Gata, s-a terminat cu expoziția mea la Bruxelles. Așa că am revenit aici să o iau acasă 🙂
E inutil să vă mai spun că a fost cel mai mare eveniment al meu ca artist. Nu doar că a reprezentat într-un fel, hai să spunem, confirmarea mea ca artist, dar mi-am demonstrat mie însumi că dacă muncesc mult, până la urmă cam iese ce-ți dorești.
Pe lângă expoziția în sine, locația a fost extraordinară, parcă tot spațiul ăla era într-o pădure tropicală din Avatar, la senzația asta contribuia faptul că era acoperită de o cupolă imensă. In plus, știam că, fiind în sediul Comisiei Europene, zilnic trec prin fața tablourilor mele sute de oameni din toată Europa, și nu numai, oameni care uneori mai găseau timp să arunce o privire picturilor sau caricaturilor mele.
Cât am avut ocazia să stau în expoziție, am surprins privitori care arătau către un tablou, sau comentau o caricatură, ori își făceau selfie cu tablourile mele 🙂
Pentru mine, asta e răsplata pe care mi-o doresc. Să văd că tablourile sunt vii, ca ideile mele transpuse prin grafica stârnesc discuții și diverse interpretări, unele chiar surprinzătoare și pentru mine.
Da, a fost o experiență unică, nu mai contează munca, stresul, efortul, nopțile chinuite de întrebări, dileme, sau nedormite.
Cum se spune, ce-i mult nu-i bun și ce-i bun nu-i mult! Așa că visul frumos s-a terminat, iar acum trebuie să organizez repatrierea copiilor mei 🙂
In sediul Comisiei Europene, în weekend nu e acces, așa că azi și mâine îmi voi umple timpul liber cu vizitat. Pentru că in Belgia am văzut cam tot, Ana mi-a dat ideea (săru’ mâna!) unui tur prin Lille, Dunkerque și Calais. Așa că iată-mă-s la drum, în tren spre Lille.
Iar mâine, pentru că am văzut că va fi soare, voi merge la Amsterdam, mai ales să văd expoziția unui prieten, tot pictor, adică PICTORUL, de la care toată arta parcă s- a schimbat. Sunt convins că-l știți, e ăla de-l cheamă Rembrandt.
Weekend plăcut, prieteni!