Am fost vineri 10 august in Piata. Normal. Am ajuns cu Mircea, fiul cel mare, pe la patru, cand deja dadeau cu gaze. Am fost pana in fata la gard la Guvern, ca de obicei, pentru ca acolo e locul nostru de un an jumătate, de cand cu OUG 13. (click mai jos pentru video cu jurnalul zilei!)
Nu se-ntampla nimic, doar ca astia dadeau gaze, asa, la misto, doar-doar ne enerveaza. Ulterior, am citit ca au dat si cu gaze lacrimogene, dar si cu alea iritante. Ba chiar sustinea cineva la TV ca unele erau si radioactive. HA HA HA! Pai, pentru mine, care am cancer si tocmai ce-am facut 38 de sedinte de radioterapie, asta e balsam, nu alta! Si cum sa nu profit de asa o cura, moka, oferta speciala de la Jandarmerie?
Pentru reintregirea familiei, Ana a venit pe la sase jumătate, iar Dan, cel de-al doilea baiat al nostru, tot cam atunci. De obicei, el nu sta cu noi la gard, ci la Girafa, cu prietenii lui.
Pentru ca la gard nu mai puteam vedea nimic din cauza usturimii ochilor si pentru ca respiram greu, m-am retras catre mijlocul Pietei, mult mai defensiv. Mircea, fiind mai inalt si mai vioi, mai facea incursiuni in fata, la gard si ne informa ce se mai intampla pe front. Abia atunci mi-am adus aminte ca, inainte de operatia de cancer mi-au gasit si un astm. Si da, se simte al dracu’ de tare atunci cand vin catre tine niste baieti dragalasi sa te spreieze cu diverse arome de gaze, pe alese…
Pana pe la zece seara, periodic dadeau cu gaze si, din pacate, vantul le ducea dinspre guvern catre noi, in mijlocul Pietei. Lumea se retragea in valuri, vedeai de departe cum se retrag protestatarii, exact ca un tzunami. Iar cand ajungea la tine, trebuia sa fii pregatit sa pleci, ca altfel te daramau cei care se retrageau, precipitat, cu tricourile pe nas si cu ochii-n lacrimi. Destul de multi erau carati pe brate, sau chiar tarati, apucati de brate si cu picioarele lasate moale pe asfalt, lasand niste dare inchipuite, pe care nu le vedea nimeni. Cel mai des erau carati copiii si batrani.
Multi se tranteau la pamant, sperand ca pot respira mai bine si ca pot avea mai mult aer curat jos acolo. Problema era ca, atunci cand fugeai sa te retragi, tu nu ii vedeai si puteai sa-i calci, sa cazi pe ei sau sa te-mpiedici de ei, provocand rani atat unora, cat si altora. Am alfat dupa aceea ca gazul pe care-l dau vitejii nostri jandarmi e mai greu decat aerul, asa ca trebuie sa stai cat mai vertical, sau chiar sa te sui pe ceva, ca sa mai diluezi efectul.
Jandarmii ziceau ca lumea pe seara a devenit foarte agresiva. Pai, mai jegosilor, dupa ce stai sase-sapte ore in Piata, timp in care ai fost gazat din cinci in cinci munite, cand nu mai poti vedea, esti cu ochii-n lacrimi si nici nu mai puteai vorbi, pentru ca, cu cat vorbeai mai mult, cu-atat ti se inchidea gatul si se usca, fara sa mai poti scote nici un sunet, cum credeati voi ca se simteau oamenii de acolo? Era o nervozitate incredibila, mai ales ca 95% din oamenii din Piata nu faceau absolut nimic, nefiind in randul intai. La ei doar ajungea gazul. Efectiv, iti venea sa-i spargi capul oricarui om pe care-l vedeau ca are un spray si da cu gaz! Ganditi-va ca la un meci de fotbal, cand se-ncing galeriile si se da cu gaze, tine mazim doua ore. Aici, eu personal am stat sapte ore in gaze!!!!
Am plecat la farmaciile din zona sa cautam masti. Ha, ce gluma buna! Peste tot, la orice magazin, erau niste cozi ca pe vremea lui Ceausescu, la ratie la carne. Am ajuns pana aproape de Gara, niciuna nu mai avea nimic…
Mai pe seara, au inceput sa se auda pocnituri puternice, petarde, grenade, nu stiu ce erau. Stiu doar ca dupa ce se auzea, ieasea mult fum si lumea huiduia. Am vazut si niste artificii. Jandarmii au declarat ca, de fapt, ala era semnalul ca e naspa si intervin in forta. De unde sa stim, fratele meu? Ne-a instruit cineva cu treaba asta? Hai ca noi suntem mai „anti”, da’ macar aia la Antena 3 si la RTV ii invata pe cei carora le toarna otrava-n ureche in fiecare seara ca la trei semnale din astea e naspa? Si ca astia intervin!
Inainte de noua, pentru ca urma IMNUL, am revenit langa jandarmi, la gard. Eram convinsa ca, dupa atatea proteste in Piata, stiau si ei la la noua cantam imnul, cu luminitele sculate.
Mai apoi, a inceput vria. In final, ne-am refugiat pe scari in fata la BRD, unde abia mai respiram. L-am recuperat si pe Dan si, exact cand am vazut ca oamenii din fata noastra sunt fugariti de jandarmi, iar pocniturile devin din ce in ce mai dese si se aud tot mai aproape, am fugit si noi… Ce lasi!
Sunt prea fricos, prea batran si prea bolnav pentru Romania asta… va rog sa ma iertati!
Imi amintesc ca la revolutie am fost ceva mai viteaz, am ajuns chiar pana la CC! Ce rau imi pare ca nu am prins miscarea asta de vineri macar cu vreo doua’j’de ani mai inainte… Ce meci misto ar fi iesit!