Mineriada din 13-15 iunie 1990 – cea mai mare umilire a românilor, chiar de către statul român

Se împlinesc 32 de ani de la cel mai rușinos episod al statului român! Acela în care un președinte român cheama minerii în București să… planteze panseluțe în Piața Universității!
“Mai bine haimana, decât trădător
Mai bine huligan, decât dictator
Mai bine golan, decât activist
Mai bine mort, decât comunist!”

Discul Pietei Universitatii, cu cantecele golanilor, cantate de la balconul Universitatii

Oare câți își mai aduc aminte? Ce primăvară frumoasă am trăit atunci, plină de speranță că România se va scutura de mantaua rusească, comunistă, care a apăsat-o 50 de ani și va deveni liberă. Ca o fată frumoasă, care zburda prin câmpiile cu maci către soare, avântându-se dinainte goală, doar cu speranța că va reuși să biruiască Răul.
N-a fost așa! A fost Iliescu! Cea mai mizerabilă figură politică a României, care, alături de Ceaușescu, cu care juca cerculețe, au târât poporul ăsta în noroi și mocirlă, pervertindu-l pentru zeci de ani. Pentru cei tineri, care nu au apucat grozăvia petrecuta atunci, prezint aici, în opinia mea, un scurt rezumat!

După asasinarea lui Ceaușescu, noua putere condusă de Ion Iliescu a dorit să se certifice și justifice în fața țării și a inventat “joaca de-a teroriștii”. Ca urmare, la Revoluție, după ce a fost capturat Ceaușescu, au murit mai multi oameni decât înainte de căderea lui. Multi oameni deschiși la cap și-au dat seama că e o mare mânărie, în urma căreia Iliescu și șleahta lui au confiscat Revoluția. S-a constituit FSN (Frontul Salvării Naționale), care era condus de “ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră” în speță Ion Iliescu. Cel care avea inițial rolul de a organiza alegeri DAR FĂRĂ SĂ PARTICIPE LA ALEGERI. În momentul în care FSN s-a organizat ca partid politic și a anunțat că participă la primele alegeri libere din România, cele din 20 mai 1990, totul a luat foc. Toți ne-am dat seama că e o furăciune.

Lumea, nervoasă, a ocupat Piața Universității și a început să scandeze “Jos Iliescu!” Era într-o duminică superbă. Apoi, luni, marți, miercuri, lumea se aduna după amiaza acolo și ocupa Piața. Până în primul weekend, deja se strângeau, în mod regulat mii și chiar zeci de mii de oameni. Așa a devenit, în timp, Piața Universității cel mai longeviv miting din lume de până atunci din istorie. Am participat în aproape fiecare zi. În timpul săptămânii eu cu Ana (soția mea) făceam schimb, pentru ca unul din noi rămâneam acasă cu copiii, iar în weekend mergeam toți, împreuna cu cei doi băieți ai noștri.

Au fost niște seri nemaipomenite pe care le-am trăit acolo, experiențe fabuloase. Cu speranțe, cu oameni de o mare calitate, cu spirite alese care vorbeau sau cântau, din balconul Universității către Piața, chiar simțeam că e o insulă de libertate. Unde nu ne poate atinge perfidia, mojicia și nesimțirea fesenistă, condusă de Iliescu și clica lui. Cât de mult am strigat eu “Jos Iliescu!” și “Jos comunismul!” în perioada aia, nu cred să mai fi strigat ceva atât de intens în toată viața mea.

Puterea de atunci a încercat tot timpul să denigreze spiritul Pieței, să spună și să arate ca în corturile din fața Teatrului Național erau droguri și acolo niște fete… etc. Nu au reușit să ne împrăștie. Alegerile au fost în 20 mai 1990 și Iliescu a ieșit președinte cu 86%. Eu l-am votat pe Ion Rațiu (PNT-CD), cel care m-a convins să-l votez la ultima confruntare TV cu Iliescu și Câmpeanu (PNL). La partide am votat cu liberalii, pentru că mă înscrisesem la liberali în februarie 1990.
Rezultatul alegerilor din 20 mai 1990 a reprezentat o dezamăgire cruntă pentru toată Piața. S-a mai diluat și spiritul și participarea după anunțarea votului, însă fenomenul nu a dispărut de tot. În vietatea ce era “Piața Universității” încă pulsa viața, spiritul ei încă supraviețuia. Îmi amintesc ca în 30 mai 1990 a fost un cutremur destul de baban, pe la orele 14 și ceva. Nu au căzut clădiri, dar a fost destul de nașpa senzația. Și asta a avut replici destul de multe și sesizabile. Una dintre ele a fost în noaptea ce a urmat. Eram singur acasă, și atunci, la 12 noaptea, când am simțit că iar se mișca pământul, am plecat în Piață. Ala era noul meu “acasă”, locul unde eram în siguranță, cu oameni care gândeau ca mine…
După alegeri, Iliescu era turbat, ca abia câștigase alegerile cu 86%, dar nu era recunoscut unanim, îi stătea ca un ghimpe în coasta nenorocita asta de Piață. Un sfat de bine pe care i l-a dat Mircea Dinescu, care era și el parlamentar FSN, a fost “să-i lase pe cei din Piață să fiarbă în suc propriu!” Ca urmare a acestei nesimțiri, de câte ori încerca Dinescu să apară prin Piață, era huiduit copios. După asta, a făcut o șmecherie: a cumpărat fosta gazetă de umor “Cațavencu” – extrem de mișto, inspirată și caustică – și a transformat-o în “Academia Cațavencu”. Asta așa, ca să apară și el în lumea buna ca fiind anti-Iliescu…
După alegeri, apăreau de mult zvonuri că vor aduce minerii să ne “curețe” din Piață. În noaptea aceea cu cutremurul, din când în când, apărea câte o atenționare că “uite, bai, vin minerii pe bulevard, dinspre Piața Romană”. Și ne uitam, cu frică, înspre acolo, ca sa fim pregătiți, eventual, să fugim. Atât de real era pericolul…

Nu au venit în noaptea aia. Ci mai încolo, în dimineața de 13 iunie 1990… Atunci m-am dus și eu în Centru, am fost lângă Arhitectura, la Galeriile “Căminul Artei”, unde un individ în civil a pus un cocktail Molotov sub o furgonetă ce a luat foc instantaneu… Ăla mirosea de la o poștă că era securist și că avea misiunea să creeze diversiuni. Pentru a da Poliției motive să intervină.

Minerii ajunseseră să controleze totul prin centrul Bucureștiului, chiar și mașini prin diverse cartiere, sau la intrările în oraș, să vadă ce e în mașină, ori în portbagaj. În plus, erau sprijiniți și aplaudați de “oamenii de bine din Capitală”.

În zilele alea, copiii mei m-au salvat de mineri! Împreună cu soția mea, mergeam cu ei la dispensar, pentru că băiatul cel mic avea niște probleme, iar eu îl căram în cârcă. Aaaa, am uitat sa va spun! Marea mea vină era că aveam barbă… motiv pentru care un camion plin cu mineri care treceau pe strada lângă noi se uitau după mine. He he,… ce ți-e și cu intelectualii ăștia bărboși!

Tot Vestul, care până atunci ne sprijinise și ne apreciase curajul dovedit în timpul Revoluției, ne-a închis brusc porțile. Iar Ion Iliescu e bine-mersi, probabil se uită la televizor și se gândește cu nostalgie ce bine arăta el la 60 de ani cât avea la momentul răsturnării lui Ceaușescu.

Toate evenimentele din acele zile au fost coplesitoare, aratand cat de fragila era acea pojghita de democratie pe care o adulmecam in acea perioada. Urmatorii ani aveau sa ne arate, in realitate, cat de mult avem de construit pentru o societate democratica in realitate. Acum, dupa 32 de ani, realizam cat de mult mai e de munca.
Mai ales ca, uite, se intampla niste evenimente similare in Rusia lui Putin, in care libertatea de exprimare este pusa la zid. Iar urmarile se vad, din pacate, si in Ucraina si sunt masurate in zeci de mii de victime nevinovate, milioane de refugiati si distrugeri colosale…

  • poveste publicata si pe platforma Ziare.Com

Puţin raportează cu mândrie îndeplinirea planului trimestrial,… dar pe invers

Au trecut trei luni de război și s-a dovedit că marele strateg Puțin e, de fapt, doar un KGB-ist bătrân și ramolit, fără să mai fie conectat la realitate. Totul i-a ieșit exact pe dos decât și-a dorit!

Operațiunea specială, ce trebuia să țină doar câteva zile, se pare că e eșuat lamentabil și nu a fost doar o defilare către Kiev, ci a generat un dezastru colosal pentru RUȘI. Și care tinde să se agraveze pe mulți ani de aici înainte.
Motivul principal cu care inițial justifica Puțin invazia a fost demilitarizarea Ucrainei. După trei luni, Ucraina are – culmea! – mai multe arme și tehnică militară decât la începutul războiului. Și de calitate superioară, dotată cu tehnică NATO de cea mai nouă generație!

Un alt motiv invocat de eminența cenușie de la Kremlin a fost apropierea NATO de granița rusească și, prin urmare, dorința de a o îndepărta. Ei, și pe asta a “rezolvat-o” exact pe dos, împingând-le pe Suedia și Finlanda să adere, în regim de de urgență, la alianța nord-atlantică.

Cele două țări au stat neutre timp de peste 70 de ani, de când s-a înființat NATO. Nici măcar în perioada “războiului rece” nu au fost tentate să adere. Dar strategul eminent de la Kremlin le-a decis rapid, arătându-le ce intenții “prietenoase” are Rusia. Așa că acum alianța devine nu doar mai puternică prin dimensiunea și dotarea modernă a celor două armate, ci și prin poziționarea strategică, mult mai apropiată geografic de Rusia. Practic, prin aderarea Finlandei, granița directă dintre Rusia și NATO se mărește cu 1300 de km, ceea ce reprezintă dublarea graniței actuale. Păi ce făcuși, Puține? Asta voiai, să-ți aduci și mai aproape mortul în casă? Cum s-ar zice, curat murdar, coane Fănică, așa strategie mai rar!
Altă strategie “câștigătoare” a fost derularea operațiunilor militare și a războiului în sine, cu pierderi formidabile atât în cadrul militarilor ruși, cât și al tehnicii militare distruse. Se pare că rusii au pierdut aproximativ 30 de mii de soldați, adică mai mult decât dublu față de câți au pierdut în nouă ani de război în Afganistan, în anii ’80. În doar trei luni! Asta în condițiile în care războiul modern presupune multă tehnologie care să-ți salveze soldații, nu să îi trimiți pe câmp “carne de tun”, ca în urmă cu 40 de ani.
Cât despre tehnica pierdută în teren, acum rușii scot din arsenal la luptă vechile tancuri T-62… Păi eu am făcut armata la tancuri în ’79-’80 și tot conduceam și trăgeam cu tancurile T 72.

Și politic, Puțin a realizat o mare contra-performanță! Rusia nu a fost niciodată atât de izolată pe plan mondial. Dacă până și conducătorii ruși recunosc că toată lumea e împotriva lor, e clar că e grav. Și e firesc așa, nu? Pentru că și ei sunt împotriva lumii!
Că se mai afișează ei cu relațiile cu China, asta e doar un joc de glezne. China e prea legată de comerțul cu SUA și Europa, ca să-și permită un pas greșit. Singurul președinte cu care se mai poate întâlni Puțin e Lukasenko, cu care se mai etalează periodic și căruia îi transmite la ureche ce să declare despre “dreptatea” Moscovei.

Alt aspect despre care nu se aștepta nimeni să se realizeze este unirea clara a SUA, Canada, UK și UE, atât în plan militar, în cadrul NATO, cât și economic, în blocada organizată împotriva Rusiei. Cu Swift-ul, cu sancțiunile aplicate. Ok, mai sunt niște cozi de topor, ca Ungaria, Serbia și alte state, dar marea majoritate a Europei este solidară. Iar asta chiar nu dorea Puțin. El voia divizare, așa cum a reușit cu Brexitul, unde a pus umărul din plin, prin propaganda Russia Today ce emitea în UK. Sau, la fel prin influențarea administrației Trump, care spărsese Europa în Europa Bătrână și cea Tânără și mai avea puțin și scotea și SUA din NATO.

Democrațiile occidentale au realizat acum adevăratul pericol și erorile de apreciere și strategie privind Rusia, pe care le-au avut de-a lungul ultimilor ani. Când au tratat Rusia de la egal la egal, invitând-o în marile grupuri elitiste ale lumii și investind masiv acolo. Când faci asta cu o autocrație de nivelul ăsta, riști să se întoarcă împotriva ta. Acum încercă să dreagă busuiocul, oferind miliarde de dolari sprijin Kievului. E cam târziu… Și, din păcate, mor zeci de mii de oameni nevinovați, alte milioane sunt refugiați sau deportați în lagăre în Rusia. Cat despre multe orașe sunt distruse, unele rase de pe fața pământului.

Pericolul pe long term pentru Rusia este altul faptul că Europa a început să se gândească la planuri de independență energetică față de Rusia, până și Germania, ce părea că este cea mai legată de ruși. Ori dacă germanii deja se gândesc la planuri alternative, e clar că în viitorul destul de apropiat resursele financiare ale rușilor, ce erau generate de exportul de gaze naturale și petrol, sunt diminuate considerabil. Așa că Puțin a aranjat și căderea Rusiei economic, pe termen lung.

Un alt motiv principal de atac al lui Puțin a fost denazificarea Ucrainei. Nu prea înțeleg ce înseamnă asta, dar pentru asta e Lavrov acolo, să ne explice. Tot ce a reușit însă, a fost doar o decredibilizare totală a politicii externe ruse, care înainte de război era pe cai mari. Toată lumea spunea băi, ce tare e ăsta! Știe, mă, știe, că de aia e acolo de două’j de ani. Atât de jos a ajuns, încât, vă aduceți aminte, când vorbea el unei adunări internaționale, oamenii au iești din sală. Se vede că minte cum respiră, ca aproape tot ce vine din partea Kremlinului. Extrem de puține voci din Rusia mai sunt credibile, spunând realitatea. Și ele, de obicei, după aceea sunt aduse la tăcere, sau chiar eliminate.

Ce a reușit Puțin din punctul de vedere al solidarității internaționale era greu de prevăzut. S-au unit într-un efort comun țări care nu prea mergeau împreună. Dar așa e natura umană, așa cum la sport este aplaudat și încurajat cel slab, iar aici este sprijinită victima. Chiar și românii, care nu prea ne aveam vecini buni cu ucrainenii, am dat dovadă de o empatie și un sprijin colosal pentru refugiați. Care recunosc, cinstit, că nu se așteptau la așa o reacție.

Din păcate, războiul va mai dura și va mai aduce victime și prăpăd, pentru că Puțin nu va ceda și nu va recunoaște niciodată că a greșit în strategia lui. Va începe să raporteze victorii false, așa cum prezintă și acum, cum că după primul trimestru situația se desfășoară exact conform planului.

Știm rețeta, a fost implementată de sovietici în tot fostul bloc comunist. La noi se raportau atâtea hectare recoltate, încât se depășea suprafața României.

Se pare că dacă te încrezi în șamani atunci când iei decizia de a porni un război, așa cum a făcut Puțin, va trebui să suporți consecințele. Care, după părerea mea de nespecialist, nu pot fi decât în direcția înlăturării dictatorului de la putere, chiar de către cei din jurul lui.

Acum 2400 de ani, Aristotel spunea ,,Omenirea nu va scapa niciodată de necazuri până când iubitorii înţelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice, sau până când deţinătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înţelepciunii”.

Câtă dreptate!

  • articol publicat si pe platforma  Ziare.Com

De ziua Marelui Carmaci

Azi era ziua lui nea’ Nicu. Hmmm, nu prea am vazut postari pe Facebook, slaba miscarea! L-ati cam uitat…
Pai cum, ma, toti dacii liberi, romanii verzi, cu imnu-n gura si tricoloru’ agatat de gat, cantand bunatatea comunismului si genialitatea Conducatorului Iubit si a noastra, a romanilor, ati amutit? Tocmai azi?
V-a construit omu’ ala toate fabricile alea, toate combinatele, rafinariile, intreprinderile, CAPurile in care v-a fortat sa intrati, v-a incaltat, v-a imbracat si v-a adus de la sat la oras, v-a bagat intr-un apartament de bloc si v-a facut oameni… si acuma, voi, ce faceti, ii intoarceti spatele?
Nerecunoscatorilor! O sa va judece colegii mei (nu-i asa, Leano?)
Pai unde mai prindeti voi doua ore de TV pe zi, din care o ora si jumate era slavit si lins pe toate partile Marele Carmaci? Unde mai prindeti voi frig si lipsa de apa calda? Oooops, stai ca aici am gresit, ca din pacate mai sunt și azi blocuri in situatia asta prin Bucuresti. Probabil ca in ele nu prea găsești nostalgici ai Iepocii de Aur.
Unde mai gasiti voi acu’ cozi ca la carne, la ulei, la zahar, mobila, la hartie igienica, la ORICE? De unde luai ce “se baga”, ca indiferent ce cumparai, aveai nevoie acasa totul era rationalizat.
Avea omul ala grija de voi, bagase cultura-n fundu’ vostru si stiati toti si cantece patriotice si poezii, d-alea cu “macarale rad in soare”, sau versuri cu “stimate tovarase presedinte”… Na, acuma nu mai stiti! Lasa versurile, nu mai cititi nicio carte, ceva cat de cat.
Pe vremea Impuscatului, mergeati la cinema o data pe saptamana. Va duceati copiii la filme duminica, apoi ii duceati la cofetarie, unde luati o sarlota, sau, daca erati mai smecheri, chiar profiterol (eheee, unde sunt vremurile alea de la cofetaria Nestor?). Iar dupa aia, seara ieseati la gradina de vara, serveati un sprit sau un vin spumos, ca dadea bine, cu cabanos si cartofi prajiti.
Acum nici macar cinematografe nu mai aveti, sarakilor (ca am vazut ca acum asa se scrie!) Cat despre filme, ia recunoasteti: de cand n-ati mai vazut un film in sala de cinema? Aaaa, e prea scump? Nu va permiteti? Trageti totul pe sest, cu torrentele voastre, ca e moka, nu? Pai pe vremea “aia” un bilet era 2 lei si cincizeci de bani. Si admirati multe capodopere, minunate și acum, după cincizeci de ani, nu ca acuma, transformeri si avengersi. Hai, recunoasteti, va e dor de filmele alea misto, nu?


Nostalgii avem cu totii. E vorba de tineretea noastra, de timpul in care ne bagam picioarele in orice reguli si o faceam lata, indiferent de urmari, timpuri in care inchiriam cate un vieo si un telecolor pe care il caram pe scarile de la bloc in patura, sa nu se sparga si stateam doua nopti la rand nedormit, ca sa vad filme la video traduse de prietena noatra, a tuturor, doamna Irina Nistor.
Insa trebuie sa separam tineretea noastra de mizeria pe care am trait-o in comunism si care ne-a adus aici. Ca d-aia suntem ultimii in Europa, indiferent din ce unghi te-ai uita.
Au trecut 32 de ani de cand Dictatorul a fost omorat, insa noi inca n-am scapat de umbra lui. Poate ca asta e pretul…

Atenție, se închid ușile! Urmează România captivă…

Gata, s-a bătut palma pentru jaful secolului! Cel mai mare și mai bănos din istoria României. Cu un pot pe masă de peste 30 de miliarde de EUR, orice compromis trebuie făcut! Acum e momentul să fii la butoane. Până acum a fost doar mărunțiș, bani de înghețată pe băţ.
PSD și remorca lor PNL au înghițit orice speranță de a se mai schimba ceva în țara asta, pe mulți ani. Și vor controla absolut tot. Marea coruptie a disparut, se pregateste monstruoasa coruptie. Ca tot asa e si coalitia, nu? S-a unit asa-zisa stanga cu asa-zisa dreapta. Desi, toti sunt tot de acolo, cu aceleasi radacini.
Zilele trecute, Stefan Paraschiv, care era de câteva luni directorul general al Metrorex, a fost mazilit. Pur si simplu, pentru că ii incurca pe noii aliati, nu făcea parte din nicio “echipă câștigătoare”. Îl cunosc pe Ștefan din perioada Connex-Vodafone și știu atât calitatea lui umană, cât și gradul de profesionalism. Am scris aici, la vremea numirii lui, un articol in care imi exprimam speranta ca, in sfarsit, ne indreptam spre bine. Chiar ma intrebam, in sfarsitul articolului respectiv, oare cat va rezista in functie. Insa calatoria lui a durat prea putine statii…
El începuse acolo schimbări mari, chiar in primăvară a dărâmat mizeriile alea de chioșcuri ale sindicatului, pentru care nu se plătea chirie și care erau vaci bune de muls pentru unii.
Mai mult, Ștefan avea în vedere realizarea unui plan de reorganizare coerent, astfel încât Metrorex să devina o institutie modernă, eficientă și suplă, adaptată nevoilor actuale. Vă dați seama că nu se va mai întâmpla nimic din toate astea.


Așa cum nu se va progresa mai deloc in sensul digitalizarii României, pentru că asta înseamnă să dai afară mulți oameni care doar plimbă hârtiile. Si care mai toti sunt angajati pe bani grei, sau pe cumetrii. Și mai înseamnă că nu te mai duci la un ghișeu, deci nu mai ai cui să dai șpagă…
Totul de acum încolo va fi dictat nu de optimizări, competențe sau abilități, ci de câte pile ai, ce bani dai mai sus la sefi sau la partid și pe cine lingi.
Miza lor nu e doar guvernul, ci controlul a tot ce e de stat, fie ele intreprinderi, organizații sau instituții. Și, cu banii veniți de la UE, vor fi alimentate doar firmele prietene. De cele mai multe ori, evident prin paravane, chiar ale celor care sunt la conducere.
Așa se va crea un al n-lea layer de îmbogățiți, pentru că, nu-i așa, fiecare perioadă a puterii a creat câte unul.
România e captivă! Din păcate, de la cașcaval nu văd să plece cineva, deci cât vor ține banii, ce vedem acum va fi stabil. Al dracu’ se stabil. Evident, pentru interesul țărișoarei noastre, nu-i așa?
Indiferent ce vor face sau spune, mierea de pe degete îi va ține pe ăștia lipiți de scaune.
Și, exact ca la metro, vom avea peronul când pe dreapta, când pe stânga. Prin rotație… Din păcate însă, România va rămâne mereu blocată în aceeași stație!

SCHIMBAREA LA FAȚĂ

După ce un an de zile au zbierat din toți bojocii împotriva vaccinării, umplând studiourile cu invitați aleși pe sprânceană, de tipul Șoșoacă, Monica Pop, Dana Budeanu și alte “somități”, acum vedem schimbarea la față a televiziunilor. Ele vin pe un cal alb, precum Făt Frumos și ne arată soluția salvatoare: vaccinarea!
Ce mizerabili!
Mare parte din așa-zișii ziariști, care se vând pentru o ciorbă caldă și niște mici, sunt avizi de audiențe și like-uri și fac orice pentru asta. Chiar și să cheme în platou invitați antivaccinisti, dar despre care știu că sunt vaccinați! O mândră de la Realitatea TV chiar spunea că ditamai Șoșoacă s-a vaccinat, de fapt, iar Gigi Becali a făcut-o și el. Chiar dacă oamenilor din echipa lui nu le recomandă, de nu mai au ăia pe cine să bage în teren. Să ne înțelegem, deci unii ziariști știau de acești mincinoși, dar nu i-au dat în vileag decât când le-a convenit lor. Ăsta e jurnalism?
E adevărat, sunt ziariști care lucrează la alt nivel, cu prețuri de zeci de mii de euro, pentru că, nu-i așa, ei fac vârfurile de audiență. La latrinele TV, dar nu numai.
Acum, când au văzut că, de fapt, pandemia există pe bune și oamenii nu mai au loc în morgile spitalelor, au dat-o la-ntors! Stai, că de fapt, e bine să ne vaccinam, nu-i așa, că uite cum au făcut alții.
Și pesediștii, la fel. De unde în primăvară declarau că nu pot îndemna pe nimeni să facă altceva decât le cere conștiința, acum își fac poze în grup cu certificatul de vaccinare pentru a treia doză. Deci s-au vaccinat cu prima acum 7 luni, dar până acum, au tăcut mâlc. De ce? Pentru că le convenea orice era împotriva lui Iohannis și a guvernului. Chiar dacă, sau poate mai ales că, presedintele a aparut la TV cand s-a vaccinat şi de atunci, în fiecare apariţie, a subliniat importanţa vaccinării.
Firea a spus că întreaga ei familie e vaccinată cu trei doze, dar primăria Voluntari, condusă chiar de soțul ei, a cumpărat pe bani publici 1000 de medalioane care apară de covid, pentru angajații instituției.
Atunci, Firea și Pandele de ce s-au mai vaccinat, dacă îi apărau medalioanele alea? Uite cum se prăduiește banul public.
Multi preoți și chiar înalți prelați propovăduiau rugăciunile și spuneau că vaccinul este Satana. Unii dintre ei au și murit, tocmai de covid și pentru că nu s-au vaccinat. Ieri am auzit, în sfârșit, un IPS ortodox care recomandă vaccinul.
Așa este cu schimbarea la față a televiziunilor. Bine măcar că au reevaluat tot mai mulți români situația și au început să apară cozile la centrele de vaccinare. Cum e vorba aia: dă-i românului mintea cea de pe urmă!
Din păcate, pentru unii e deja prea târziu. Au plătit cu moartea naivitatea și credulitatea. Au uitat cât de simplu e să minți poporul cu televizorul.
După revoluție, prezentatorul de atunci al Telejurnalului, emisiunea de știri TV oficială a lui Ceaușescu, a apărut în direct și a făcut MEA CULPA in numele redacţiei! Până și comuniștii aveau o fărâmă de onoare și au recunoscut că au mâncat borş ani de zile, mințind populația. Credeți că televiziunile şi prezentatorii lor o vor face vreodată? Sunt convins că unii nici măcar nu știu ce e aia…

Țara arde și baba… nu se mai piaptănă, că e la ATI

Țara arde și baba… nici măcar nu se mai piaptănă, că e la ATI. Cam așa e cu politica la noi. După ce președintele a pierdut două săptămâni extrem de prețioase, făcând o numire aiuritoare, pe Dacian Cioloș, acum toți se miră că nu a trecut guvernul si se reia procesul. Alte două săptămâni de contre, bâlbâieli și atacuri. In timp ce lumea umple morgile…
Am crezut că Iohannis a negociat un sprijin pentru numirea făcută, măcar până trece vârful urgiei și iarna care va fi devastatoare. Atâta inteligență politică ar fi putut rezolva punctual perioada asta nenorocită, în care mor zilnic de covid câte 500 de români. S-ar fi luat masurile atât de necesare și urgente, pentru a mai stăvili tsunami-ul ce va fi.
Dar nu, președintele a numit USR doar pentru a le arăta că nu vor putea. Ce joc meschin, care pe politicieni nu îi costă nimic, ei doar se bucură că fac știri, sunt importanți și îi mai vede lumea pe sticla dându-se mari și inteligenți. Nu sunt.
Dacă erau, veneau cu propunere de prim ministru, nu ca PSD care a dat jos guvernul dar nu vrea mai mult de atât. De distrus e atât de simplu. Mai greu e cu construitul, evident.
Iar acum Ciolacu țipă în gura mare că toți politicienii să fie uniți, front comun în fața crizei. Acum două săptămâni nu era criză? În plus, șeful PSD anunță oamenii că e necesar să se vaccineze. Păi, acum??? La deja a treia doză? De ce, o avea oare mustrări de conștiință că nu a îndemnat electoratul propriu până acum să se vaccineze? La fel, și Firea. Tocmai azi postează și ea pe Facebook că toată familia e vaccinată și, ca urmare, forma de covid pe care o are e ușoară.
Tot azi, cineva de la CNA cere spectatorilor să facă sesizări împotriva televiziunilor şi emisiunilor ce propagă ştiri false şi instigă la nevaccinare. Păi, băi, sunteţi la fel de vinovati ca si cei invitaţi în aceste emisiuni, chiar complici. Până acum, ce ati păzit? Autosesizare nu exista?


Măcar Cioloș a făcut tot ce a depins de el și de USR. Și-a asumat să treacă iarna și criza, chiar dacă în primăvară partidul ar fi decontat totul.
PNL a ținut-o langa cu Cîțu, până a compromis grav atât imaginea partidului, dar și a lui personal. Dacă nu insista atâta, probabil că rămânea ascunsă la sertar și povestea cu driving under influence si cu noaptea la secția de poliție din SUA. De când cu concurența pentru șefia partidului a sacrificat totul pentru asta, inclusiv congresul cu 5 mii de oameni, aruncând coaliția în aer și inducând o criză politică majoră EXACT în vârful pandemiei, când era cea mai mare nevoie de stabilitate și măsuri ferme. Acum, cine să le ia? Că toți sunt provizorii, demiși practic.
AUR știe că nu va avea loc la masă, așa că face ce poate, dă cu toată puterea în guvern, în Iohannis, în vaccinare, sperând la cât mai mulți adepți. Și evident adună, pentru că oamenii sunt disperați, iar cei care i-au condus până acum au dus căruța în șanț.
În timp ce ăștia de se cred oameni politici se joacă de-a democrația, oamenii mor intr-un ritm de parcă ar fi in fiecare zi câte 3 accidente aviatice cu avioane Boeing 737, disperarea e tot mai mare, iar România se afundă într-o mocirlă din ce în ce mai profundă.
Chiar cu măsurile anunțate azi, marele rău (era să zic Marele Alb!) s-a făcut deja. Rămânem pe cont propriu, scăpa cine poate. Însă ultimul e musai să stingă lumina, că s-a scumpit curentul al dracu’ de tare…

Banul, ochiu’ dracului… mai ales când e Euro

Am cunoscut cupluri căsătorite care se simțeau foarte bine împreună, înainte de 1989. După revoluție și-au deschis o afacere și când au dat de mulți bani, s-au despărțit.
Am cunoscut parteneri, unii chiar frați ori din aceeaşi familie, care și-au făcut o firmă împreună și când au dat de mulți bani, s-au despărțit.
Au fost partide ce au făcut o alianță de guvernare la noi și când au dat de mulți bani s-au despărțit.
Mai demult, când auzeam de astfel de separări, nu înțelegeam motivele. Cum, mă? Când era greu și banii erau putini, partenerii rămâneau împreună. Culmea, când resursele financiare erau suficiente, şi aparent toată lumea era fericită, apărea separarea. Vorba aia că banul e ochiul dracului se pare că e adevarată!

30 de miliarde de euro de la UE reprezintă cel mai mare pot pus vreodată pe masa politică românească. Atâta os de ros pentru politicieni, familiile, rudele şi firmele lor! Asta deformează principiile și ideologia oricărui partid, care nu a mai avut niciodată șansa să aibă atâta buget pe mâna. Aici se vede şi caracterul lui Iohannis, care se pare ca nu a rezistat ispitei de a manevra politic într-un astfel de moment complicat. Şi nu e sigur că a făcut-o bine, susţinând făţiş o carte pierzătoare.
Să fim seriosi, motivul ruperii alianţei nu a fost numirea unui ministru la justiție. Au fost banii! De aceea am văzut cel mai mare scor la o moțiune pentru dărâmarea unui guvern. Și de aceea să nu fim surprinși dacă vom asista la cele mai ciudate alianțe şi compromisuri pentru o nouă majoritate. Unele chiar împotriva naturii, aşa cum a fost şi cea între Băsescu şi Dan Voiculescu, cand preşedintele alianţei DA a avut nevoie de majoritate.

Toți vor o felie din plăcintă. Pentru unii, ar putea fi chiar din colivă…

NU UIT ȘI NU IERT!

Gazat în 10 august 2018

Au trecut 3 ani de la mitingul diasporei, din Piața Victoriei. Atunci, Statul român era reprezentat de un guvern PSD, condus de o profesoară de lucru manual, Viorica Dancilă, manipulată de un repetent șmecher și arogant, pe nume Liviu Dragnea, și acționa printr-o manivelă de era ministru de interne, o secretară obscură de la un liceu din Videle, Carmen Dan. Ăștia au hotărât că trebuie să gazeze niște oameni adunați în Piață, e drept, împotriva lor. Mulți din cei de acolo erau veniți de la sute, poate mii de kilometri, să le transmită, cu mult nesaț, mesajul lor clar: MUIE PSD.
Știm cum s-a terminat, am povestit de multe ori, nu mai insist.
Dosarul s-a închis, apoi s-a redeschis, iar acum aflu că, la 4 luni de la redeschiderea lui, nici măcar nu a ajuns la procurori!
Singura mea explicație este că în sistemul juridic sunt aceiași care au format caracatița și până acum, cu vechi legături în PSD și aliații lor. De aceea noua putere nu prea poate mișca lucruri.
Pentru cei care sigur o sa mi-o tragă că iar mă iau de PSD și că mereu îmi pute partidul ăsta, no matter what, am o întrebare. Știți ce au în comun dosarul revoluției, cu peste o mie de morți, dosarul mineriadelor, iarăși soldat cu victime și dosarul 10 august? Pe Ion Iliescu și copiii lui, FSN și PSD. Și, pe lângă asta, faptul că nu au fost finalizate!
Pentru că sistemul corupt şi cangrenos înfiinţat de noua securitate de după ’90 nu şi-a dorit asta. Înțeleg că de la primele două mari procese au trecut 30 de ani, e greu să mai ai martori, dovezi, probe etc.
Băi, dar 10 august a fost alartăieri, toată lumea a filmat și fotografiat, există imagini captate de camerele super-performante de pe guvern și din piață, deci milioane de dovezi. Până şi eu am ataşat aici un scurt video cu momentele trăite de mine la acel miting.

 

Gazat în 10 august 2018
Gazat în 10 august 2018

E clar că NU SE VREA să se afle adevărul, e clar că structuri ale statului, încă obediente PSD, tergiversează totul, până la termenul de prescripție.
Până nu se va finaliza dosarul 10 august, Statul român, membru UE în acest caz, este vinovat, fie el autor sau complice.
Eu, însă, nu uit și nu iert. Vinovații să plătescă!

 

Cu cine ar fi votat Ștefan cel Mare?

Summertime

Au fost alegeri în Moldova, unele dintre cele mai importante din ultimii ani. Est sau Vest? Practic, asta au avut oamenii pe buletinele de vot ca opțiuni.
Mă întreb, oare Ștefan cel Mare pe ce-ar fi pus ștampila? Îmi amintesc că era o emisiune-concurs în urmă cu câțiva ani, care alegea, pe baza opțiunilor telespectatorilor, care a fost cea mai importantă personalitate în istoria României. În marea finală au ajuns Ștefan cel Mare și regele Carol I. Nu e de mirare, având în vedere că ei au fost cu cele mai longevive domnii din istoria noastră, de 47 și, respectiv, 48 de ani. Deși, eu, la istorie, în anii comuniști, învățam că Ștefan cel Mare a domnit cel mai mult, iar Regele Carol I nu era menționat în manual decât în trecere…
Ștefan cel Mare a avut o politică de alianțe foarte abil construită, astfel încât a reușit să rămână pe tron atâta timp, cu toate că îl mâncau mereu de cur turcii și tătarii. Așa că sunt convins că ar fi ales Vestul. Mai ales că multe dintre cetățile construite de el, Chilia, Cetatea Albă, Hotin, aveau toate Estul ca direcție de apărare. Oare de ce? 😜
Moldovenii au votat, în majoritate, pentru calea europeană, pentru dezvoltare, democrație și libertate. Nu am fost niciodată în Moldova, deși mi-am dorit de mult timp, însă încerc să realizez valul de încredere pe care cei de acolo plutesc către Europa. Cunosc mulți moldoveni veniți la studii sau la job în România, acum ingineri sau doctori eminenți, care considerau că asta era drumul spre evoluție: prin România, spre Europa. Cei din diaspora, la fel ca românii care au votat în străinătate, au dat votul covârșitor pentru Maia Sandu și soluțiile ei. Ei trăiesc acolo și știu foarte bine că asta e soluția: Europa!

Summertime

Ceea ce e interesant este că în Moldova s-a reușit ceva ce românii nu au reușit niciodată. Un singur partid să realizeze majoritatea, ajungand la 60% din locurile din parlament. Noi nu am realizat majorități decât prin alianțe de tot felul. Care, de obicei, nu prea au durat…
Bravo moldovenilor, cu toată intervenția Moscovei și a tătucului de la Kremlin! Uite că, ușor ușor, Moldova se desprinde și este întâmpinată cu brațele deschise de toată Europa și, evident, de SUA. Pentru că o victorie a democrației la Chișinău, se pune dublu: o dată că se întărește și se extinde lumea democrată europeană, iar a doua e că Rusia mai pierde o zonă de influență.
Dar bătălia nu va fi scurtă și nici ușoară, și sunt convins că Maia Sandu, cu masterat luat la Harvard (nu ca multi din politicienii nostri, plagiatori si plini de diplome masluite), știe foarte bine acest lucru.
Felicitări, Moldova! Primul pas a fost făcut, mult succes în călătoria ta 💪

Mizeria de sub preş… sau când eşti condus de gunoaie

Yeeeey, azi au luat gunoiul. De când cu războiul noii primării din sectorul 1 cu mafia gunoaielor, a început șantajul. Evident, pentru că la mijloc sunt atât de mulți bani și interese, PSD, înțeleg că în cârdășie și cu PNL și toți aliații lor media aruncă… cu gunoi. Fac tot felul de giumbușlucuri, doar-doar cedează Clotilde Armand. Ei bine, ea nu are de gând! Bravo, o fată curajoasă, care vrea să rupă vechile cordoane ombilicale ale corupției pe banii noștri. Am înțeles că vechiul primar a dat contractul lui Romprest pe 25 de ani. Frate, nici Ceaușescu nu a domnit atâta!

Tomberoanele, in sfarsit, golite

Câți sugeau bani pe urma acestui contract și a celor colaterale, probabil că nu vom afla niciodată. Dar e clar că erau mulți, ca dovadă linșajul mediatic la care e supusă doamna primar.
Îmi amintesc că acum ceva ani, în Palermo, tot așa, vreo două săptămâni nu s-a strâns gunoiul, era vară, în plin sezon turistic și puțea de te rupea, mai ales la căldurile de acolo. Cine credeți că dirija serviciile de salubritate de acolo? Ghici 😜
În sfârșit, poate că o fi începutul reparării, măcar în domeniul ăsta. Ce observ este şi că, a multa oară în istoria noastră, trebuie să vină oameni din alte țări să ne facă bine, uneori chiar forţat.
Oare noi, romanii, chiar nu reușim asta singuri?
Succes, Clotilde Armand! Ai mare nevoie…