Sunt prea fricos, prea batran si prea bolnav pentru Romania asta… Va rog sa ma iertati!

Am fost vineri 10 august in Piata. Normal. Am ajuns cu Mircea, fiul cel mare, pe la patru, cand deja dadeau cu gaze. Am fost pana in fata la gard la Guvern, ca de obicei, pentru ca acolo e locul nostru de un an jumătate, de cand cu OUG 13. (click mai jos pentru video cu jurnalul zilei!)

Nu se-ntampla nimic, doar ca astia dadeau gaze, asa, la misto, doar-doar ne enerveaza. Ulterior, am citit ca au dat si cu gaze lacrimogene, dar si cu alea iritante. Ba chiar sustinea cineva la TV ca unele erau si radioactive. HA HA HA! Pai, pentru mine, care am cancer si tocmai ce-am facut 38 de sedinte de radioterapie, asta e balsam, nu alta! Si cum sa nu profit de asa o cura, moka, oferta speciala de la Jandarmerie?

Gazat de Dragnea

Pentru reintregirea familiei, Ana a venit pe la sase jumătate, iar Dan, cel de-al doilea baiat al nostru, tot cam atunci. De obicei, el nu sta cu noi la gard, ci la Girafa, cu prietenii lui.

Pentru ca la gard nu mai puteam vedea nimic din cauza usturimii ochilor si pentru ca respiram greu, m-am retras catre mijlocul Pietei, mult mai defensiv. Mircea, fiind mai inalt si mai vioi, mai facea incursiuni in fata, la gard si ne informa ce se mai intampla pe front. Abia atunci mi-am adus aminte ca, inainte de operatia de cancer mi-au gasit si un astm. Si da, se simte al dracu’ de tare atunci cand vin catre tine niste baieti dragalasi sa te spreieze cu diverse arome de gaze, pe alese…

Pana pe la zece seara, periodic dadeau cu gaze si, din pacate, vantul le ducea dinspre guvern catre noi, in mijlocul Pietei. Lumea se retragea in valuri, vedeai de departe cum se retrag  protestatarii, exact ca un tzunami. Iar cand ajungea la tine, trebuia sa fii pregatit sa pleci, ca altfel te daramau cei care se retrageau, precipitat, cu tricourile pe nas si cu ochii-n lacrimi. Destul de multi erau carati pe brate, sau chiar tarati, apucati de brate si cu picioarele lasate moale pe asfalt, lasand niste dare inchipuite, pe care nu le vedea nimeni. Cel mai des erau carati copiii si batrani.

Multi se tranteau la pamant, sperand ca pot respira mai bine si ca pot avea mai mult aer curat jos acolo. Problema era ca, atunci cand fugeai sa te retragi, tu nu ii vedeai si puteai sa-i calci, sa cazi pe ei sau sa te-mpiedici de ei, provocand rani atat unora, cat si altora. Am alfat dupa aceea ca gazul pe care-l dau vitejii nostri jandarmi e mai greu decat aerul, asa ca trebuie sa stai cat mai vertical, sau chiar sa te sui pe ceva, ca sa mai diluezi efectul.

Jandarmii ziceau ca lumea pe seara a devenit foarte agresiva. Pai, mai jegosilor, dupa ce stai sase-sapte ore in Piata, timp in care ai fost gazat din cinci in cinci munite, cand nu mai poti vedea, esti cu ochii-n lacrimi si nici nu mai puteai vorbi, pentru ca, cu cat vorbeai mai mult, cu-atat ti se inchidea gatul si se usca, fara sa mai poti scote nici un sunet, cum credeati voi ca se simteau oamenii de acolo? Era o nervozitate incredibila, mai ales ca 95% din oamenii din Piata nu faceau absolut nimic, nefiind in randul intai. La ei doar ajungea gazul. Efectiv, iti venea sa-i spargi capul oricarui om pe care-l vedeau ca are un spray si da cu gaz! Ganditi-va ca la un meci de fotbal, cand se-ncing galeriile si se da cu gaze, tine mazim doua ore. Aici, eu personal am stat sapte ore in gaze!!!!

Am plecat la farmaciile din zona sa cautam masti. Ha, ce gluma buna! Peste tot, la orice magazin, erau niste cozi ca pe vremea lui Ceausescu, la ratie la carne. Am ajuns pana aproape de Gara, niciuna nu mai avea nimic…

Mai pe seara, au inceput sa se auda pocnituri puternice, petarde, grenade, nu stiu ce erau. Stiu doar ca dupa ce se auzea, ieasea mult fum si lumea huiduia. Am vazut si niste artificii. Jandarmii au declarat ca, de fapt, ala era semnalul ca e naspa si intervin in forta. De unde sa stim, fratele meu? Ne-a instruit cineva cu treaba asta? Hai ca noi suntem mai „anti”, da’ macar aia la Antena 3 si la RTV ii invata pe cei carora le toarna otrava-n ureche in fiecare seara ca la trei semnale din astea e naspa? Si ca astia intervin!

Inainte de noua, pentru ca urma IMNUL, am revenit langa jandarmi, la gard. Eram convinsa ca, dupa atatea proteste in Piata, stiau si ei la la noua cantam imnul, cu luminitele sculate.

Mai apoi, a inceput vria. In final, ne-am refugiat pe scari in fata la BRD, unde abia mai respiram. L-am recuperat si pe Dan si, exact cand am vazut ca oamenii din fata noastra sunt fugariti de jandarmi, iar pocniturile devin din ce in ce mai dese si se aud tot mai aproape, am fugit si noi… Ce lasi!

Sunt prea fricos, prea batran si prea bolnav pentru Romania asta… va rog sa ma iertati!

Imi amintesc ca la revolutie am fost ceva mai viteaz, am ajuns chiar pana la CC! Ce rau imi pare ca nu am prins miscarea asta de vineri macar cu vreo doua’j’de ani mai inainte… Ce meci misto ar fi iesit!

2 Replies to “Sunt prea fricos, prea batran si prea bolnav pentru Romania asta… Va rog sa ma iertati!”

  1. Eu am venit cu cel mic, are doar 6 ani, a inceput sa planga si s-a speriat cumplit, am fost nevoit sa plec devreme! Mi-a fost greu sa ii explic de ce in tara unde invata oamenii legii protejeaza si apara populatia, insa in tara de origine se intampla exact pe invers!
    Am lucrat primii patru ani dupa absolvirea Academiei in aceasta haina bleu, am plecat de acolo schimband arma, uimit de subcultura, cumetriile si prostia intalnita! Ofiterii cu grade superioare scoliti la Scoala de Securitate ma luau la misto, punandu-ma sa bat la usa si sa astept sa mi se spuna ,,intra,,, desi eu aveam diploma de ofiter-jurist la Academia de Politie si ei cea de securist la Scoala de Militie!
    Niciodata in misiunile avute, nu am avut munitie de razboi sau pistoale, in cel mai rau caz aveam in dotare doar scutul si bastonul! Inclusiv la mineriade! Si apropo, eram elev la mineriada din 1992 si fiind in rezerva de lupta asteptand….la un moment dat ni s-a dat ordinul de intrare in dispozitiv, am refuzat sa intru in lupta, atunci cand mi s-a ordonat sa atacam minerii inofensivi raniti de fortele speciale de elita!
    Este socant sa vad cat de mult a decazut aceasta arma, candva de elita, si imi este rusine sa spun ca, candva, si eu am fost tanar ofiter si am slujit-o!
    Am ajuns la final de cariera fara sa iau nici o promovare inainte de tarmen, si imi este greu sa imi explic de ce un fost student de al meu, de pe vremea cand eram dascal la scoala de formare a ofiterilor este acum la sub 40 de ani general si conduce fosta unitate de elita a MAI !
    Respect Mircea pt tine si familia ta!

    1. Sorin, ma bucur ca ai putut veni, chiar si putina vreme. Felicitari! E altceva sa simti, la firul ierbii, cum e Piata si lumea care o anima. A fost trist, din pacate, ca s-a terminat asa. Cred ca si pentru baiat a fost o experienta cumplita. La varsta lui, astea raman… De obieci, asta e singura arma a regimurilor ce tind sa devina totalitare: forta. Poate cand vei reveni, vor fi alte vremuri. Toate bune!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *