TELENOVELA pesedizarii – noi episoade

Cand eram copil, nu am inteles niciodata titlul poeziei Trei Doamne si Toti Trei. Mi se parea ca nu face acordul corect, era de un evident flagrant. Pana n-am citit Cosbuc si am depistat virgula, nu m-am dumirit… Si apoi am descoperit profunzimea si drama intamplarii.
Si acum am aceeasi senzatie, ca e ceva flagrant care nu se potriveste si ca ceea ce se intampla nu face acordul cu viata reala. Inca sunt stapanit de acest sentiment. Straniu. Ca si filmul asta, sau mai bine zis, telenovela asta-n care ne aflam…
Daca voi credeti ca Dragnea a bagat-o p-aia cu tentativa de asasinare pentru ca e dus cu capul, sau pentru ca se victimizeaza, va inselati. Rau!
El a lansat acea lacrimogena doar pentru electoratul lui, publicul captiv de la A3, care ii soarbe vorbele ca pe aghiazma. Pe ei ii intretine cu povesti nemuritoare, inca de cand a luat fraiele PSDului de la Ponta.
Nivelul de trai
De atunci a inceput TELENOVELA pesedizarii Romaniei, pe care o alimenteaza, sezon cu sezon, cu episoade noi. Si din ce in ce mai diverse.
Mai intai a fost cu guvernul tehnocrat, ce incapabil e el si cum a dus tara-n gard. Evident ca nu amintea nimic de anii de guvernare PSD dinainte, ci toate relele pamantului erau de la Ciolos si echipa lui, care au apucat si ei un an la ceva din butoane.
Apoi a venit cu Programul de guvernare, pe care-l stia doar el din scoarta-n scoarta. L-a vanturat in stanga si-n dreapta, tuturor care voiau sa-l asculte si, uite-asa, i-a prostit pe toti (pe unii nu mai era cazul!) si a castigat PSD alegerile la un scor istoric. Sau chiar isteric. Cred ca si Hrebenciuc, artizanul alegerilor pesede inca din Antichitate, s-a simtit invidios.
Dupa aia, cand s-a facut de tot rahatu’ cu  OUG 13, de-a reusit sa aduca lumea-n strada mai dihai ca la Revolutie, a bagat-o pe aia cu multinationalele, cu Soros, cu agenturili. Probabil ca la momentul ala inca citea manualele de propaganda ale lu’ nea’ Nicu si nu descoperise alte solutii.
Ala a fost un sezon de succes, care a reusit vanzari mari si in exterior, ca toate televiziunile straine de stiri preluau episoade intregi. Live!
Dupa care, a intrat in forta cu noul sezon, in care a lansat Statul Paralel, cu Sufrageria lu’ Ontanu, cu Kovesi care era bau-bau-ul planetar. Apropo: ati mai citit vreun titlu despre LCK pe undeva? Ciudat, nu? parca era in fiecare stire de la A3, iar acum a disparut complet din peisaj…
Cu SIE nu prea a mai zis nimic, ca acum e sef acolo tot un pesedist, iar de cand s-a descoperit ca protocoalele alea au fost semnate chiar de el, nici despre ele nu s-a mai facut mare tam-tam. Le-a aplicat fade-out…
L-a pus pe Valcov si pe Fat-Frumos de la Finante sa mai dea un episod cu casa lu’ Iohannis, ca de, lumea e avida de noi intamplari, insa cam plagea masa…
A venit 10 august, pe care au pregatit-o miseleste, cu infiltrati printre noi, ca sa aiba motiv sa ne arate cu degetul si sa ne dea cu un damf de gaze, asortat cu niste pulane pe cocoasa, insa nu le-a iesit cu voiau. Ministresa de la Interne o sa de gard, ca ea a fost acolo doar asa, ca hobby, ca era-n concediu si nu a fost in consilui de comanda, ca nu a semnat nimic. Aia de am aflat si noi acum ca e prefect, vai steaua ei, nu raspundea la nicio intrebare, mereu iesea-n fata ca ea a actionat legal si nu poate comenta nimic mai mult.
Dar acum a intrat Procuratura pe fir si baietii sunt chititi pe fapte mari, nu cread ca vor trece 30 de ani, ca la Revolutie, sa aflam cine ce si cum.
Prea mult se vorbea de atrocitatile si cacaturile facute de jandarmi, asa ca trebuia rupta pisica. Si, pentru ca poporului pesedist ii trebuie adrenalina in continuare, the show must go on, asa ca a venit cu tentativa de asasinare, care e maxim ce scrie in manualul de manipulare pe care-l foloseste acum el lidero maxim al PSD.
Induiosarea suprema este atunci cand Harap Alb este inconjurat de Zmeul Zmeilor, iar Spanul abia asteapta sa-i ia capul.  Stiu asta de cand ascultam povestea pe disc, pusa de sute de ori acasa, de ai mei, sau la gradinita de doamna educatoare.
Aceeasi metoda a folosit-o si Adrian Nastase, insa el chiar a trebuit sa se zgarie un pic la gat, atunci cand se barbierea. Totusi, Nastase a cheltuit si banii pe un fular Burberry, de 350 de EUR. Aici i-a dat clasa lu’ Dragnea, insa a zbarcit-o! Dragnea a avut dreptate.
Pesedistii nu apreciaza asa ceva, nu stiu ei mai mult de seminte, mici si bere la pet. De aceea, Dragnea nu a apelat la abtibilduri d-astea. El merge pe sentiment!
Ei, si uite-asa, reueste sa treaca si peste sezonul actual si sa-l pregateasca pe cel de toamna. In care-o va schimba pe Veorica!
Va urma!

Primul sărut… la balul de Sfânta Maria

V-am mai povestit aici despre vacanțele mele de vară din copilărie, pe care le petreceam la țară, la bunici. Satul e la granița dintre Argeș și Teleorman (eheee, pe vremea aia nici nu bănuiam io ce importanță strategică va avea Teleormanul în istoria actuală a României…) și se numește Râca.


Era un sat destul de mare, însă sărăcăcios, dar cu ochii de-atunci nu vedeam asta. Vedeam doar copii și tineri care se aflau si ei in vacanță si umpleau viața rurală cu vitalitatea și veselia lor. Satul a fost electrificat după 1972, până atunci toți luminam cu lampa de pe pereți. Și acum îmi amintesc atât lumina palidă, umbrele alungite pe pereți, peretele afumat din dreptul lămpii, cât și mirosul de gaz ars.
Peste vară, cele mai importante evenimente pentru mine la țară erau târgurile de la Tătărăști, de Sfântul Ilie și de Sfânta Maria. Asta era la vreo 10 km pe câmp și prin păduri. Mulți mergeau cu căruțele si mă lipeam si eu de câte una, de fiecare dată. Nu tot satul mergea, dar cu siguranță toți tinerii din sat erau acolo. Era un fel de must see, un fel de UNTOLD local.
Îmi amintesc de-o anumită vară, era cel mai probabil cea dintre a opta și a noua, când tocmai reușisem la examenul de admitere la liceu, și tare eram mândru!
În vara aia veniseră unii de la județeana de partid, de la cultură, să propage proiecția de filme cât mai adânc în rural și în fiecare seară puneau câte un film, mutându-se în mai multe cătune ale satului. Neavând altceva de făcut, mergeam zilnic cu caravana aia și ajunsesem să știu toate filmele pe dinafară. Chiar mă învățaseră proiecționiștii cum să schimb rolele și am dat și eu o mână de ajutor. Ei stăteau la o bere și o țigară și eu le făceam treaba. Dar ce important eram, nu?  🙂

Îmi amintesc că filmul era o comedie, “Cel Alb, Cel Galben si Cel Negru”, cu Giuliano Gemma, Eli Wallach si cu… Sakura Shin Me 🙂 Filmele începeau seara, cam după nouă, pentru că fiind proiecții afară, era nevoie să fie întuneric cât de cât. Și mai era un motiv. Vara, peste zi, nu prea era nimeni în sat. Toți erau plecați să muncească la câmp, la CAP, sau la islaz cu vacile sau caprele.
După proiecție, tinerii se adunau la cineva acasă, de fapt în fața porții, de-a lungul șanțului, la ceea ce ei numeau “furcărie”, am făcut io analogia cu așa-numita șezătoare. Toți spuneau bancuri, sau se povesteau diverse chestii de peste zi. La spus bancuri m-am priceput mereu, așa ca nu a durat mult până să devin o vedetă a șanțului 🙂  Mai pe ascuns, băieții mai luau câte o gură de țuică, dar moderat și nu se întâmpla nimic mai mult de atât. Se simțea în aer că plutea un fel de excitare, cumva așa, de grup. Și fetele erau parte din joc, iar cele mai multe furcării erau în fața curților de fete. Nu știu de ce. Însă părinții lor nu ieșeau afară să ne controleze. Totul părea că este de la sine înțeles, toți acceptau asta. Mă gândeam că niciodată în București, la douășpe noaptea, vreun tată nu ar fi lăsat-o pe fata lui cu tot felul de golani adunați în fața scării.

Nu erau excese, era perioada aia din adolescență cu atingeri nevinovate, la care după aceea te gândești ani de zile. Câteodată mai dispărea în porumb câte-o pereche, în grădinile alăturate, dar așa, pe ferite. Cele mai tari isprăvi pe care le auzeam mai apoi, de la băieții mai mari ca mine și mai lăudăroși, erau doar că s-au sărutat, sau că au reușit să-i mângâie sânii vreunei fătuce, sau maxim, să atingă pentru o secundă zona cea mai fierbinte și atractivă pentru visele adolescenței. Pe care n-o defineam, dar toți știam că e ACOLO!
Eram la una din furcării și la un moment dat vine lângă mine pe șanț o fată pe care o mai văzusem și chiar remarcasem în ultimele zile. Era înaltă, cam cât mine, cu o față mai băiețoasă, cu parul șaten, drept, tuns castron, la baza gâtului. Nu o știam și am aflat mai apoi stătea undeva în Betegi, cătunul în care se făcuse proiecția de film în seara aia. M-a întrebat ce fac, mi-a spus cine e ai a cui e.
Aici trebuie să intervin un pic. Pe vremea aia, la țară fiecare era “al cuiva”. Eu degeaba eram Mircea, nu știa nimeni. Dacă ziceam că sunt “al lu’ Mălăețu”, sau nepotul lu’ popa Gogu, abia atunci căpătam o identitate. Atunci lumea din sat știa cui să i te aloce, unde să te poziționeze.
I-am spus cine sunt si al cui, mi-a spus că știa deja 🙂 Făcea liceul la Pitești, era mai mare decât mine cu doi ani.
Am povestit apoi mult timp, iar cand s-a spart gașca, i-am propus să o conduc acasă. Așa văzusem io că se face în filme…
Am vorbit tot felul de baliverne, care în momentele alea era adevărurile universale ale omenirii! La sfarsit, eram la gard la ea, lângă poartă, înainte să fugă la ea-n curte, mi-a spus că să ne vedem a doua zi la Căminul Cultural, că va fi discotecă, pentru Sfânta Maria. I-am zis că da, sigur vin, mai ales că locul era lângă casa bunicilor mei.
In drum spre casă, pe ulițele intunecate, să vă mai zic că zburam? Nu mai conta nimic, nici bulgării de pământ de care mă loveam accidental, în șanțurile făcute de tractoare în glodul drumului, că nu vedeam nimic pe jos, nici nu ma mai speriam că treceam pe lângă cimitir în crucea nopții, nici câinii asmuțiți asupra mea de prin diverse curti.
Atunci m-a învățat un tip din sat cum să mă apăr de câinii agresivi. Săracu’, era beteag și avea un defect de mișcare care-l făcea o țintă ușoară și predilectă pentru copiii din sat când voiau să chinuie pe cineva. El era un om blând, dar atunci când era atacat devenea iritat și răspundea înjurând. Avea mereu un ciomag la el, în care se sprijinea ca să meargă, cât de cât, ca un baston. Stan Nebunul îl știa tot satul, dar eu îi spuneam domnu’ Stan, că venea mai mereu la bunică-meu să se spovedească, să mai vorbească de una-alta și uneori să mai primească colaci, prescură și altele, ce se dădea de pomană.
Bunicul, tatăl mamei mele, preot în sat de mulți ani, repartizat acolo imediat după ce a absolvit Seminarul, era un om blajin. Înalt, subțire, mulți dintre cei care l-au cunoscut spuneau că eu lui îi semăn. Ei au fost cinci frați. Două fete și trei băieți. O fată profesor, el preot, restul doctori. Foarte talentat, cânta la vioară nemaipomenit, era un om de o cultură rară. Citise mult și încă citea deseori când eram eu pe-acolo. Nu prea le avea cu munca fizică, dar se ajuta cu oamenii din sat, pe care-i chema la pomi, gradină și ce mai aveau ei acolo.
Pe el îl chema Gheorghe Cristea, dar toți în sat îi spuneau popa Gogu.

Duminica dimineața era nelipsit de pe terenul de fotbal din centrul satului. Acolo se jucau meciuri în divizia județeană, sau ce-o fi fost, iar el mereu era arbitru 🙂 Era respectat de toți oamenii din sat, iar eu simțeam așa, ca o onoare, să declar că sunt nepotul lui.
Pe vremea aia, pentru a primi parohie, trebuia să fii căsătorit. Așa că s-a însurat cu fata celui mai bogat om din sat, care avea magazinul de acolo. Parcă și cârciumă, nu sunt sigur. Oricum, au avut premisele unei căsătorii minunate. Până a venit războiul, apoi comuniștii, i-au trecut la chiaburi și le-au luat totul. Bunică-meu a scăpat de pușcărie, nu știu cum și a rămas preot în sat. Niciuna din fetele lui, nici maica-mea, nici mătușă-mea Diana, nu au avut voie să dea la facultate… Așa se scrie istoria.

Ohooo,… se vede că nu știu să scriu!!! Am început să povestesc despre primul meu sărut si am ajuns în bălării, la comuniști…
Scuze! E târziu, sunt obosit, sigur revin cu continuarea. 

Sunt prea fricos, prea batran si prea bolnav pentru Romania asta… Va rog sa ma iertati!

Am fost vineri 10 august in Piata. Normal. Am ajuns cu Mircea, fiul cel mare, pe la patru, cand deja dadeau cu gaze. Am fost pana in fata la gard la Guvern, ca de obicei, pentru ca acolo e locul nostru de un an jumătate, de cand cu OUG 13. (click mai jos pentru video cu jurnalul zilei!)

Nu se-ntampla nimic, doar ca astia dadeau gaze, asa, la misto, doar-doar ne enerveaza. Ulterior, am citit ca au dat si cu gaze lacrimogene, dar si cu alea iritante. Ba chiar sustinea cineva la TV ca unele erau si radioactive. HA HA HA! Pai, pentru mine, care am cancer si tocmai ce-am facut 38 de sedinte de radioterapie, asta e balsam, nu alta! Si cum sa nu profit de asa o cura, moka, oferta speciala de la Jandarmerie?

Gazat de Dragnea

Pentru reintregirea familiei, Ana a venit pe la sase jumătate, iar Dan, cel de-al doilea baiat al nostru, tot cam atunci. De obicei, el nu sta cu noi la gard, ci la Girafa, cu prietenii lui.

Pentru ca la gard nu mai puteam vedea nimic din cauza usturimii ochilor si pentru ca respiram greu, m-am retras catre mijlocul Pietei, mult mai defensiv. Mircea, fiind mai inalt si mai vioi, mai facea incursiuni in fata, la gard si ne informa ce se mai intampla pe front. Abia atunci mi-am adus aminte ca, inainte de operatia de cancer mi-au gasit si un astm. Si da, se simte al dracu’ de tare atunci cand vin catre tine niste baieti dragalasi sa te spreieze cu diverse arome de gaze, pe alese…

Pana pe la zece seara, periodic dadeau cu gaze si, din pacate, vantul le ducea dinspre guvern catre noi, in mijlocul Pietei. Lumea se retragea in valuri, vedeai de departe cum se retrag  protestatarii, exact ca un tzunami. Iar cand ajungea la tine, trebuia sa fii pregatit sa pleci, ca altfel te daramau cei care se retrageau, precipitat, cu tricourile pe nas si cu ochii-n lacrimi. Destul de multi erau carati pe brate, sau chiar tarati, apucati de brate si cu picioarele lasate moale pe asfalt, lasand niste dare inchipuite, pe care nu le vedea nimeni. Cel mai des erau carati copiii si batrani.

Multi se tranteau la pamant, sperand ca pot respira mai bine si ca pot avea mai mult aer curat jos acolo. Problema era ca, atunci cand fugeai sa te retragi, tu nu ii vedeai si puteai sa-i calci, sa cazi pe ei sau sa te-mpiedici de ei, provocand rani atat unora, cat si altora. Am alfat dupa aceea ca gazul pe care-l dau vitejii nostri jandarmi e mai greu decat aerul, asa ca trebuie sa stai cat mai vertical, sau chiar sa te sui pe ceva, ca sa mai diluezi efectul.

Jandarmii ziceau ca lumea pe seara a devenit foarte agresiva. Pai, mai jegosilor, dupa ce stai sase-sapte ore in Piata, timp in care ai fost gazat din cinci in cinci munite, cand nu mai poti vedea, esti cu ochii-n lacrimi si nici nu mai puteai vorbi, pentru ca, cu cat vorbeai mai mult, cu-atat ti se inchidea gatul si se usca, fara sa mai poti scote nici un sunet, cum credeati voi ca se simteau oamenii de acolo? Era o nervozitate incredibila, mai ales ca 95% din oamenii din Piata nu faceau absolut nimic, nefiind in randul intai. La ei doar ajungea gazul. Efectiv, iti venea sa-i spargi capul oricarui om pe care-l vedeau ca are un spray si da cu gaz! Ganditi-va ca la un meci de fotbal, cand se-ncing galeriile si se da cu gaze, tine mazim doua ore. Aici, eu personal am stat sapte ore in gaze!!!!

Am plecat la farmaciile din zona sa cautam masti. Ha, ce gluma buna! Peste tot, la orice magazin, erau niste cozi ca pe vremea lui Ceausescu, la ratie la carne. Am ajuns pana aproape de Gara, niciuna nu mai avea nimic…

Mai pe seara, au inceput sa se auda pocnituri puternice, petarde, grenade, nu stiu ce erau. Stiu doar ca dupa ce se auzea, ieasea mult fum si lumea huiduia. Am vazut si niste artificii. Jandarmii au declarat ca, de fapt, ala era semnalul ca e naspa si intervin in forta. De unde sa stim, fratele meu? Ne-a instruit cineva cu treaba asta? Hai ca noi suntem mai „anti”, da’ macar aia la Antena 3 si la RTV ii invata pe cei carora le toarna otrava-n ureche in fiecare seara ca la trei semnale din astea e naspa? Si ca astia intervin!

Inainte de noua, pentru ca urma IMNUL, am revenit langa jandarmi, la gard. Eram convinsa ca, dupa atatea proteste in Piata, stiau si ei la la noua cantam imnul, cu luminitele sculate.

Mai apoi, a inceput vria. In final, ne-am refugiat pe scari in fata la BRD, unde abia mai respiram. L-am recuperat si pe Dan si, exact cand am vazut ca oamenii din fata noastra sunt fugariti de jandarmi, iar pocniturile devin din ce in ce mai dese si se aud tot mai aproape, am fugit si noi… Ce lasi!

Sunt prea fricos, prea batran si prea bolnav pentru Romania asta… va rog sa ma iertati!

Imi amintesc ca la revolutie am fost ceva mai viteaz, am ajuns chiar pana la CC! Ce rau imi pare ca nu am prins miscarea asta de vineri macar cu vreo doua’j’de ani mai inainte… Ce meci misto ar fi iesit!

Se poate ști cine au fost instigatorii din Piață!

Tot ce se întâmplă în Piața Victoriei este filmat non-stop. Ca orice loc public de interes, de altfel. Locul e împânzit de camere video profesionale, unele dintre ele se si văd pe clădirea guvernului, așa numitele speed dome-uri. Ele au performanțe formidabile și pot face super-zoom la distanță foarte mare. Astfel încât capturează profilul fiecărui om ce străbate o anumită zonă monitorizată. Găsiți cu ușurință pe net caracteristicile acestor camere si o să vedeți cât de șmechere sunt.

În Piață, la “galben”

Pe lângă astea, și poliția si jandarmeria au propriile camre, sunt convins extrem de puternice.
Așa cum unii dintre voi stiu, de câteva luni colaborez cu AZITREND, o companie care oferă servicii soft, integrate, de securitate, și care folosește poate cea mai bună platformă din lume pentru analiză si management al imaginilor video: TRASSIR. Softul ăsta e foarte misto și are multe module, specifice pentru fiecare utilizare. De la hale industriale la gări și autogări, de la centre comerciale la clădiri de birouri, poate fi folosit oriunde este nevoie de securitate.
Unul dintre module este Face Detection, care face ca orice persoană care intră într-un anume perimetru să fie detectată, si încadrată din punct de vedere sex și categorie de vârstă, și marcat întregul traseu strabatut de respectiva persoană în acea zonă stabilită. Funcția asta e, de obicei, folosită în retail, pentru a determina demograficele vizitatorilor sau cumpărătorilor dintr-un magazin și la ce raioane s-au plimbat. Mai mult, și în ce interval de timp, oferă diverse modele de raportare complexă.
Dacă la acest modul mai adăugăm și cel de Face Recognition, pur și simplu se leagă fața detectată la o bază de date și identifică în doar câteva click-uri că Mircea Gheorghe a fost la proteste în fiecare seară, de la ora la ora și a stat cel mai mult in zona din fața cladirii guvernului, în dreptul lui “galben” de pe tricolor, chiar lângă gard 🙂
Care baze de date? Păi jandarmeria, poliția, serviciile, toți au tot felul de baze de date cu fețele noastre. Dacă nu, să nu uităm că de mulți ani toate buletinele ce se emit au fotografiile realizate digital, deci există multe surse de informare.
Aaa, și am uitat să zic că, la Cupa Mondială din Rusia, abia încheiată, s-a folosit și softul TRASSIR. Ați auzit de vreun incident? A fost, cred, singura ediție fără bătăi între fani, sau altfel de evenimente.
Asadar, atât de simplu este să se știe exact, cu nume si prenume, cine au fost instigatorii.
Adevărata întrebare este: SE VREA?
Că, dacă se identifică, apoi ei sunt luați la întrebări, poate mai toarnă unu’-altu’, pentru reducerea pedepsei, și pe cine i-a pus și-așa, din om în om, cine știe la ce om politic ajungem și ce grozăvie mai aflăm!
Acum înțelegeți de ce e lupta asta grozavă pe legile justiției, de ce nu se mai vrea partea cu denunțurile, cu folosirea imaginilor de pe camere video și câte și mai câte …? Care, acum, cu avansul tehnologiei actuale, sunt din ce în ce mai posibile.
In concluzie, se poate ști cu exactitate cine a instigat, cine a replicat și ce a făcut fiecare.
Câți ani vor trece până vom și afla?

În lume nu-s mai multe Românii!… Să mori tu?!

Cand eram mic, ne îndopau ăștia la școală cu poezii patriotice. Una din ele, a lui Victor Tulbure, era așa, cu “în lume nu-s mai multe Românii”, vers ce se repetă în fiecare strofă.

În lume nu-s mai multe Românii

Ei, uite că Dragnea, împreună cu clica lui, a reușit să dovedească contrariul, separand clar cel puțin două Românii. Și, de parcă asta n-ar fi fost de-ajuns, le-a invrajbit între ele până aproape de un razboi ce pare inevitabil.
România din țară contra României de-afară.
Bugetarii contra privatizatilor și corporatistilor.
Pensionarii contra tinerilor.
Poliția contra serviciilor secrete.
Angajații contra asistaților sociali.
Jandarmii contra protestatarilor.
Politicienii contra alegătorilor.
Penalii contra procurorilor.
Ministrul justiției contra justiției înseși.
Ministrul învățământului contra învățământului.
Miniștrii contra angajaților din subordine.
PSD contra propriului popor.
Președinte contra Guvern.
Prim-ministru contra României.
… și lista poate continua. Eventual, mai adăugați voi.
Ideea asta de dezbinare, de divide et impera, e de când lumea și pământul și-au folosit-o toți dictatorii. Însă acum se pare că Dragnea a creat o falie imensă, greu de lipit și cârpit la loc în societatea noastră.
Si ne mai și lăudăm si ne dăm cu curu’ de pământ că e anul Centenarului, că Marea Unire, bla, bla…
Nicio manifestare cu ocazia asta, de-acum înainte, nu se va desfășura fără să fie fredonat noul slogan dedicat PSDului. Ceea ce arată dualitatea în care trăim. Sau, mai degrabă, conflictul…
Oricum, versurile poetului, chiar de era proletcultist, se potrivesc la fix în zilele-astea:

Se-nalță-un steag cu falduri purpurii …
La noi în august e fierbinte vara …
În lume nu-s mai multe Românii
Ci una doar, și-aceea ne e țara!

SFATURI PENTRU PLIMBAREA DE SEARĂ IN PIAȚA VICTORIEI

După experiența acumulată în atâția ani de ieșit “în Piață”, am aflat si eu că e bine, pentru protecția ta si a celor cu care ești in grup, să urmezi niște proceduri. Le-am denumit eu sfaturi, dar cine sunt eu să pot sfătui în acest domeniu? Orice jandarm știe mult mai multe decât mine. Dar el e ocupat cu apărat ciuma roșie și nu are timp pentru prostii, așa că … 

Hai să mergem la plimbare…

O să le numerotez, doar așa, la misto, să vedem câte ies 🙂
1 – încercați mereu să vă luati repere, dacă e cazul să evacuati, să fugiți rapid, să știți încotro o luați;
2 – dacă sunteți în grup, stabiliți încă de la început unde si la ce oră vă întâlniți, just in case, dacă vă separați unii de alții;
3 – dacă identificați persoane violente in jur, încercați să plecați din zonă, să le lăsați izolate. Arunci drăgălașii de jandarmi pot interveni la sigur. Și nu vor avea motiv să vă ingramadeasca si pe voi un pic, așa, for fun…
4 – dacă se aruncă cu gaze si le simțiți deja in ochi, in nas si in gură, nu încercați să vă frecați pentru a scăpa de ele! Nu veți face decât să vă deschideți porii si vă vor irita și mai tare. Clătirea cu apă ar trebui să fie suficientă.
5 – Observați în ce direcție bate vantul! E foarte util, credeți-mă. Se poate cu ușurință determina, dacă vă uitați la cum fâlfâie steagurile. Aseară, pe mine, asta m-a ajutat foarte mult. Dacă evacuați in direcția vantului, nu scăpați dw efectul gazelor. Trebuie să evitați mergând perpendicular pe acea directie. Scăpați mai repwde de unda de propagare.
6 – ăsta e foarte important, pentru că nu e doar despre voi, ci si despre cei din jur! Dacă ați fost gazați, nu vă lăsați la nivelul solului, in speranța că gazul se ridică, iar mai jos se poate respira! Gazele pe care le dau acum minunății noștri jandarmi sunt mai grele decât aerul, așa că jos densitatea lor e mai mare. Rămâneți în poziție verticală și parasiti, pe cât posibil, zona.
De ce zic că e important si pentru ceilalți : pentru că aseara, de multe ori, când fugi am din calea gazelir, era să calc pestele oameni lăsați pe vine, cu fața in jos, cu nasul si gura acoperite. Nu-i vezi si, sub presiunea celor care fug im urma ta, riști să îi calci sau sa cazi pestele ei. Așa se produc imbulzezile create de panică, din care multiple ies raniti. Mai ales cei de la bază.
7 –  Cumpărați-vă, preventiv, măști si mănuși. Vezi articolul meu anterior. Aseară, toate farmaciile din zona Pieței epuizaseră stocul după primele reprize de gaze.
8 – dacă, totuși, gazele sunt puternice, un prieten farmacist mi-a recomandat azi o solutie. Vezi aici! Se poate purta într-o doză de spray de spălat geamuri, bine clatita. Se poate pulveriza oriunde pe piele si în gură, dar pe ochii închiși. Soluțiile mai puternice mai concentrate, sunt nu in jumătate de litru de apa, ci in 250 de ml.
9 – dacă aveți la îndemână, laptele e un remediu bun pentru acest gen de iritatii.
10 – Dacă nu aveți nimic din cele de mai sus, pur si simplu, clătiți fața cu apă, sau pulverizati apa. Nu frecati.

Repet, sfaturile astea sunt doar ce am aflat si am experimentat eu. Dacă le considerați utile, dați-le și altora, poate ajută.

Vă doresc o plimbare plăcută!

 

O ÎNTÂMPLARE ADEVĂRATĂ… Nu e pentru pesediști

După ce ieri am inhalat gaze toată ziua, după orele 16:00, aruncate gingaș, cu muuultă generozitate de drăgălașii noștri jandarmi, azi am plecat, împreună cu Ana, să căutăm măști de protecție. După mai multe farmacii care nu aveau, am ajuns la una la care am găsit.

Recuzita de protest

Un farmacist tânăr, isteț și extrem de amabil. De când am cerut măștile și-a dat seama imediat pentru ce ne trebuie. De aceea, ne-a recomandat si niște mănuși.
– Pentru ce mănuși?
– Ca să vă nu vă iritați ochii sau gura dupa ce atingeți cu mâna o zonă pe care a căzut gaz…
– Ok, atunci vă rog, 6 măști si 4 perechi de mănuși. Cât costa?
– Pentru dumneavoastră, e gratis!

Am rămas… mască!

Totusi, voiam să cumpăr ceva si atunci mi-a recomandat niste pastile Maalox.
Nu avea pe loc modul in care pot fi eficiente împotriva efectelor gazelor lacrimogene, așa că i-am lăsat numărul de telefon, urmând să mă sune ulterior, pentru informatii.
Chiar cand scriam aceasta poveste m-a sunat si mi-a explicat că, dacă e cazul, se dizolva 3 pastile in jumătate de litru de apă si se bea solutia, anulând aciditatea produsă de gazele lacrimogene.
Am simțit un soi de solidaritate uimitoare, ca în starea de razboi, între oameni care simt că au același mod de gândire și vor să se ajute. Pur și simplu!
M-a rugat să nu pomenesc nume sau firme, e mai bine să rămână așa, ca o poveste.
Pe care pesediștii nu o pot trăi, sau intelege.

Avem o MUIE. Ce facem cu ea?

Asa cum stiti, in ultimele zile, a aparut febra cu PUIE MSD. Putem s-o ignoram, s-o bagam sub pres, sau o putem discuta deschis, ca niste adulti ce ne pretindem…

Haideti, putina demnitate, ce aia ma-sii…!

Dupa ce a venit Grindeanu prim-ministru, in Piata Victoriei a aparut un mesaj misto: „Ponta, hai inapoi, ca am glumit cu MUIA aia!”

Sa ne recalibram putin. Ponta a pierdut alegerile in fata lui Iohannis la cea mai mare diferenta ever in istoria alegerilor unui presedinte. Asta in conditiile in care Ponta e un tip cat de cat frecventabil fata de ce e acum pe firmament ca oferta politica a puterii PSD. Singurele lui vini blamabile erau de copy-paste si de pisicut. Nici macar nu se compara la sosete cu Dragnea, care este cel mai rasarit din ce prezinta PSDul la varf de un an jumate’. Atat de jos a ajuns nivelul, incat Ponta, numit de minunatul Adi Nastase „micul Titulescu”, este un Luceafar fata de mocirla actuala.

De ALDE si Tariceanu nu discut, ca ala e un om care si-a tradat intreaga lui istorie cat de cat liberala, ca sa-si aranjeze ploile personale si sa-si astearna serviciile umile in fata lui Ponta, clamand ca reface un fel de supa reincalzita, adica un USL reloaded. Ticalos, a intrat in partidul aluia de-l avea de la Voiculescu, dar apoi l-a dat pe usa-afara pe moftangiu, ca se se inscauneze el singur sef la ALDE. Iar acum se da cu oja liberala autentica, doar-doar mai atrage ceva muste lipicioase care s-au saturat de orbani si alte turcane.

Ok, sa revenim la subiect: MUIA! PSD se plage ca vaaaaii, cat de jos a ajuns mesajul politic in Romania. Ei, care sunt un fel de ileana cosanzeana si alte alea neprihanite ale politicii autohtone, se mira ca unii din barbatii tarii, deghizati in feti frumosi, folosesc acest urat mirositor cuvant. Pai, mai PSDule, mai! Cine a promovat, zeci de ani, maneaua, bidineaua si mangafaua politica la romani? Cine i-a burdusit pe alegatori cu mici, bere calda la pet si promisiuni desarte si inepte? Cine promite maririle de salariu prin scaderea lor? Cine baga pe toate televiziunile, ani de zile, toate scursurile, botoxatele si asistentele lu’ Peste, care, de fapt, sunt centuriste-n toata regula? Cine promoveaza in functii de parlamentari sau consilieri toate divele umflate, parafinate si siliconate?

Asta e nivelul la care populatia voastra votanta mai are stimuli, la alt stimul nu mai reactioneaza, asa ca singurul element pe care-l stiu, cu siguranta, toti votantii pesedisti este MUIA. Cu toate sensurile ei, ca nici aici nu e simplu. Fiecare intelege ce vrea, din punct de vedere al intensitatii sau al gradului de apreciere. Unii o zic asa, cu simpatie, in zeflemea. Ca fetele alea cu „ce PLM” in gura. Ca e clar ca nu e cazul, nu? Altii o resimt cu intreaga inima, iar restul o striga din toti rarunchii,  cu toata ura de care sunt capabili. Si sunt, frate!
MUIA e o moneda de schimb in care toti pot face conversia vietii actuale.

Nu vedeti ca singurul protest la care Dragnea a reactionat vehement a fost asta cu MUIA? La restul, indiferent cate au fost in Piata timp de un an jumătate, s-a facut ca ploua. Mucles! Aici, insa a bagat-o p-aia cu fortele oculte care s-au pitit in oamenii simpli care au scris pe dealuri si vai, pe numere de masini si pe autobuze cele cuvenite. Pentru c-a simtit ca votantii lui rezoneaza cu subiectul.

La asta reactioneaza electoratul PSD! Direct si fara fite, pentru ca asta e pe intelesul lor. Barza, varza, viezure, manz, sarmale, manele, mici si MUIE. Ataaat! Dar e suficient, nu le trebuie mai mult in viata, asta le e universul atot-cuprinzator. Nici aia cu statul-paralel nu-i excita atat de mult.

Vorba poetului:

MUIA e-n toate, e-n cele ce sunt

Si-n cele ce maine vor rade la soare!

Cand eram mic, evident vorbesc de vremurile comuniste, cel mai grav cuvant pe care-l gaseai pe garduri, era FUT. Era scris timid, pe ascuns, cu creta. Noaptea, cand nu te vedea nimeni, ca, oricum, lumina pe strada si-asa nu prea era. Atat! Glumele piperate, despre sex, erau aluzive, trebuia sa fii destul de istet ca sa te prinzi, de fapt, de poanta.

De exemplu, imi amintesc un banc publicat inainte de revolutie, cred ca in revista Rebus, ca acolo mai publicam si eu si o citeam. Undeva s-a organizat un bal mascat, iar la un moment dat o tipa suna la usa, fiind goala, avand doar niste manusi negre si cizme negre. Gazda o intreaba: In ce v-ati mascat? Si tipa raspunde: In cinci de pica!

Bancul asta trebuia sa fie destul de complicat sa treaca de cenzura, dar destul de sexy sa fie inteles de cine era dotat. Hai sa facem impreuna un exercitiu si sa-l spuneti in cercul vostru de prieteni si vedeti cati se prind… Ok, o sa-mi spuneti acum ca toate fetele merg pe varianta epilarii permanente si d-aia nu intelege nimeni. Dar nu asta era the point…

Ce vreau sa spun, e ca lumea atunci, neavand alte optiuni, cumva era obligata, trebuia sa citeasca si, implicit, era mult mai culta decat acum. Nu e placut ce spun aici, dar asta e realitatea. Uitati-va la scheciurile lui Toma Caragiu din anii ’70 si veti vedea ca trimiterile lui la cultura universala, cu Borgia, Mefisto si altele, vor fi absolut de nedescifrat pentru publicul actual. Trist, dar asa e!

Fratilor, am involuat cultural grav!

Pe de alta parte, e de inteles. Comunistii subventionau masiv cultura si sportul, pentru ca erau singurii vectori de imagine in Vest, cu care ii bateau oricand pe occidentalii „putrezi”.

Asadar, ce se intampla acum cu amploarea pe care a luat-o MUIA aia anti-PSD este de inteles ca si consecinta a politicii de reductie culturala aplicata sistematic de PSD dupa revolutie, pentru a-si crea masa de votanti docili, care nu-si pun prea multe intrebari. Iar daca-si pun, Antena 3 si Romania TV le ofera, seara de seara, toate raspunsurile…

Trist, dar asta e! Ne meritam soarta, pana cand nu punem mana sa incepem sa educam, poate chiar si de la om la om, noile generatii, asa incat virusul pesedist sa nu mai aiba aderenta, iar noile generatii sa fie frumos mirositoare. Hai, ca avem de unde!

Un banc pentru Dragnea… așa, de vineri 13 :)

Parcă lui Dragnea îi plac bancurile, dar poate că pe ăsta încă nu-l știe…

Undeva în Vestul Sălbatic, un explorator e prins de pieile roșii. Îl iau ăștia, il leagă fedeleș și-l proptesc de totemul înalt din mijlocul wigwam-urilor.
Lângă el, un indian cu tomahawk-ul în mână, îl păzea permanent.
Ăsta, săracul, deja era ud tot. Se roagă el ce se roagă în gând, până când, la un moment dat, aude o Voce care-i șoptește-n ureche: – Nașpa, frate! Ce dracu’ ți-a trebuit să vii p-aici? Sincer, ai cam belit-o…
– Te rog eu, ajută-mă să scap, că nu vreau să mă omoare ăștia, plec și promit să nu mai calc niciodată prin zonă!
– Mă,… nu știu ce să zic, e cam greu, dar există o posibilitate. Fii atent! Ăștia acum au plecat în wigwam-ul ăla cel mai mare, să facă sfatul bătrânilor și să-ti decidă soarta. După asta, o să iasă toți, iar șeful de trib, o sa vină direct spre tine. O să-l recunoști ușor, că poartă o pană roșie, așa mai la mișto și are mustacioară. (Ceea ce, pentru pieile roșii, e cam imposibil 🙂 )
El o să te-ntrebe cine ești și ce cauți în satul lor. Tu nu stai la vorbe cu el, nici una, nici doua, îi tragi una cu piciorul direct în ouă. Băi, dă-i tragi cu toată puterea ta!
Ăștia o să fie uluiți, dar sfatul bătrânilor o să aprecieze curajul tău și apoi îți vor da drumul. E singura ta șansă, crede-mă!
Ăsta, deja speriat ca vai de el, se gândește la treaba asta și își dă seama că oricum, altă opțiune nu are. Vocea avea dreptate!
În sfârșit, termină ăia de dezbătut, ies din cort și, într-adevăr vin spre el cu întregul alai, din care se desprinde chiar marele Pană Roșie însuși.
– Cine ești tu și cum de cutezi să ne calci pământurile și sa ne deranjezi spiritele?
Ăsta nu zice nimic, închide ochii și-i f…e una-ntre picioare, de s-a auzit în tot satul!
Pană Rosie cade retezat, aterizând doi metri în spate, cu ochii scoși ca la melc!
Se aude iar Vocea: – Acu’… chiar c-ai belit-o!!!

Așa și cu Dragnea. A vrut el să plece Kovesi din șefia DNA, dar a venit altcineva care va dori să arate ce poate, exact ca și atunci când introduci la fotbal un jucător de rezervă în minutul 85 și ăla îți dă golul victoriei. Iar în noua ei poziție, mi se pare că și LCK e mult mai aproape de bunul mers al dosarelor.

Vorba aia: ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se-ntâmple! 

DNA să vină sa vă ia!… sau Codruța trece, dosarele rămân!

Putea Iohannis să nu respecte decizia CCR? Putea, dar cu urmări mult mai rele pentru situația creată. Mai întâi, era un Președinte care nu respectă legea, ceea ce nu era compatibil cu statul de drept pe care îl clamează întotdeauna. Apoi, le dădea ocazia penalilor să îl suspende, ceea ce nu era o problemă pentru el, ca el era asigurat astfel pentru al doilea mandat. Era o problemă pentru noi, pentru România. Le dădea ăstora din clica lui Dragnea o lună timp să facă ce vor ei, având putere absolută în România.


Pe de altă parte, spunem mereu, în frunte cu doamna Laura Codruța Kovesi, că avem un DNA puternic. Dacă așa e, atunci el nu stă într-un om, fie el și șeful instituției. Sunt convins că oamenii care au fost în spatele ei să o sprijine în momentul dificil de azi vor continua lupta în direcția cea corectă.
Iohannis nu a vrut să apară el însuși cu anunțul și bine a făcut! Le-ar fi dat material pentru jumătate de an antenelor și oficinelor pesediste de difuzat și băgat în generice. I-a lăsat cu buza umflată!
Nu Iohannis e de vină că Dragnea a pus stăpânire peste țară, asta e urmarea votului și nevotului românilor. El încearcă să țină piept, cât mai poate, tăvălugului roșu. Care, oricum, are in vedere să îi reducă și mai mult din pârghii, pentru că PSD știe că niciodată nu va da președintele.
Ce s-a întâmplat azi este cea mai buna variantă posibilă și, în oglindă, cea mai proastă pentru Dragnea. Pentru că el rămâne fără obiectul muncii, fără motiv să suspende președintele și, ce e cel mai dramatic, fără fantoma împotriva căreia lupta calare pe calul lui alb: statul paralel. Oricum, ideea asta s-a mai diluat de când același leu paraleu l-a achitat pe Tăriceanu și de când acesta a început să ia distanță.

Păi degeaba credeți voi că a anunțat acum două săptămâni Iohannis ca va candida pentru a doua tură? El știa perfect că va trebui să respecte legea, dar a jucat-o minunat, cu timingul perfect, cu efecte devastatoare pentru Liviuț, lovindu-l exact la lingurică. (nu mai știu, așa se zice?…)

În concluzie, Codruța a ieșit cu o imagine perfectă din scenă, pe un mare plus, Iohannis e pe un minus emoțional și vremelnic, dar care va trece repede și se va solidifica într-un plus de lungă durată, iar singurul perdant e… cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă: Liviu Dragnea!
De aceea sunt convins că Iohannis a jucat perfect, mai ales că sigur are mult mai multe informații decât noi, chibiții care ne dăm cu părerea p-aici…

Multumim, doamnă Laura Codruța Kovesi! Ne-ați făcut să sperăm că este posibil să fie și România o țară mai curată și, în consecință, mai bună. Mult succes în continuare, indiferent ce carieră vă așteaptă. Sunt sigur că va fi fulminantă.