Tag: mircea gheorghe

Posted on

Indestructibilii… :)

De când am aflat că voi fi internat, am zis că voi lua o pauză de la tot ce înseamnă Facebook, YouTube, LinkedIn și altele. Câteva zile după operație, chiar nu am fost deloc “viu”, eram cam pierdut fizic. Însă odată cu recuperarea, mi-au revenit puterea, cheful și – zic unii – inspirația.

Și am început să postez zilnic, fiind împins din spate…. de VOI! pe lângă comment urile pe care le vedeți pe Facebook sau aici pe blog, am mai primit sute de mesaje private, cu întrebări, cu cazuri de cancer similar, sau de altă natură, pe lângă, bineînțeles, încurajări și gânduri bune.

E dovada clară că subiectul este de interes major, dar, din varii motive, fiecare îl ține pentru el. Eu sunt mai transparent, v-am promis că aici pe blog va fi 100% MGxG, așa că nu am prejudecăți și cred că, împreună, chiar putem face ceva măreț.

Uite, va arăt și statistica la acest moment a acestui blog, ce confirmă creșterea abruptă de views de când am abordat onest subiectul CANCER. E nevoie sa fie tratat deschis, în gura mare!

Și uite-așa, peste noapte practic, dintr-o”legumă”,  am devenit o ditamai sera! Îmbibată și mustind de mesajele, încurajările și poveștile voastre.

Când stăteam io așa noaptea, de nu puteam să dorm, cu ochii-n tavanul rezervei, numărându-i plăcile (sunt 67!), mi-a venit ideea că poate ce mi se întâmplă mie e un semn, un semn că pot ajuta! Și salva vieți!

I-am povestit și colegului meu de insomnii de care v-am mai povestit, dl. Prof. Dr. Doc. CM Drăgan, membru al Academiei, cel mai simpatic academician pe care l-am cunoscut, despre ideea mea și, ca om de știință de-o viață, mi-a spus că “ține apa”.

Aaa, ca să vedeți cât de deosebit și de puternic este dom’ profesor, vă zic că amândoi am venit aici pentru aceeași intervenție, el a făcut-o la o zi după mine, și deja azi s-a externat. La 81 de ani, l-a depășit cu muuulte ture de stadion pe unul de 57…

Schiați, dom’ profesor? Da! Și când ați schiat ultima oară? Acum doi ani. Dar anul trecut, de ce nu ați mers la schi? Păi, dacă nu m-a invitat nimeni!….

În fotografie, ne puteți vedea împreună: așa arată doi pacienți de curând operați de cancer de dr. Cristian Surcel. Poate așa veți înțelege mai bine atmosfera din rezerva noastră.

La revedere, dom’ profesor, multă sănătate!

Cât despre ideea de care va povesteam, permiteți-mi să v-o spun mâine, azi a fost o zi foarte încărcată pentru mine și am obosit puțin…

 

 

 

Posted on

Noul meu job description: stayin’ alive!

Sunt un om norocos. Am apucat si vremurile actuale, dar le-am trăit și pe cele dinainte. Curioasă treabă, viața mea de până acum se împarte perfect în două jumătăți, câte una pentru fiecare perioadă.

Am avut două joburi și în comunism, dar foarte multe după. In domenii variate, multă diversitate și mereu ceva nou de învățat. Dacă mă uit retrospectiv, pentru cele mai multe din ele, eu îmi cream job description-ul, Mai ales în start-up uri. Cel mai marcant dintre ele, Connex, evident! Acolo totul se învăța din mers, era inventat și inovat, procedurile se scriau văzând și făcând, la fel și versiunile 0.2 și 0.3. Și a mers al dracu’ de mișto. Ani de zile market leaderi!

Din vară nu mai am job și am început să-mi croiesc singur calea. Cu pictura, cu training, cu consultanță, cu diverse colaborări pe proiecte, cu blogging… Bineînțeles, in această situație, 100% job description-uri create de mine.

DAR….

A venit diagnosticul de cancer, ca o nouă temă de casă, un nou task, la pachet, normal, cu o nouă oportunitate. Si care, brusc, mi-a impus un nou job description, de data asta, vital: să supraviețuiesc!

Aici incepi si realizezi că tot ce ai învățat in multele cursuri de change management, de reacții la schimbare de who moved my cheese, parcă-parcă ți se aplică și tie. Cu denial, cu engage, etapă cu etapă. Să mai amintesc de tot efortul de documentare și de market research pe care îl faci până îți stabilești working plan, apoi to do list? Ce doctori, ce proceduri, ce posibilități, ce țară, ce oraș, ce spital?…

Dar la început, când afli că ai cancer, nu poți crede că poate fi în asta si ceva bun! Să ne-nțelegem, nu m-au operat la cap, nu sunt mai zurliu ca înainte: nu declar aici că e o bucurie sa fii diagnosticat pozitiv.

Ceea ce vreau sa va destăinui este că s-au schimbat în mine atâtea repere, sisteme până de curând inerțiale, paradigme și convingeri, încât am cāpātat o energie de care nu mă credeam în stare. Am atâtea planuri noi, la care până sa mă internez nici nu gândeam, sunt atâtea de făcut, de trei zile, de când mi-am mai revenit după operație, lucrez febril și aproape non-stop, iar in momentul ăsta mă pregătesc de un meeting de business, chiar aici, in rezervă!

Mai este ceva interesant in noul job: toate taskurile sunt “must do”! Nu există did not achieve, sau delay-uri. Nici nu poți s-o iei pe shortcut, sau să cut the corners. Toate elementele, procesele și procedurile trebuie fulfilled 100%! Iar evaluările sunt al dracu’ de riguroase și stricte, nu ai cum sa le trișezi: se cheamă analize medicale.

Am fost atât de plin de activitate în ultimele zile, încât, dacă până acum gândurile mele zburau la boală 90% din timp, acum abia mai primește 10%. Chiar mai tare decât Pareto. Sunt convins că va acționa ca o iubită căreia, dacă nu-i aloc timpul necesar, in cele din urmă mă va părăsi! Și stați să vedeți cum rămân eu singur 🙂 

Am realizat avantajele noii situații, deja  în măsurabile: am mai mulți prieteni, am primit sprijin de orice fel din locuri de unde nu bănuiam, am descoperit noi proiecte și modul în care voi putea ajuta oamenii! E! E ceva pentru doar nouă zile in spital 🙂 

Dar nu am pomenit nimic despre bonus: ce primesc dacâ-mi îndeplinesc, punct cu punct, absolut toate obiectivele?

VIAȚA!

Posted on

Avem un stat și-un stat paralel. De câte mai avem nevoie pentru o Românie normală?

Știu că sunt internat în spital și ar trebui să am alte griji acum – și chiar am 🙁 – dar nu mă pot abține!
Ce politicieni de toată jena avem: Firea spune că a constatat, cu amărăciune, că nu poate instala Marele Târg in Piața Victoriei și că instituțiile statului nu-și fac datoria. Sunt convins că la partid s-a dat mare că las’ că-i pun eu cu botu’ pe labe pe ăștia cu rezistu’ lor și le anulez orice miting. Până și Tudose i-a spus că e o prostie ideea ei…

Carmen Dan, ditamai ministrul de interne vine și se plânge la poliție că a găsit un șoricel in bibliotecă! Cât de… nici nu știu cum să-i zic – să fii, astfel încât să te duci să-i pàrāști pe oamenii din subordinea ta, din ministerul pe care-l conduci, că sunt de tot rahatul din punct de vedere profesional. A terfelit și prestigiul Poliției Române, cu care ne lăudăm, că să dea bine la șefu’. Adică ei nu au fost în stare că găsească nu acul in carul cu fån, ci microfonul din priză.

Chiar, s-o mai da zilele astea reclama aia idioatā cu “merge ca-n priză”?

Eu as cataloga treaba asta ca un autodenunț: sunt atât de proastă profesional,, încât oamenii pe care-i conduc nu au găsit un microfon implantat la mine-n living.

Când am făcut eu armata și stăteai planton la biroul comandantului unității (cel mai râvnit post) era o probă că, dacă după schimbul de noapte, se găsea o stampilă pusă intentionat pe unele hârtii de pe birou, era dovada că ai dormit în post, deci nu ți-ai îndeplinit misiunea, nu ai fost vigilent. Exact așa și cu priza madamei ministrese, cine știe cine o fi stampilat-o peste noapte? 🙂

Și, apropo de ea și de Firea, dar ani sunt câteva, să-și facă frate niște coafuri cu volume mai reduse, că se pot implanta acolo milioane de microfoane 🙂

Dragnea semnează replica penibilă către Departamentul de Stat al SUA. Nimeni nu știa de ea, nici parlamentarii, dar nici macar Tudose. Iarăși, o dovada de prostie de diplomație externă! Păi, acum, nici măcar chelner nu-l mai acceptă Trump pe Dragnea 🙂
Ca să n-o mai lungesc, că scriu greu de pe telefon și trebuie să-mi schimbe perfuzia, toți politicienii români iluștri acuza nefuncționarea instituțiilor statului. Adică exact cei care au în job description rolul ăsta, de a-l face să funcționeze. Pe ei trebuie să-i credem că au dreptate și, mai mult, să nu îi tragă nimeni la răspundere că nu funcționează exact domeniul de care sunt responsabili.
In schimb, dacă eu ies acum in Piață sa spun că instituțiile statului nu funcționează, pe mine m-ar crede? Sau m-ar da afară cu jandarmii, că nu e miting autorizat?

Concluzia mea e că avem un stat și un stat paralel, dar niciunul funcționabil… Frate, de câte state e nevoie pentru a avea și noi o Românie normală?

Posted on

VOI CU LESTU’… – sau cine se-aseamănă, se-afumă 😊

Lume multa la Gaudeamus astazi, parca mai aglomerat decat la orice editie. O fi fost si din cauza repetitiilor de 1 decembrie, care s-au intamplat fix acum, de parca Firea special vrea sa sufoce si mai mult un trafic aproape de sucombare in Bucuresti, cu toate ca e sambata.

Ieri, Dan Voiculescu si-a lansat aici ultima carte (oare?). Sigur ati vazut imaginile de la eveniment, cu oamenii care l-au acompaniat, aplaudat, elogiat, pupat si au stat la coada la autografe. Prima intrebare: de ce o editura ca RAO a facut alegerea asta? Sau n-a avut scapare? De ce „dom’ profesor” Felix nu si-a facut o editura proprie, la care putea sa-si lanseze zilnic ce vrea muschiu’ lui? Nu conteaza. Dar azi am vazut, pe rafturi, ca aceeasi editura a lansat si un masterpiece semnat Adrian Nastase, ceea ce ma determina sa cred ca nu a fost o intamplare. Cred ca au in proiect o colectie deja, cea a scriitorilor condamnati. Nu politic, ca pe vremuri. Ehee, ar vrea ei, ca asa pozeaza, in adevarati martiri, urmariti si victime politice! Sa observati ce imagine are pe coperta creatia lui Felix: balanta justitiei. Sugestiva, nu? Cum, nu va dau lacrimile? Vai, vai, ce le-au facut raii aia de la DNA si sistemul si binomul si statul paralel. Stiti template-ul, ca-l dau astia la Antena 3 in fiecare seara, spre indobitocirea privitorilor, mai abitir ca reclama cu „nenea Dragulin, ne dati si noua mingea?”. Apropo, sunt convins ca numele ala nu e ales intamplator… 😊

Multi condamnati pe metrul patrat, cred ca aveau nostalgia celulei. Diferenta e ca aici stateau ingramaditi de buna voie si nu reclamau la CEDO ca nu au patru metri patrati de caciula. Numa’ spuma, scriitori de elita, ca Felix cel tare-n pix, Nastase fular de matase si SRS (aici n-am rima). Or mai fi fost si altii, ca nu stiu toti condamnatii din Romania. Toti au beneficiat de legile facute de ei, si s-au scapat mai repede din inchisoare pentru ca au scris, la bulau fiind, opere stiintifice de o inestimabila valoare. Ma intreb cum si-au facut documentarea: la dus?

Aveam eu o caricatura in urma cu cativa ani:

 –  Inainte de ’89, daca scriai ceva aiurea, te bagau la inchisoare…

 –  Acum te scot!

Asa si ei, acum s-au scos si sunt bine-merci! Oameni reintegrati, onorabili de! Aici intervine un aspect, care nu-mi da pace. Si eu sunt in tabara „DNA sa vina sa va ia!”, adica sa avem o justitie puternica si libera. DAR… asta vine la pachet si cu faptul ca, daca vrem asa, trebuie sa respectam toate deciziile ei, nu doar cele care ne sunt pe plac. Asadar, daca justitia l-a bagat pe Voiculescu pentru zece ani si l-a eliberat dupa aproape trei, trebuie sa fim de acord si cu verdictul asta. Nu stiu sa apreciez corectitudinea sau justetea lui, dar ar trebui sa invatam sa-i admitem si deciziile. Sau, daca Nastase a facut si-a dres nu stiu cate, dar a fost ascuns pentru niste termopane si trofee ale calitatii (ce paradoxal, nici macar nu erau trofee de vanatoare, la cat de mascul alfa e el), asta e. Trebuie s-o acceptam. Ce, Capone nu a fost arestat ca nu si-a platit taxele, dupa ce el facuse atatea crime?

Vorba aia cu „hotul neprins, negustor cinstit” se aplica in justitie si se cheama prezumtia de nevinovatie. De care trebuie sa invatam si noi sa tinem cont.

Partea plina a paharului este ca un astfel de eveniment e frecventat, aglomerat, plin de oameni curiosi, copii, tineri intre 15 si 85 de ani, cititori avizati, care stiu exact ce cauta, sau sunt iscoditori, dar la sfarsit pleaca purtand cu ei captura, povestea, clipa de imaginatie si nemurire, prinsa intre copertile frumos mirositoare a cerneala proaspata. Felicitari scriitorilor si organizatorilor.

Altfel, toata lumea pupat Piata Independentei, lansari, invitati, speech-uri sarmante, reflectoare, sampanie, sushi si multa lume subtire, plin la Humanitas, tineri, multi copii, aglomeratie la editurile cu carti de arta si la cele pentru tineri, sau in limba engleza.

Ca o ironie a sortii, la plecare am vazut pe Podul Grant coloanele blindatelor de la repetitiile pentru defilare, care se retrageau in cazarmi. Se spune ca „inter arma, silent musae” – in razboi, muzele tac! O imagine ciudata, care imi aduce aminte ca, totusi, lumea in care traim e fragila rau si sta asezata cam de-a curmezisu, asa, intr-o rână.

Odată apasă unu’ un buton și…

Posted on

Am cravata mea, sunt pionier! Și mă mândresc cu ea, sunt pionier…

De cand am fost la scoala, ba inca de la gradinita, am fost impins/educat/format/dirijat sa invat cat mai mult, ca doar asa voi deveni cel mai bun. Totul se invartea in jurul acestui deziderat,sa fii primul din clasa, din scoala, premiant, cel putin mentiune, 10 pe linie. Altfel, erai rusinea nu a familiei, ci direct a omenirii. Imi amintesc ca am fost facut pionier in prima serie in clasa mea si eram atat de tembelizat de sistemul comunist, incat in primele zile dupa, ieseam in costumul de pionier pe strada si la joaca sau la piata, doar-doar vede lumea ce tare sunt!

Trageam tare la toate, dar la mate eram cel mai cool, pe bune, am fost o data si la un concurs „7 contra 7” la TVR, faza pe Bucuresti. Nu vreau sa se inteleaga ca am fost cel mai bun. Dar asa am fost crescut, asta era scopul vietii, nu exista altceva mai important. Probabil, fiind o fire mai slaba, m-am modelat dupa calapodul asta si am ajuns si mai tarziu, in facultate, cu aceleasi apucaturi, de elev silitor, sa-mi fac temele. Nu mai zic, apoi si la job, pe unde am apucat, tot asa: sa fiu top, sa livrez, sa over-performance, sa se bifeze la evaluare patratelul ala de la „exceed expectations” 😊

 

Asa era sistemul motivational de-atunci, mai spre non-financiar (ce zice HRul de asta?), ca banii nu reprezentau mai nimic. In schimb, o numire la panoul de perete, un facut pionier sau comandant de detasament, sau de unitate, cu snururi colorate, un fruntas in productie, o diploma de ceva, un premiu la „Cantarea Romaniei, o medalie la „Daciada”, astea erau adevaratele realizari in epoca.

Ma uit la cine conduce acum societatea. Nu neaparat in Romania, dar mai peste tot. Ce au facut baietii astia in scoala? Au tras pentru nota, sau pentru repartitie, ori la examene, la teze, la olimpiade? Ori si-au copiat cei mai multi doctoratele si alte diplome? – asta e mai degraba in varianta mioritica…

Ma gandesc ca nici Trump nu o fi fost vreun olimpic in scoala, iar baiatul ala care i s-a opus lui Merkel la alegeri si care a condus Parlamentul European, Martin Schultz, se pare ca nu a luat nici macar bacul, ca avea probleme cu alcoolul, apoi a fost zece ani somer… Cati in Parlamentul nostru n-au ajuns acolo fiind tractoristi, ospatari, sau lacatusi. Atunci, de ce ne miram de calitatea legilor?

Si nu reduc doar la clasa politica. De exemplu, managerii nu se numesc pe baza rankingului IQ, ci pe cu totul si cu totul alte criterii. Pe care, atentie! nu ti le spune nimeni in scoala.

In timp ce pe toata durata formarii noastre in copilarie, IQ-ul este unitatea de masura, etalonul suprem dupa care suntem evaluati, dupa aceea, in viata sociala, politica, in business, nu mai conteaza. De ce e fractura majora dintre sistemul de formare din parcursul scolar si lectia vietii, care e pe alte baze? De aici frustrarea multora dintre cei din top in scoala, care dupa aceea nu se mai regasesc printre elite.

De ce? Pentru ca se schimba paradigma. Nu cumva trebuie regandit tot ce inseamna sistemul de invatare si educare? Mai ales ca pana acum la scoala te duceai sa capeti informatii despre anumite domenii. Acum le poti obtine imediat cu un Google sau Wiki. Iar daca vrei si un tutorial, te muti pe YouTube, e la-ndemana.

Mai este azi scoala pregatita pentru viata actuala? Eu cred c-a picat examenul… de maturitate.

Hai, v-am plictisit destul, sa incerc sa trag si o concluzie: ce dracu’ de sistem avem noi in societate, pe care mai apoi il translatam spre copiii nostri, sa ii invatam sa fie cei mai zmei, ii trimitem la balet, la pian, la informatica, la tenis, engleza, chineza, germana, somaleza si cate-or mai fi… pentru ce???? Toata viata noastra este bazata pe evaluari, note, pe concurenta, pe a fi cel mai bun. Cand, de fapt, se vede ca aia care sunt in liga sefilor nu sunt din categoria asta…. Ci, de cele mai multe ori, din cea a celor ce o iau pe shortcut si taie colturile….

Si care va fi rolul scolii de aici inainte? Va mai face pionieri?

Posted on

Prima mea vânzare :)

Eee, era momentul să vin și cu o postare serioasă!
Așadar, dacă aveți nevoie în echipele voastre de ALTFEL de training pentru sales, vă invit să apelați cu încredere la experiența mea. Până vă hotărâți, vedeți în video cât de cruntă a fost prima mea zi în vânzări 😊
Iar dacă mă ajutați si cu un share, asta ar fi grozav 

Vă mulțumesc și enjoy!

Posted on

Liviu Dragnea, îndrăznește să crezi în România!

Softistii sunt deja in delir, Dragnea a venit cu o idee bestiala pentru a crea un nou joc online, STATUL PARALEL! S-au facut deja market research-uri si jocul bate la cur de departe Second Life, Need for Speed sau alte Warcrafturi. Mai ales ca el i-a si creat notorietatea necesara. Nu cred ca vreun leader al PSD sa fi fost atat de huiduit in fata cum a fost azi Dragnea. Nici Ponta, sau Geoana, Nastase, nici macar Iliescu. In ’90 am fost luni de zile in Piata si am urat „Jos Iliescu!”, dar el nu era prezent.

Cum adica, Liviu, cel mai iubit fiu al poporului sa si-o fure asa, pe fata? Ok, au fost si unii care l-au aplaudat, ca trebuia scena completata. Imi inchipui ce-a fost in sufletul lui Dragnea, pentru ca nu e baiat prost, e doar hot. Adica ar fi preferatul lui Tiriac, intre cei doi. Isi da seama ca, usor-usor, ajunge la vorba lui Ponta: vine momentul sa pleci, ca nu ai cum sa te pui cu poporul!

Captura cu profilul Facebook. N-am vazut daca in lista de la follow e si DNA 🙂 

Insa fata de Viorel dottore, lui ii iau raii astia de deneisti si toata agoniseala lui de-o viata. Adica de vreo 15 ani, de cand a intrat in politica si a-nceput sa lucreze la stat.  Nu se specifica in comunicatul DNA daca ii iau si ceva din palmierii din Brazilia. Ca omu’ acolo zicea ca are plantatii, ca investeste. Vestea buna e ca si-a salvat Bombonica de domeniu, ca a pierdut-o omu’ la divort. Vezi cat de adevarata e vorba aia, ca un sut in fund e un pas inainte?

Paguba s-a strans pana acum de fo’ douaj’ de milioane de euroi, cam de un euro de fiecare roman. Ca tot a ajuns euro la cel mai scump curs EVER! Dar treaba asta nu afecteaza electoratul PSD, ca astia sunt aia asistati, carora nu le-ar da credit nicio banca, deci nu au de platit rate. Tot noi, astilalti, platim cursul ma-sii…

In jurul lui s-a cam rarefiat aerul, evident colegii de partid vor sa-l ajute sa respire liber. Cat mai poate… Intrebarea acum este cat mai sta pe langa el Tariceanu? Ca nici el nu se simte prea bine, de aia a si anuntat ca nu se duce la parada de 1 decembrie, ca va fi deranjat la stomac.

Deci fiti atenti la fenta! Din PSD nu se iveste nici un cap mai rasarit, asa, cu PR cat de cat. Toti sunt vestejiti si ofiliti si inveliti in ziare. Chiar si madamele Plumb, Olguta si Firuta, s-au dus pan-la baie sa-si pudreze nasul, ca poate dau mai bine la iesire, cat de cat! Apropos de asta, am un prieten care mereu imi zicea: „Ooo, ce bine arati! Ai vomat?”

Asadar, cea mai desteapta lovitura mi se pare asta: Tariceanu sa vina sef la PSD! Asa se face si Marea Unire in anul centenarului si rezulta alde-psd, continuatorul legitim al usl-ului lui Ponta si Crin. Vai, ati uitat de Crin? Sa va fie rusine!

Paranteza: Unii il regreta sincer pe Crin pentru discursul lui mirobolant, ca la soare te poti uita, dar la el… te-apuca somnul. Inca un semn ca politica romaneasca s-a dus dracu’… Daca ala era varza, iar astia de-acum nu-i ajung nici la glezna unuia pe care-l durea fix in flex!

Deci, Tariceanu este cavalerul cu papion, calare pe un Harley alb, care vine si salveaza onoarea resemnata, dar nestirbita cu rosu a pesedeilor. Dar, despre el, intr-un episod viitor…

Posted on

Simona merge mai departe – sau hatereala la români

Grigor Dimitrov a castigat Turneul Campionilor. Este o stire, avand in vedere ca la startul competitiei a celor din top 8 au fost atat Nadal, cat si Federer. Moment de varf al carierei lui si fara indoiala al tenisului bulgaresc. Mai ales ca stim in ce conditii se face sport la ei si la noi, colegi de coada clasamentelor in orice top european. Ca se pot naste performante atat de remarcabile la noi si la ei, e cu atat mai meritoriu.

Cred ca si Dimitrov, si la noi Horia Tecau, sunt respectati enorm de fani, nu am auzit sa le conteste cineva valoarea. Cu toate ca nici unul dintre ei nu a ajuns numarul unu mondial, iar Dimitrov nu are nici el nici un Grand Slem. Horia are vreo doua, parca. Dar pentru fani, nu cred ca asta ar fi o problema.

Cand vine vorba de Simona Halep, e… aici e buba! De ce nu place unora Simona Halep? De ce nu le place ca e pe locul intai de vreo sase saptamani si va mai fi cel putin pana al Australian Open? De ce o urasc cu toti porii unii care in viata lor nu ar reusi un serviciu valabil sau un rever in teren? Din acelasi motiv pentru care, daca va uitati pe YouTube la oricare cea mai mare capodopera a culturii mondiale – you name it! – mereu vei vedea si dis-like-uri. Si e cam o proportie de 5-7% in general. Hateri, frate!

Ce e cu noi? Stiu ca nimeni nu e profet in tara lui si ca Simona are sustinatori multi si unii mai fideli in afara Romaniei, romani sau nu. Totusi… sa incerci tu sa dai da pamant cu performantele ei, mi se pare cel putin josnic. Sau vrei sa atragi atentia asupra ta, de fapt si atunci te pui impotriva curentului, sau de-a curmezisul…

Sa arunci la gunoi atata munca, sacrificii, lacrimi, bataturi, dureri, sudoare, efort si o copilarie innecata in antrenamente, cantonamente si concursuri, mi se pare incalificabil. De ce, doar sa te dai tu mare a-toate-stiutor? Sau pentru ca n-ai nimic valoros sa aduci in plus, sa pui pe masa?

Chiar, poate printre cei care citesc aceste randuri sunt si prieteni din Bulgaria, sigur ei stiu mai bine. Acolo e tot asa, e un curent impotriva lui Dimitrov, ca n-a castigat nici un mare slem, ca poate avansa doar daca Nadal e racit, sau Federer se loveste la vaccin? Ca, de fapt, aici la Londra nu i-a batut pe niciunul dintre cei mari? Desi a facut o finala excelenta, cu tenis la cel mai inalt nivel.

Cred ca, mai degraba, suntem noi sexisti si misogini. Trist, dar asta-i adevarul. In adancul nostru, ne racaie ca o fata e mai tare decat noi, aia cu sexul tare si mare. Cum adica, sa ajunga ea numarul unu in lume? Nu are valoare, a ajuns acolo doar din intamplare, au avut altele ghinion, sau cu mare noroc. Babaieti, inseamna ca nu stiti nimic despre cum se fac clasamentele in ATP si WTA. E un sport in care fiecare respiratie e masurata si contorizata si toate punctele se aduna riguros, zi de zi, saptamana cu saptamana, la fiecare turneu, in fiecare an. Si de cinci ani in top 5, singura din circuit? Cu asa constanta, e unicat – ca tot e din Constanta, nu?

Uitati-va ca pana si Nole sta pe bara de juma’ de an, si chiar Nadal si Federer, au avut pauze mari generate de accidentari, efort, corpul a cedat, e un ritm la care anatomia omului se pare ca nu poate rezista atatia ani… Simona merge mai departe!

Bravo, Dimitrov, bravo Simona, bravo Horia, bravo tuturor care fac performanta! Lasati-i pe hateri sa spumege pocale, ei vor avea satisfactia castigarii campionatului de spart seminte pe banca din fata blocului, faza pe scara! Si sigur au si diploma, inramata, printre bibelourile din sufragerie.