituțiile statului nu-și fac datoria. Sunt convins că la partid s-a dat mare că las’ că-i pun eu cu botu’ pe labe pe ăștia cu rezistu’ lor și le anulez orice miting. Până și Tudose i-a spus că e o prostie ideea ei…

Carmen Dan, ditamai ministrul de interne vine și se plânge la poliție că a găsit un șoricel in bibliotecă! Cât de… nici nu știu cum să-i zic – să fii, astfel încât să te duci să-i pàrāști pe oamenii din subordinea ta, din ministerul pe care-l conduci, că sunt de tot rahatul din punct de vedere profesional. A terfelit și prestigiul Poliției Române, cu care ne lăudăm, că să dea bine la șefu’. Adică ei nu au fost în stare că găsească nu acul in carul cu fån, ci microfonul din priză.

Chiar, s-o mai da zilele astea reclama aia idioatā cu “merge ca-n priză”?

Eu as cataloga treaba asta ca un autodenunț: sunt atât de proastă profesional,, încât oamenii pe care-i conduc nu au găsit un microfon implantat la mine-n living.

Când am făcut eu armata și stăteai planton la biroul comandantului unității (cel mai râvnit post) era o probă că, dacă după schimbul de noapte, se găsea o stampilă pusă intentionat pe unele hârtii de pe birou, era dovada că ai dormit în post, deci nu ți-ai îndeplinit misiunea, nu ai fost vigilent. Exact așa și cu priza madamei ministrese, cine știe cine o fi stampilat-o peste noapte? 🙂

Și, apropo de ea și de Firea, dar ani sunt câteva, să-și facă frate niște coafuri cu volume mai reduse, că se pot implanta acolo milioane de microfoane 🙂

Dragnea semnează replica penibilă către Departamentul de Stat al SUA. Nimeni nu știa de ea, nici parlamentarii, dar nici macar Tudose. Iarăși, o dovada de prostie de diplomație externă! Păi, acum, nici măcar chelner nu-l mai acceptă Trump pe Dragnea 🙂
Ca să n-o mai lungesc, că scriu greu de pe telefon și trebuie să-mi schimbe perfuzia, toți politicienii români iluștri acuza nefuncționarea instituțiilor statului. Adică exact cei care au în job description rolul ăsta, de a-l face să funcționeze. Pe ei trebuie să-i credem că au dreptate și, mai mult, să nu îi tragă nimeni la răspundere că nu funcționează exact domeniul de care sunt responsabili.
In schimb, dacă eu ies acum in Piață sa spun că instituțiile statului nu funcționează, pe mine m-ar crede? Sau m-ar da afară cu jandarmii, că nu e miting autorizat?

Concluzia mea e că avem un stat și un stat paralel, dar niciunul funcționabil… Frate, de câte state e nevoie pentru a avea și noi o Românie normală?