O ÎNTÂMPLARE ADEVĂRATĂ… Nu e pentru pesediști

După ce ieri am inhalat gaze toată ziua, după orele 16:00, aruncate gingaș, cu muuultă generozitate de drăgălașii noștri jandarmi, azi am plecat, împreună cu Ana, să căutăm măști de protecție. După mai multe farmacii care nu aveau, am ajuns la una la care am găsit.

Recuzita de protest

Un farmacist tânăr, isteț și extrem de amabil. De când am cerut măștile și-a dat seama imediat pentru ce ne trebuie. De aceea, ne-a recomandat si niște mănuși.
– Pentru ce mănuși?
– Ca să vă nu vă iritați ochii sau gura dupa ce atingeți cu mâna o zonă pe care a căzut gaz…
– Ok, atunci vă rog, 6 măști si 4 perechi de mănuși. Cât costa?
– Pentru dumneavoastră, e gratis!

Am rămas… mască!

Totusi, voiam să cumpăr ceva si atunci mi-a recomandat niste pastile Maalox.
Nu avea pe loc modul in care pot fi eficiente împotriva efectelor gazelor lacrimogene, așa că i-am lăsat numărul de telefon, urmând să mă sune ulterior, pentru informatii.
Chiar cand scriam aceasta poveste m-a sunat si mi-a explicat că, dacă e cazul, se dizolva 3 pastile in jumătate de litru de apă si se bea solutia, anulând aciditatea produsă de gazele lacrimogene.
Am simțit un soi de solidaritate uimitoare, ca în starea de razboi, între oameni care simt că au același mod de gândire și vor să se ajute. Pur și simplu!
M-a rugat să nu pomenesc nume sau firme, e mai bine să rămână așa, ca o poveste.
Pe care pesediștii nu o pot trăi, sau intelege.

Avem o MUIE. Ce facem cu ea?

Asa cum stiti, in ultimele zile, a aparut febra cu PUIE MSD. Putem s-o ignoram, s-o bagam sub pres, sau o putem discuta deschis, ca niste adulti ce ne pretindem…

Haideti, putina demnitate, ce aia ma-sii…!

Dupa ce a venit Grindeanu prim-ministru, in Piata Victoriei a aparut un mesaj misto: „Ponta, hai inapoi, ca am glumit cu MUIA aia!”

Sa ne recalibram putin. Ponta a pierdut alegerile in fata lui Iohannis la cea mai mare diferenta ever in istoria alegerilor unui presedinte. Asta in conditiile in care Ponta e un tip cat de cat frecventabil fata de ce e acum pe firmament ca oferta politica a puterii PSD. Singurele lui vini blamabile erau de copy-paste si de pisicut. Nici macar nu se compara la sosete cu Dragnea, care este cel mai rasarit din ce prezinta PSDul la varf de un an jumate’. Atat de jos a ajuns nivelul, incat Ponta, numit de minunatul Adi Nastase „micul Titulescu”, este un Luceafar fata de mocirla actuala.

De ALDE si Tariceanu nu discut, ca ala e un om care si-a tradat intreaga lui istorie cat de cat liberala, ca sa-si aranjeze ploile personale si sa-si astearna serviciile umile in fata lui Ponta, clamand ca reface un fel de supa reincalzita, adica un USL reloaded. Ticalos, a intrat in partidul aluia de-l avea de la Voiculescu, dar apoi l-a dat pe usa-afara pe moftangiu, ca se se inscauneze el singur sef la ALDE. Iar acum se da cu oja liberala autentica, doar-doar mai atrage ceva muste lipicioase care s-au saturat de orbani si alte turcane.

Ok, sa revenim la subiect: MUIA! PSD se plage ca vaaaaii, cat de jos a ajuns mesajul politic in Romania. Ei, care sunt un fel de ileana cosanzeana si alte alea neprihanite ale politicii autohtone, se mira ca unii din barbatii tarii, deghizati in feti frumosi, folosesc acest urat mirositor cuvant. Pai, mai PSDule, mai! Cine a promovat, zeci de ani, maneaua, bidineaua si mangafaua politica la romani? Cine i-a burdusit pe alegatori cu mici, bere calda la pet si promisiuni desarte si inepte? Cine promite maririle de salariu prin scaderea lor? Cine baga pe toate televiziunile, ani de zile, toate scursurile, botoxatele si asistentele lu’ Peste, care, de fapt, sunt centuriste-n toata regula? Cine promoveaza in functii de parlamentari sau consilieri toate divele umflate, parafinate si siliconate?

Asta e nivelul la care populatia voastra votanta mai are stimuli, la alt stimul nu mai reactioneaza, asa ca singurul element pe care-l stiu, cu siguranta, toti votantii pesedisti este MUIA. Cu toate sensurile ei, ca nici aici nu e simplu. Fiecare intelege ce vrea, din punct de vedere al intensitatii sau al gradului de apreciere. Unii o zic asa, cu simpatie, in zeflemea. Ca fetele alea cu „ce PLM” in gura. Ca e clar ca nu e cazul, nu? Altii o resimt cu intreaga inima, iar restul o striga din toti rarunchii,  cu toata ura de care sunt capabili. Si sunt, frate!
MUIA e o moneda de schimb in care toti pot face conversia vietii actuale.

Nu vedeti ca singurul protest la care Dragnea a reactionat vehement a fost asta cu MUIA? La restul, indiferent cate au fost in Piata timp de un an jumătate, s-a facut ca ploua. Mucles! Aici, insa a bagat-o p-aia cu fortele oculte care s-au pitit in oamenii simpli care au scris pe dealuri si vai, pe numere de masini si pe autobuze cele cuvenite. Pentru c-a simtit ca votantii lui rezoneaza cu subiectul.

La asta reactioneaza electoratul PSD! Direct si fara fite, pentru ca asta e pe intelesul lor. Barza, varza, viezure, manz, sarmale, manele, mici si MUIE. Ataaat! Dar e suficient, nu le trebuie mai mult in viata, asta le e universul atot-cuprinzator. Nici aia cu statul-paralel nu-i excita atat de mult.

Vorba poetului:

MUIA e-n toate, e-n cele ce sunt

Si-n cele ce maine vor rade la soare!

Cand eram mic, evident vorbesc de vremurile comuniste, cel mai grav cuvant pe care-l gaseai pe garduri, era FUT. Era scris timid, pe ascuns, cu creta. Noaptea, cand nu te vedea nimeni, ca, oricum, lumina pe strada si-asa nu prea era. Atat! Glumele piperate, despre sex, erau aluzive, trebuia sa fii destul de istet ca sa te prinzi, de fapt, de poanta.

De exemplu, imi amintesc un banc publicat inainte de revolutie, cred ca in revista Rebus, ca acolo mai publicam si eu si o citeam. Undeva s-a organizat un bal mascat, iar la un moment dat o tipa suna la usa, fiind goala, avand doar niste manusi negre si cizme negre. Gazda o intreaba: In ce v-ati mascat? Si tipa raspunde: In cinci de pica!

Bancul asta trebuia sa fie destul de complicat sa treaca de cenzura, dar destul de sexy sa fie inteles de cine era dotat. Hai sa facem impreuna un exercitiu si sa-l spuneti in cercul vostru de prieteni si vedeti cati se prind… Ok, o sa-mi spuneti acum ca toate fetele merg pe varianta epilarii permanente si d-aia nu intelege nimeni. Dar nu asta era the point…

Ce vreau sa spun, e ca lumea atunci, neavand alte optiuni, cumva era obligata, trebuia sa citeasca si, implicit, era mult mai culta decat acum. Nu e placut ce spun aici, dar asta e realitatea. Uitati-va la scheciurile lui Toma Caragiu din anii ’70 si veti vedea ca trimiterile lui la cultura universala, cu Borgia, Mefisto si altele, vor fi absolut de nedescifrat pentru publicul actual. Trist, dar asa e!

Fratilor, am involuat cultural grav!

Pe de alta parte, e de inteles. Comunistii subventionau masiv cultura si sportul, pentru ca erau singurii vectori de imagine in Vest, cu care ii bateau oricand pe occidentalii „putrezi”.

Asadar, ce se intampla acum cu amploarea pe care a luat-o MUIA aia anti-PSD este de inteles ca si consecinta a politicii de reductie culturala aplicata sistematic de PSD dupa revolutie, pentru a-si crea masa de votanti docili, care nu-si pun prea multe intrebari. Iar daca-si pun, Antena 3 si Romania TV le ofera, seara de seara, toate raspunsurile…

Trist, dar asta e! Ne meritam soarta, pana cand nu punem mana sa incepem sa educam, poate chiar si de la om la om, noile generatii, asa incat virusul pesedist sa nu mai aiba aderenta, iar noile generatii sa fie frumos mirositoare. Hai, ca avem de unde!

Un banc pentru Dragnea… așa, de vineri 13 :)

Parcă lui Dragnea îi plac bancurile, dar poate că pe ăsta încă nu-l știe…

Undeva în Vestul Sălbatic, un explorator e prins de pieile roșii. Îl iau ăștia, il leagă fedeleș și-l proptesc de totemul înalt din mijlocul wigwam-urilor.
Lângă el, un indian cu tomahawk-ul în mână, îl păzea permanent.
Ăsta, săracul, deja era ud tot. Se roagă el ce se roagă în gând, până când, la un moment dat, aude o Voce care-i șoptește-n ureche: – Nașpa, frate! Ce dracu’ ți-a trebuit să vii p-aici? Sincer, ai cam belit-o…
– Te rog eu, ajută-mă să scap, că nu vreau să mă omoare ăștia, plec și promit să nu mai calc niciodată prin zonă!
– Mă,… nu știu ce să zic, e cam greu, dar există o posibilitate. Fii atent! Ăștia acum au plecat în wigwam-ul ăla cel mai mare, să facă sfatul bătrânilor și să-ti decidă soarta. După asta, o să iasă toți, iar șeful de trib, o sa vină direct spre tine. O să-l recunoști ușor, că poartă o pană roșie, așa mai la mișto și are mustacioară. (Ceea ce, pentru pieile roșii, e cam imposibil 🙂 )
El o să te-ntrebe cine ești și ce cauți în satul lor. Tu nu stai la vorbe cu el, nici una, nici doua, îi tragi una cu piciorul direct în ouă. Băi, dă-i tragi cu toată puterea ta!
Ăștia o să fie uluiți, dar sfatul bătrânilor o să aprecieze curajul tău și apoi îți vor da drumul. E singura ta șansă, crede-mă!
Ăsta, deja speriat ca vai de el, se gândește la treaba asta și își dă seama că oricum, altă opțiune nu are. Vocea avea dreptate!
În sfârșit, termină ăia de dezbătut, ies din cort și, într-adevăr vin spre el cu întregul alai, din care se desprinde chiar marele Pană Roșie însuși.
– Cine ești tu și cum de cutezi să ne calci pământurile și sa ne deranjezi spiritele?
Ăsta nu zice nimic, închide ochii și-i f…e una-ntre picioare, de s-a auzit în tot satul!
Pană Rosie cade retezat, aterizând doi metri în spate, cu ochii scoși ca la melc!
Se aude iar Vocea: – Acu’… chiar c-ai belit-o!!!

Așa și cu Dragnea. A vrut el să plece Kovesi din șefia DNA, dar a venit altcineva care va dori să arate ce poate, exact ca și atunci când introduci la fotbal un jucător de rezervă în minutul 85 și ăla îți dă golul victoriei. Iar în noua ei poziție, mi se pare că și LCK e mult mai aproape de bunul mers al dosarelor.

Vorba aia: ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se-ntâmple! 

DNA să vină sa vă ia!… sau Codruța trece, dosarele rămân!

Putea Iohannis să nu respecte decizia CCR? Putea, dar cu urmări mult mai rele pentru situația creată. Mai întâi, era un Președinte care nu respectă legea, ceea ce nu era compatibil cu statul de drept pe care îl clamează întotdeauna. Apoi, le dădea ocazia penalilor să îl suspende, ceea ce nu era o problemă pentru el, ca el era asigurat astfel pentru al doilea mandat. Era o problemă pentru noi, pentru România. Le dădea ăstora din clica lui Dragnea o lună timp să facă ce vor ei, având putere absolută în România.


Pe de altă parte, spunem mereu, în frunte cu doamna Laura Codruța Kovesi, că avem un DNA puternic. Dacă așa e, atunci el nu stă într-un om, fie el și șeful instituției. Sunt convins că oamenii care au fost în spatele ei să o sprijine în momentul dificil de azi vor continua lupta în direcția cea corectă.
Iohannis nu a vrut să apară el însuși cu anunțul și bine a făcut! Le-ar fi dat material pentru jumătate de an antenelor și oficinelor pesediste de difuzat și băgat în generice. I-a lăsat cu buza umflată!
Nu Iohannis e de vină că Dragnea a pus stăpânire peste țară, asta e urmarea votului și nevotului românilor. El încearcă să țină piept, cât mai poate, tăvălugului roșu. Care, oricum, are in vedere să îi reducă și mai mult din pârghii, pentru că PSD știe că niciodată nu va da președintele.
Ce s-a întâmplat azi este cea mai buna variantă posibilă și, în oglindă, cea mai proastă pentru Dragnea. Pentru că el rămâne fără obiectul muncii, fără motiv să suspende președintele și, ce e cel mai dramatic, fără fantoma împotriva căreia lupta calare pe calul lui alb: statul paralel. Oricum, ideea asta s-a mai diluat de când același leu paraleu l-a achitat pe Tăriceanu și de când acesta a început să ia distanță.

Păi degeaba credeți voi că a anunțat acum două săptămâni Iohannis ca va candida pentru a doua tură? El știa perfect că va trebui să respecte legea, dar a jucat-o minunat, cu timingul perfect, cu efecte devastatoare pentru Liviuț, lovindu-l exact la lingurică. (nu mai știu, așa se zice?…)

În concluzie, Codruța a ieșit cu o imagine perfectă din scenă, pe un mare plus, Iohannis e pe un minus emoțional și vremelnic, dar care va trece repede și se va solidifica într-un plus de lungă durată, iar singurul perdant e… cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă: Liviu Dragnea!
De aceea sunt convins că Iohannis a jucat perfect, mai ales că sigur are mult mai multe informații decât noi, chibiții care ne dăm cu părerea p-aici…

Multumim, doamnă Laura Codruța Kovesi! Ne-ați făcut să sperăm că este posibil să fie și România o țară mai curată și, în consecință, mai bună. Mult succes în continuare, indiferent ce carieră vă așteaptă. Sunt sigur că va fi fulminantă. 

Dictatura democrației… sau singura metodă să scăpăm de PSD

O problema majora care ma preocupa, si sunt convins ca nu doar pe mine, este cum sa scapam de PSD. Pentru ca stim ca sunt continuatorii Partidului Comunist, de fapt aceeasi Marie cu alta palarie. De 80 de ani asistam la un serial cu multe episoade sub diferite denumiri, PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD… si totdeauna cu un final previzibil, puternic imbibat in populism, minciuna si demagogie.

Amurgul democrației

Atata timp cat micul si berea vor fi distractia primordiala a romanilor ce voteaza, iar punga cu ulei si zahar atractia majora a tugulanilor, trebuie sa admitem ca PSD isi face temele cel mai temeinic (!) si, pe cale de consecinta, romanii ii voteaza in draci. Celelalte partide, din pacate slabe ca paiul, fac si ele joc de glezne in parlament, cica avem si noi opozitie, insa ele nu conteaza, de fapt. Doar cat sa faca niste titluri de articole si ceva reportaje pe la TV si pe Facebook.

Am mai spus aici ca, pe intreaga perioada cat avem aceasta situatie de fapt, Dragnea va fi seful Romaniei pana la moarte, pentru ca acum controleaza, cu mici exceptiii toate institutiile din Romania. Doar daca nu il inchid astia cu DNAul lor, insa sunt din ce in ce mai mici sanse, pentru ca nu vor mai avea legile pe baza carora sa-l acuze. Dar si atunci, daca va fi totusi arestat, il vor ridica la nivel de erou sacrificat pentru partid si va deveni un Vasile Roaita in viata, mai tare chiar decat Che Guevara. Insa la cum se voteaza in parlament noul Cod penal, mi-e clar ca voi imbatrani cu un nou Mare Conducator. Ca asta e soarta romanilor, ei nu vor schimbare, de fapt, le e caldut asa. Ei s-au descurcat cumva si sub turci, si sub nemti, si sub rusi, in cazul astora din urma cei cu limba mai lunga si coloana cea mai incovoiata fiind si cei mai privilegiati.

Am mai postat, acum cativa ani, ideea ca ar trebui schimbat sistemul de vot. Cel actual face o eroare majora, faptul ca echivaleaza modul de judecata al unui academician cu cel al unui analfabet. Sau, mai pe sleau, votul lor are aceeasi valoare.

Nu e drept! Atata timp cat cat academicianul are responsabilitatea de a duce stiinta lumii mai departe si chiar face asta, iar analfabetul este scutit de aceasta povara, nu cred ca este cel mai potrivit mod de a privi viitorul unei natiuni. Stiu ce inseamna democratia, asa zisa voce a poporului, adica fiecare sa participe la viata Cetatii, la deciziile si viitorul ei. Deci propunerea mea nu este de a elimina pe cineva de la vot, ci de a ramane consecventi acestei reguli de aur: toata lumea are dreptul sa voteze.

A mai fost in Romania, de fapt, inainte de Romania, din 1864 si pana in 1917, asa numitul vot cenzitar, care acorda dreptul de vot celor care aveau o avere peste un anume nivel stabilit. Aveau dreptul de a fi scutiți de censul de avere alegătorii care aveau calitatea de preoți ai parohiilor, profesorii academiilor și ai colegiilor, doctorii și licențiații diferitelor facultăți, inginerii și arhitecții (Cristian Ionescu, Drept constituțional și instituții politice, Editura All Beck, Ediția a II-a, București, 2004, p.260-261)

Ceilalti erau exclusi de la vot, asa ca nu puteau participa la luarea deciziilor. Era bine, era rau? Nu stiu. Stiu doar ca, un an mai tarziu, clasa politica, rezultata ca urmare a cestui sistem de atunci, faurea Romania Mare probabil cea mai insemnata realizare a poporului in istoria sa.

Ce propun eu este un nivel peste ce avem acum, dar si peste ce era acum o suta de ani. O combinatie care acorda tuturor dreptul de vot, dar si recunoaste gradul de implicare si responsabilitate al fiecaruia in societate.

Pe scurt, sistemul de vot pe care-l vad ar fi urmatorul:

– persoanele care au implinit 18 ani: 1 vot.

– cei care au bacalaureat: 2 voturi.

– persoanele care au absolvit o facultate: 3 voturi.

Astfel, se acorda TUTUROR dreptul de vot. Este respectata o scara a valoriilor UNIVERSAL ACCEPTATA de societate, indiferent care ar fi ea. De exemplu, toate angajarile in companii, sau in diverse institutii, se fac, pe diverse joburi si pozitii, in functie de nivelul de pregatire: liceu, facultate, specialitate, MBA etc. Asadar, nu este deloc o masura discriminatorie, pentru ca este, in fapt, aplicata in fiecare zi in orice societate normala. Pentru o anumita responsabilitate, il vrei pe cel care se pricepe cel mai bine. Asa ar trebui sa fie si pentru vot. Vrei sa stabilesti viitorul tarii? Ok, trebuie sa-mi demonstrezi ca te pricepi la asta, adica ai cat de cat compententele necesare si un minim interes si implicare in mersul societatii.

Cu sistemul asta, va dati seama cate promisiuni populiste ar trece fara efect, cate minciuni electorale ar ramane fara votanti? Mi se pare solutia ideala, ce ne-ar scoate din groapa in care ne afundam.

Incercati sa faceti un exercitiu al mintii si sa vedeti cum ar fi aratat castigatorii alegerilor in Romania daca s-ar fi aplicat acest model. Si nu doar la noi, mergeti si in alte tari si vedeti ca directia in care s-ar indrepta intreaga lume ar fi cu totul alta…

Mai mult, astfel se pot rezolva multe obiective pe care oamenii luminati le au si s-ar stavili valul de populism sau nationalism care reprezinta un pericol adevarat in multe dintre societatile actuale. Sincer, mi se pare o solutie ce ar rezolva atatea probleme, nu doar in Romania, ci si in America sau alte state care au luat-o razna.

Singura problema este ca, pentru votarea unui astfel de sistem, cel putin la noi, ar trebui sa-si dea votul PSDul. Care are printre votantii majoritari pe cei din categoria cu 1 vot.

Credeti ca-si vor taia ei craca de sub picioare?

Continue reading “Dictatura democrației… sau singura metodă să scăpăm de PSD”

Jos labele de pe țară! sau… do you believe in life after Dragnea?

Do you, bă Liviu?… deja Dragnea a dat în paranoia! Vede dușmani peste tot și nu doar în afara partidului, adică aceia pe care i-a enumerat pe nerăsuflate, începând cu Iohannis. Sunt convins că e cu ochii mari și în jurul lui, la fiecare cină cea de taină din CEx. Simte că lațul se apropie de par și începe să arate disperarea, cu toate că mimează calmul. Mirosul pestilențial pe care a început să îl degaje, atrage animalele de pradă din ce în ce mai aproape…

Timpul nu mai e cu el, asta cu condamnarea de 3 ani și jumate e mizilic pe lângă alte dosare grele, despre care e conștient că urmează. Poa’ să schimbe el toate codurile penale și legile românești, OLAFul nu e sub papucul lui. Ăla îl va mătura ca un tsunami!
Scena de aseară, când au ieșit toți, strâns uniți în jurul Conducătorului iubit, e de un grețos total, ce amintește de ultimul CEx al lui Ceușescu, în care lingăii lui îl rugau cu cerul și cu pamântul să nu cedeze! Care din grup va fi cel care-l va trăda? Că doar știm că așa se-ntâmplă, de peste 2000 de ani, încă de pe vremea lui Isus… A făcut-o și Băsescu, cu Petre Roman, și Geoană cu Iliescu, chiar și Dragnea cu Ponta. Conducătorul iubit simte sentimentul de trădare în aer, e din ce în ce mai înecăcios.

Marș de-aici, hoților!

In delirul lui, El Lider Maxim a spus că gata, ia mai terminați cu regulamentele astea parlamentare, astea nu-s de el. El trece peste, iar de acum încolo va fi mult mai radical, că nu pot trece legile pe redede-înainte, pentru că au opoziție la fiecare mișcare. Iar lentoarea asta parlamentară nu îi lasă pe săracii pesediști să ducă România spre viitor în zbor.
Păi nu sunteți, mă, voi, pesediștii, majoritatea parlamentară? Aia confortabilă de vă lăudați voi cu ea! Până acum, ziceai ca parlamentul reprezintă voința poporului, organul… reprezentativ. Acum nu mai reprezintă? Gata, ștergi cu el pe jos?

Do you believe?

Măi, animalule!… că șobolan nu meriți să fii, păi tu îți ceri scuze pușcăriașilor? Primii cărora ar fi trebuit să le ceri scuze erau ăia de i-ai târât la mitingul tău imaculat, că ei resimt din plin binefacerile multilateral-dezvoltate ale conducerii tale luminate. Ăia care-și duc viața de azi pe mâine și se bucură la un mic și-o bere la pet. Da’ copiilor care încep an de an școală fără manuale, sau cu mii de școli care se dărâmă peste ei, ori care au buda în curte, sau bolnavilor care n-au banii pentru medicamentele vitale necesare, lor nu le ceri scuze?
Hai să zicem că eu sunt un caz aparte, că am cancer și, spre norocul meu, sunt pe radioterapie și încă nu am nevoie de medicamente specifice sau citostatice. Dar acelor bolnavi care sunt condamnați la suferință, chinuri, disperare și durere, pentru că tu cu ai tăi conduceți un sistem sanitar care e plin de bani, dar care sunt furați și căpușați zi de zi, așa încât sărmanii pacienți trebuie să se descurce cum pot și dacă pot… lor nu le ceri scuze?
Aaa,… că mi-am adus aminte! Spune-i lu’ fata aia cu nume de element chimic din tabloul tău de elemente de la partid (fac pariu că Veorica ta nu știe de cine vorbesc!), că noi în Piață, nu ne-am bucurat de răul cuiva, că nu e creștinește. Ci am cântat pentru că mai există o speranță că în România dreptatea se face pe bune, încă nu e mânjită de rahatul animalelor dragniene.

Faptul că acest video pe care l-am postat a fost văzut deja de peste un sfert de milion de oameni, ar trebui să îți mai bată un cui: e dublu față de câți ai adunat tu, cu japca, în Piață…

Și ar trebui să ne mulțumești, nouă, șobolanilor, pentru că niciodată în viața ta, nu cred că ți-a mai cântat atâta lume la mulți ani! din toată inima.

În Piață

Iar mutarea lui Iohannis de azi, prin anunțul că va mai fi încă cinci ani președinte, sunt convins că-l va face pe Liviuț să se precipite și mai tare. Și să facă prostii din ce în ce mai mari, cu riscul să dea foc țării. Tot răul spre bine, cu cât Dragnea face mai multă spumă, ca o bere caldă, cu atât ne apropiem de finalul unei epoci triste a României.

Nu trageți în pianist! E ultimul…

M-a rugat un prieten să fac o caricatura de răspuns pentru cei de la Charlie Hebdo, care au publicata caricatura cu Simona Halep. Nu am avut inspirație, sau, poate nu am vrut să am. E greu de decis până unde merge libertatea de exprimare, mai ales când unii se simt lezați, sau chiar jigniți de rezultat. Cine trage linia roșie care e incălcată?


Poate autorul a exprimat o percepție, creată după Revoluție, că românii sunt țigani. Atâta timp cât percepția este prezentă în multe țări europene, am contribuit și noi, ca romani, la crearea ei. Prietenii mei de aici, care trăiesc în străinătate, pot aprecia mai corect dacă ea este adevărată, sau pe ce se bazează. Evident, nu toți romanii plecați afară au creat probleme, cei mai mulți muncesc de le sar capacele și sunt foarte apreciați, însă, de obicei, sar în ochi cei care fac neplăceri, sau comit delicte.
Cea mai bună reacție la așa ceva, în opinia mea, este să ignori respectiva apariție. Asta doare cel mai tare un creator, indiferent de domeniul artei lui. Și o simt, uneori, pe propria-mi piele 🙂

Oricum, cred că mai tare a afectat-o pe Simona Halep ce mizerie i-a înscenat PSD-ul, decât aceasta caricatură. Și sunt convins că mulți pesedisti sunt indignați de Charlie Hebdo și încântați de ce li se bagă pe gât de la partid.
By default, caricatura este făcută sa critice, să arate ceva greșit, să facă mișto, sau să corecteze. De multe ori, subiectul se consideră jignit de caricatură, poarte ceilalți râd însă. Nu e prima oară când francezii ne tratează în acesta fel, au mai fost emisiuni TV sau alte episoade. Poate ei au un spirit mai ironic decât al nostru, nu știu. Sau suntem noi mai sensibili la anumite aluzii, sau comparații.
De exemplu, cu Napoleon, doar eu știu câteva zeci de caricaturi, iar el este un simbol și o mândrie a Franței. Multe erau pe tema gestului lui de a-și tine mâna strecurata printre nasturii vestonului. I s-a profilat acolo un sân, pe care și-ar fi sprijinit mâna, etc. Și eu aveam una cu același gest, dar altă rezolvare. Am trimis-o acum vreo 30 de ani la un salon de caricaturi în străinătate, nu mai știu unde. O să o caut, nu știu nici măcar dacă o mai am. Probabilitatea ca aceste desene să fi jignit orgoliul francezilor este, desigur, mare. Toate personalitățile, începând de la Papa, dictatori, lideri politici sau religioși, sportivi, artiști sau genii, sunt expuse unui astfel de tratament din partea caricaturistilor din întreaga lume și așa va fi mereu. Linia de demarcație dintre acceptabil sau nu, o face doar privitorul…
Așa, ca o coincidență, Dan, fiul meu cel mic, e în Paris toată săptămâna asta și mi-a trimis imaginea atașată, cu textul: ce e clădirea aia din spatele toaletelor? (Are un spirit ironic desăvârșit, nu? Așchia nu sare departe de de trunchi.)
Asta nu înseamnă că Parisul nu a fost, pentru întreagă omenire, Orașul Luminilor. Dar poate că nu mai este…

Dragnea, un adevărat bărbat de stat poate de mai multe ori!

Păi, cum așa, doar un miting, frate?? Atâta poți tu, ditamai bărbatul de stat Dragnea? Hm…, fata aia știe? Și, hai să fim serioși, și ăla scremut, cu oameni vai steaua lor, aduși de la Poplaca? Frate, noi am stat luni de zile, ZILNIC, în Piață, de zicea păcăliciul ăla de l-ai pus prima dată prim-ministru, că guvernul lui nu putea munci din cauza noastră. Și, atenție, la minus cinșpe grade, pe zăpadă, ploaie, vânt și ger, pe zloata aia de nici măcar pe Lili-Blue nu o lăsam pe-afară… Nu ca acum, de veneau ăia leșinați deja înainte sa înceapă, că de ascultat, deja plecaseră jumate când încă le vorbeai…
Mie, sincer, mi-e milă de oamenii ăia, dar pentru asta nu ești doar tu vinovat, ai lângă tine și niște televiziuni mizerabile, ale căror discursuri și argumente le știau ăia din miting pe dinafară, ca pe Tatăl Nostru, dar habar n-aveam să le susțină, sau sa le explice.


Din păcate, aia e tot România, la fel de adevărată ca a noastră, a șobolanilor aștia plini de venin, dar la vot e mai numeroasă.
Și mai săracă! Pentru că ăsta e unul din paradoxurile de căcat ale democrației: omenii mai înstăriți din țară se luptă pentru pătura cea mai nevoiașă, care îi apară pe cei care sunt cei mai bogați, pentru că au furat colosal de mult. Și care se urcă pe scenă, la mitinguri comandate, să le vorbească despre adevăr și dreptate.
De ce n-a fost mitingul ăsta despre sărăcie, despre lipsa locurilor de muncă sau a autostrăzilor, despre mizeria din sănătate și învățământ? Păi nuuu, că la aia tu erai de vină! Tu și clica ta, cu Tel Drumurile care au luat cu japca ani de zile, sărăcindu-i tocmai pe cei luați cu arcanul la miting.
De ce nu ai spus de la înaltul tribunei că România este cea mai săracă și cea mai coruptă țară din Europa? Că doar ai pus și tu umărul s-o aduci aici.
I-ai îmbrobodit, cu toți Gâdea, Badea și Ciutacii tăi, și le-ai spus ca DNAul le ascultă telefoanele. Ale cui, mă? Ale ălora, săracii, care nu legau două vorbe în Piață? DNAul se ocupă de rechinii mari, ăia de la tribuna, iar tu știi foarte bine asta, dar nu le spui țugulanilor. Lasă-i să moară proști, vorba poetului.
Io zic ca trebuie reanalizată problema și să iei măsuri. Ia, de acum, în fiecare weekend măcar, să ieșiți voi, ciuma albă, că roșie nu vă place, mă rog, chestie de estetică până la urmă, și să ne arătați că voi sunteți șefii. Nu? parcă așa ziceai acolo pe scenă, că la vot așa a ieșit, votul poporului, de! Vezi, că mai era unul care zicea de clasa muncitoare conducătoare și la sfârșit a fugit cu elicopterul.
Știu, tu ai unde să fugi, că ți-ai tras vioaie și plantații de palmieri, da’ mă întreb dacă până în Brazilia ajungi cu elicopterul?… 

Buuun,… acum avem și un Grand Slam. Ce facem cu el?

Ați remarcat, da? Până acum, Simona era cea care pierdea finalele de Grand Slam. Când e de câștigat însă, evident că NOI câștigăm…


Gata, a trecut și Roland Garros-ul, știm și câștigătorul la băieți, pentru a 11-a oară, Nadal e regele de la Paris. E incredibil ce a realizat băiatul ăsta, care în finală nu i-a dat nicio șansă lui Thiem. Altfel, un puști austriac foarte simpatic, care, la festivitate, a declarat că atunci când Rafa a câștigat prima dată la Roland Garros, el avea 11 ani și se uita la televizor, neimaginându-și niciodată că vă ajunge să facă finală cu el.
Dar nu te pui cu Nadal. E fiară! Chiar dacă plânge el când îmbrățișează cupa ai miștoacă din argint, se transformă într-un tanc ce zdrobește tot și aruncă dincolo de fileu. Peste 50 de seturi câștigate consecutiv pe zgură, poate vă spune ceva despre ce înseamnă legenda asta vie…


Dar, apropo de legende, avem și noi una, chiar dacă unii încă nu realizează cât de sus s-a plasat Simona și cum ne târăște și pe noi printre stele, doar-doar mai respirăm mireasmă de tei înstelat, nu de cocină…


Deci, ce are un jucător de tenis? Corpul lui, mintea lui și racheta. Care, practic după ani de zile de efort, devine prelungirea firească a celor doua de la început. Acolo se îmbină toate gândurile, energiile, emoțiile și mușchii. În forța ei rezidă tot ceea ce vedem noi pe terenul ala măsurat milimetric, oriunde în lumea te-ai afla.


Pe Simona, statura nu a ajutat-o, fiind cea mai scundă din top 10. Mai mult, a fost nevoie să ia o decizie radicala, tot din sacrificiu pentru cariera ei de profesionistă. Putea, foarte bine, să nu ajungă la performantele astea senzaționale, dar ea a riscat și a fost convinsă că va reuși.
A avut de partea ei ambiția, puterea, efortul, credința în victorie, motivația extraordinară, lupta, lupta și lupta. În plus, și-a dat seama că îi trebuie un altfel de gândire, pozitivă, care nu-i putea veni decât de la antrenorul ei. Darren cred că a fost cea mai bună alegere din cariera ei, venită la momentul potrivit. Pentru că și cei dinaintea lui au fost, la acel moment, ceea ce avea ea nevoie.
In ultimul an, Simona a evoluat enorm. Poate și fizic, dar mental este la un alt nivel. Anul trecut nu cred că reușea să treacă peste set pierdut și 0-2. Ba chiar a pierdut de la set câștigat și 3-0!


Aici e diferența. În plus, hai sa fim serioși, sa învingi atâtea fete extrem de puternice, la rând, în două săptămâni, e ceva ce deja este o performanță. Mă uitam în finală, când Sloane parcă stătea pe loc și, eventual, mai făcea doi-trei pași, stânga-dreapta ca să acopere fundul terenului. Simona trebuia sa facă 10 pași pe aceeași distanță. Dădea în ea ca la perete, totul îi venea înapoi. Aici, la turneele de Grand Slam, nu poți să ai on-court coaching, așa că trebuie să-ți rezolvi singur problemele de plan de joc, de tactică, de timing, de abordare. Și Simona, pentru că e una dintre cele mai deștepte sportive pe care-am văzut-o, a găsit rezolvarea. Mi-a dat seama de faptul că vă reveni în joc și va câștiga, la o minge stânga-dreapta de multe ori, la care a alergat-o americanca. Pană la urmă, Simona a răspuns cu un lung de linie în zona liberă, la care Sloane nu ar mai fi ajuns, dar mingea a fost în fileu. Însă modul în care s-a apărat acolo și cum a gândit-o, i-a transmis adversarei că… stai, că mai am să-ți spun ceva. Ei, și de-atunci a început să îi spună. Adânc și apăsat. Frate, și era abia la începutul setului doi, când în România se pusese de-o eclipsă. Nu mă refer la aia din Piața Victoriei, că aia-i altă poveste și vom scrie separat despre ea…
Să mai amintesc de faptul că a luat seturi de 6-1 lui Sloane, Muguruza, Kerber… și ce meciuri a făcut în astea două săptămâni! Doar în turul întâi s-a riskat puțin cu… Riske 🙂

O analiza rece, ca de obicei, a facut si domnul Ion Țiriac, imediat dupa finala. In care descrie cat de imprevizibila si puternica a fost Simona si cum a luptat pana la ultima minge.
Simona a declarat ca ea nu a avut păpuși în copilărie, ci doar mingi și rachete de tenis. De aceea, poate, când a venit momentul bucuriei, a ținut trofeul ca pe cea ma dragă dintre păpuși. I-a arătat Sloane (câtă eleganță la fata asta, chiar dacă a pierdut!) cum să-și ridice trofeul, deasupra capului, pentru a-l arăta arenei care o ovaționa.


Lumea în care ne invită Simona este lumea campionilor, a câștigătorilor, o elită în care doar unii pot accede. Cei care cred în visul lor, care dau la o parte ceea ce nu e esențial, și, mai presus de toate, pun osul la treabă. Necondiționat! Și nu o iau pe scurtături, ci aleg calea grea, presărată cu transpirație, lacrimi, sacrificii, uneori sânge.
Dar este și o lume în care respectul este esențial. Pentru că și cel de dincolo de fileu este la fel de muncitor, de doritor de izbândă și de glorie. De aceea, am văzut cum antrenorul lui Sloane a venit și a felicitat-o pe Simona după meci, cum, într-un interviu, Darren a început să răspundă felicitând-o pe Sloane, care a jucat nemaipomenit, sau cum tatăl Simonei s-a dus și i-a urat succes pe mai departe lui Sloane, îmbrătișând-o apoi.


Ce legătură are asta cu noi, ca români? Depinde la ce ne raportăm. Dacă ne uitam la ce faună a fost în Piața Victoriei sâmbăta, după meci, nu e niciuna. Pentru că ei se duc sau sunt duși acolo să strige pentru unii care fură, mint și mimează adevărul. Aia e altă lume, nu e cea de fair play, din tenis, din sport. Sunt doua lumi la ani lumina distanță. Însă noi, ceilalți, ar trebui să tindem către drumul pe care ni-l arată Simona, să pătrundem în eleganța din lumea ei. Și, între timp, dacă reușim ca, pe drum, să mai convertim câte unu’-doi dintre cei care au rătăcit cărarea, tot e bine…
Mulțumim, Simona, mulțumim, Darren, pentru că ne faceți părtași la călătoriile voastre extraterestre! Iar drumul e abia la început. 

 

Sursa foto: capturi YouTube.

 

Simona Halep e un brand. Oare suntem la înălțimea lui?

Circulă pe net o poză mișto, cu Simona Halep prezentată de cei de la Nike în New York pe un billboard, imediat după ce a câștigat la Roland Garros. Și mesajul este sugestiv și cu impact emoțional intens: You never forget your first. Exact pentru targetul brandului.

 

Ce mai, băieții sunt profi, jos pălăria! Vorbind de pălărie, că tot au dat o pălărie de bani pe contractul cu Simona, ei trebuie sa-si scoata banii. Cei de la Adidas nu au avut inspirația să îi prelungească intelegerea ce dura de trei ani si care a expirat la inceputul anului. Au mizat pe Kerber, pe care Simona tocmai a invins-o. Apropo de inspirație, trei dintre cei patru finaliști, băieți și fete, de la Paris, purtau Nike.
Pentru noi, normal că este o bucurie și o mândrie ca un asemenea brand de notorietate colosala să expună o româncă. Poate asa ne dam seama ce valoare are brandul Simonei si sa realizam cat de norocosi suntem ca fata asta e de pe la noi. Așa mai scoatem și noi capul în lume, ne simțim și noi cu piepturile mai umflate și cu privirea mai ridicată. Multi din cei patru mii de compatrioti de pe Philippe Chatrier se mandreau ca niciodata ca sunt romani, sunt convins!
Vă reamintesc, în finală, Simona a învins-o pe americanca Sloane Stephens. Și totuși, Nike are “tupeul” să facă așa ceva. Credeti ca ei nu stiu ce fac? La nivelul asta, greu de crezut…

Dar, pentru că americanii știu foarte bine ce înseamnă atât businessul, la care ei sunt doctori, cât și performanța și pentru că ei si-au creat o cultură în care cultiva, pregătesc, respectă și recunosc performanța, oriunde ar fi ea, acolo se poate întâmpla așa ceva.
Îmi imaginez care ar fi fost reacția noastră, a românilor, dacă în 2014, după prima finală de la Paris, pierdută de Simona, ar fi apărut în centrul Bucureștiului o reclamă la Nike având-o protagonistă pe Maria Sharapova, câștigătoare atunci în fața Simonei. Nu ar fi rezistat întreagă, sunt convins. Sau s-ar fi organizat proteste, ar fi fost mulți care să boicoteze brandul, că e antiromânesc, prostii d-astea….
Vedeți, exact ăștia suntem! Până nu vom trece de faza asta, să reușim să ne depășim  mentalitățile învechite, să nu ne mai mirăm că vedem plină Piața Victoriei cu ciuma roșie, e adevarat, mascată într-un alb imaculat.