De azi am pornit… pe Route 66, ca sa zic așa 🤣
Sunt recunoscător și norocos că am ajuns până aici, cu toate problemele apărute pe drum.
Am avut experiențe atât de multe și diverse, încât pot spune că sunt bogat.
Am trăit și comunismul, timp de 29 de ani, cu frigul, întunericul, cozile și totul pe cartelă. Am trăit pe viu o revoluție, la care chiar am participat!
După care, a fost perioada tulbure spre capitalismul actual. Am trăit fenomenul Piața Universității, mineriadele, am ieșit la mitinguri, am protestat, am fost gazat.
Am trecut și prin pandemie, tot felul de crize, am învățat că războiul poate fi mai aproape decât cel din cărțile de istorie.
Am călătorit prin toată Europa și puțin prin ambele Americi, am văzut culturi diverse și locuri formidabile. Am avut și oportunități de a accesa locații de high class, mai ales la deplasările de business.
Am lucrat la stat, începând din secția de producție, când în timpul iernii erau 4 grade în hală și mergeam în atelier să ne încălzim la un godin în care băgam reviste Viața de Partid, că erau mai consistente și ardeau mult. Aveam pufoaică d’aia clasică și miroseam a șatră de la atâta fum…
Am lucrat apoi în proiectare, după care am venit în București, la institut, cercetător științific timp de 5 ani.
În ‘92 am început să vând printre primele pagere din țară, în ‘97 am început aventura CONNEX.
Am muncit în multe companii, de la multinaționale până la firme cu câțiva angajați.
Am cunoscut multe mii de persoane, de la clienți și parteneri, până la cel mai înalt nivel de business, cultural, social, sau politic.
Peste tot am avut parte de echipe extraordinare, în care am încercat să mențin o atmosferă mișto și de multe ori am inventat lucruri, pentru că nu aveam de unde învăța, iar la sfârșit am făcut performanță.
Am avut eu însumi o companie și am colaborat cu clienți din multe domenii.
Am publicat caricaturi de tânăr și am participat la saloane de umor din țară și străinătate.
Am pictat mult și am avut expoziții în țară și străinătate.
Încă din facultate am fost implicat în presa studențească și încă mai colaborez și acum cu presa.
Încă sunt activ pe rețelele sociale, încercând să mă mențin la curent cu evenimentele. Ok, mi-o fur de multe ori la părerile mele politice, însă e normal, asta înseamnă democrație.
Și toate astea nu ar fi fost posibile fără a-mi fi alături Ana și băieții noștri, Mircea și Dan, care m-au motivat, sprijinit și suportat atâția ani.
Evident, la bunăstarea mea contribuie și ăștia mici din Gașcă, care îmi transmit din energia lor și mă încarcă pozitiv.
Când eram tânăr, o persoană de peste 60 de ani o vedeam cu un picior în groapă. Am reușit să trec peste un cancer, un infarct, iar acum, la 66, îmi dau seama că, de bine, de rău, o duc bine!
Încă nu mă doare nimic, îmi mențin o greutate optimă, mă pot apleca, pot merge cu bicicleta, fugi cu Cara sau urca etaje fără să gâfâi, dorm ca porcu’, minim 9 ore pe noapte, încă sunt în limite.
Sper să țină cât mai mult.
6-6, poartă-n casă! Așa se spune, când ai noroc.
Iar eu chiar am!
