Castelul Martinutzi – locul în care Maria Tereza își omora amanții!

Am petrecut trei zile aici, la Domeniile Martinutzi, la 10 km de Capitala Unirii, Alba Iulia. Nu stiam nimic despre locul asta, credeam ca e doar un hotel si atat. Eeeei, abia aici am descoperit ca mai e si altceva😊  Am aflat cateva din legendele si povestile locului, atat de interesante. Se pare ca aici isi aducea vestita imparateasa Maria Tereza amantii, cu care se desfata, pentru a scapa mai apoi de ei si a sterge urmele desfraului. Dupa partidele de amor, ii chema intr-o anumita camera, unde podeaua era data la o parte prin mecanisme aflate la comanda ei si bietii iubareti cadeau in niste tepe aflate dedesubt… Groaznic! Poate si de aici expresia ca… ai luat teapa!

Sunt inca in picioare ruinele vechiului castel ce domina zona, castel ce apartinea guvernatorului Transilvaniei, boierul Martinuzzi. Vintu de Jos era in vechime un loc important, unde era cel mai mare targ de peste uscat si afumat din zona. De asemenea, se pare ca aici Orient Expressul avea cea mai importanat oprire in Transilvania, unde calatorii faceau legatura cu Sibiul.

 

Inca de pe vremea romanilor, dupa razboialele cu dacii, Legiunea a XIII-a Gemina s-a stabilit aici. Atunci s-a infiintat cetatea Apulum, devenit orasul Alba Iulia. Zona a capatat importanta din ce in ce mai mare, ajungand ca boierul local, Martinuzzi, sa fie chiar unul dintre candidatii la a deveni Papa. Se pare ca nu a ales cartile bune si a fost numit, totusi, cardinal. (De unde si numele hotelului.)

In acelasi castel si-a gasit sfarsitul si Aron Voda (denumit si Aron Tiranul), fiul lui Alexandru Lapusneanu. El si-a cumparat tronul Moddovei pe bani multi – peste 400.000 de galbeni – si a fost sprijinit spre a fi nominalizat de Poarta de catre ambasadorul englez. La schimb, Aron i-a platit acestuia toate datoriile avute. Apoi, ca sa faca rost de bani, a bagat noi biruri, pe care le strangea de prin sate cu asistenta soldatilor turci. Normal ca dupa aceea a  facut parte din alianta anti-otomana, alaturandu-se lui Mihai Viteazu, in speranta de a nu mai plati darile colosale catre Sultan. Cu toate ca a luptat impotriva turcilor si si-a mentinut loialitatea, Sigismund Bathory il detroneaza si il inchide, cu toata familia, in anul 1595, in acest castel. Doi ani mai tarziu, este otravit si va fi ingropat la Alba Iulia.

Pe domeniu veti gasi un nou castel, decorat si mobilat intr-o abundenta nebanuita. Hotelul aflat in apropiere este dotat cu restaurant si cu centru SPA, cu sauna, jacuzzi si tot ce trebuie pentru relaxare. Conferinta, care a fost principalul motive pentru care am ajuns aici, s-a tinut intr-o cladire alaturata, construita special pentru evenimente de mari dimensiuni, cu sala de conferinte, dotata cu tot ce este necesar, loc de luat masa si suficient spatiu pentru party 😊

Amabilitatea gazdelor noastre a fost deosebita si de aceea am indraznit sa scriu acest material, cu speranta a veti beneficia si voi de momente placute aici. Recomand cu caldura locul, mai ales daca doriti o oaza de liniste in inima Transilvaniei, inconjurati de dealurile blande si de un peisaj atat de pitoresc.

Castelul Martinutzi – locul in care Maria Tereza isi omora amantii!

Am petrecut trei zile aici, la Domeniile Martinutzi, la 10 km de Capitala Unirii, Alba Iulia. Nu stiam nimic despre locul asta, credeam ca e doar un hotel si atat. Eeeei, abia aici am descoperit ca mai e si altceva😊  Am aflat cateva din legendele si povestile locului, atat de interesante. Se pare ca aici isi aducea vestita imparateasa Maria Tereza amantii, cu care se desfata, pentru a scapa mai apoi de ei si a sterge urmele desfraului. Dupa partidele de amor, ii chema intr-o anumita camera, unde podeaua era data la o parte prin mecanisme aflate la comanda ei si bietii iubareti cadeau in niste tepe aflate dedesubt… Groaznic! Poate si de aici expresia ca… ai luat teapa!

Sunt inca in picioare ruinele vechiului castel ce domina zona, castel ce apartinea guvernatorului Transilvaniei, boierul Martinuzzi. Vintu de Jos era in vechime un loc important, unde era cel mai mare targ de peste uscat si afumat din zona. De asemenea, se pare ca aici Orient Expressul avea cea mai importanat oprire in Transilvania, unde calatorii faceau legatura cu cetatea Sibiului.

 

Inca de pe vremea romanilor, dupa razboialele cu dacii, Legiunea a XIII-a Gemina s-a stabilit aici. Atunci s-a infiintat cetatea Apulum, devenit orasul Alba Iulia. Zona a capatat importanta din ce in ce mai mare, ajungand ca boierul local, Martinuzzi, sa fie chiar unul dintre candidatii la a deveni Papa. Se pare ca nu a ales cartile bune si a fost numit, totusi, cardinal. (De unde si numele hotelului.)

In acelasi castel si-a gasit sfarsitul si Aron Voda (denumit si Aron Tiranul), fiul lui Alexandru Lapusneanu. El si-a cumparat tronul Moddovei pe bani multi – peste 400.000 de galbeni – si a fost sprijinit spre a fi nominalizat de Poarta de catre ambasadorul englez. La schimb, Aron i-a platit acestuia toate datoriile avute. Apoi, ca sa faca rost de bani, a bagat noi biruri, pe care le strangea de prin sate cu asistenta soldatilor turci. Normal ca dupa aceea a  facut parte din alianta anti-otomana, alaturandu-se lui Mihai Viteazu, in speranta de a nu mai plati darile colosale catre Sultan. Cu toate ca a luptat impotriva turcilor si si-a mentinut loialitatea, Sigismund Bathory il detroneaza si il inchide, cu toata familia, in anul 1595, in acest castel. Doi ani mai tarziu, este otravit si va fi ingropat la Alba Iulia.

Pe domeniu veti gasi un nou castel, decorat si mobilat intr-o abundenta nebanuita. Hotelul aflat in apropiere este dotat cu restaurant si cu centru SPA, cu sauna, jacuzzi si tot ce trebuie pentru relaxare. Conferinta, care a fost principalul motive pentru care am ajuns aici, s-a tinut intr-o cladire alaturata, speciala pentru evenimente de mari dimensiuni, cu sala de conferinte, dotata cu tot ce este necesar, loc de luat masa si suficient spatiu pentru party 😊

Amabilitatea gazdelor noastre a fost deosebita si de aceea am indraznit sa scriu acest material, cu speranta a veti beneficia si voi de momente placute aici. Recomand cu caldura locul, mai ales daca doriti o oaza de liniste in inima Transilvaniei, inconjurati de dealurile blande si de un peisaj atat de pitoresc.

 

TINDARI – sau despre o Sfânta Marie neagră și legendele locului…

În călătoria noastră prin Sicilia am ajuns la Tindari. Locul se afla între Milas și Agatirno, în Ponta di Milazzo și la 50 km de Messina. L-am vizitat la întoarcerea dinspre Cefalu înspre Terme Vigliatore, acolo unde am avut hotelul pe perioada periplului nostru sicilian. Vechea așezare Tyndaris a aparținut Greciei și a fost fondată de Dionisos în anul 396 î.Hr. Numele îi este dat dupa Tíndaro, regele Spartei.

dav
cof

Ca în mai toata Sicilia, micile așezări sunt cocoțate taman în vârfurile stâncilor sau dealurilor. Așa că, mai mereu ai de străbătut niște „ace de păr” întortocheate pentru a ajunge la ele. Stilul acesta de construcție urbană a fost dictat de rațiuni strategice, de apărare. În acest fel, cetățile aveau o perspectivă mult mai largă asupra mării sau împrejurimilor și erau mult mai greu de cucerit de către invadatori. Evident ca era greu sa aduci acolo materialele de construcție, apa și toate cele necesare traiului, în schimb partea de securitate a cetății merita efortul. În comparație, la noi mai toate satele sunt in vale, ca așa era cel mai comod. Dar și cel mai ușor de cucerit…

Insă drumul anevoios până sus merită orice efort. Aici marea catedrală domină totul, iar perspectiva asupra mării si litoralului este de vis.

Locul este de o frumusețe aparte, atât vechiul sanctuar, cât și cel nou, fiind clădite pe cel mai înalt punct, la marginea malului abrupt ce coboară drept spre marea aflată la mare distanță la poale. Acolo se văd cele patru lacuri, ca niște lagune, formate din lângă plajă. Nisipul fin și culoarea incredibilă a marii fac imaginea să fie absolut breathtaking. La intrarea în vechiul sanctuar te întâmpină doi îngeri sculptați, care te invită înăuntru. În interior găsești o fereastră de la care se deschide perfect o perspectivă atotcuprinzătoare, pentru a putea admira atât litoralul, marea, cât și cele patru lacuri așternute sub tine, la baza stâncii.
În sanctuarul nou se găsește o statuie a fecioarei Maria de culoare neagră, deoarece este sculptată în lemn de cedru de Liban. Ea se află deasupra altarului și este scoasă din biserică, în procesiune, o dată pe an, de 8 septembrie, când se serbează Nașterea Sfintei Marii. Se spune că s-a ales această reprezentare, pentru că Fecioara este aceeași pentru toți, iubindu-ne necondiționat, indiferent de culoarea pielii.


Există și o legendă locală, ce spune că, odată, o femeie avea un copil foarte bolnav. Și se ruga in continuu la Fecioara Maria să îi vindece copilașul. Aceasta a făcut o minune și i-a îndeplinit dorința femeii, iar copilul s-a însănătoșit. Femeia a vrut să îi aducă o ofrandă binefăcătoarei ei si a venit cu copilul la Fecioară, pentru a-i mulțumi. Însă atunci când a văzut-o atât de neagră, a zis că ea nu poate să îi aducă recunoștința ei unei femei atât de urâte. Atunci, copilul, pe care îl purta în brațe, i-a căzut în mare. Disperată, femeia a rugat-o iarăși pe Fecioara Maria, spunându-i că, dacă într-adevăr este o sfântă, să mai facă și o a doua minune și să îi mai salveze o dată copilul. Fecioara a ascultat-o și atunci a creat acea limbă de plajă care se vede de la fereastra bisericii. Pe această bucată de nisip, un marinar i-a adus femeii copilul recuperat din valuri.
In biserică am avut parte și de o imagine absolut fabuloasă. Când am ajuns noi, era cam după cinci după-amiază si soarele cobora spre apus. Lumina dulceagă de octombrie întra înăuntru prin geamurile vitrate aflate deasupra navei principale, undeva în dreapta. Ei, și acele vitralii o filtrau în așa fel încât arunca ca o vâlvătaie, ce plana pe pereți și cădea de-a curmezișul altarului. Chiar se crea o atmosferă ireală, ceva ce poate părea chiar mistic.

Cotrobăind pe acolo am descoperit și un mic restaurant care are câteva măsuțe aflate chiar pe marginea malului înalt, astfel încât îți oferă o priveliște pe care nu o vezi decât în filme din alea romantic-siropoase. Totul, la umbra unui venerabil măslin și înfofolit în mii de flori de bougainvillea.
Mai multe foto aici!

Video cu pitorescul restaurant, aici!