Cand eram mic, ne îndopau ăștia la școală cu poezii patriotice. Una din ele, a lui Victor Tulbure, era așa, cu “în lume nu-s mai multe Românii”, vers ce se repetă în fiecare strofă.
Ei, uite că Dragnea, împreună cu clica lui, a reușit să dovedească contrariul, separand clar cel puțin două Românii. Și, de parcă asta n-ar fi fost de-ajuns, le-a invrajbit între ele până aproape de un razboi ce pare inevitabil.
România din țară contra României de-afară.
Bugetarii contra privatizatilor și corporatistilor.
Pensionarii contra tinerilor.
Poliția contra serviciilor secrete.
Angajații contra asistaților sociali.
Jandarmii contra protestatarilor.
Politicienii contra alegătorilor.
Penalii contra procurorilor.
Ministrul justiției contra justiției înseși.
Ministrul învățământului contra învățământului.
Miniștrii contra angajaților din subordine.
PSD contra propriului popor.
Președinte contra Guvern.
Prim-ministru contra României.
… și lista poate continua. Eventual, mai adăugați voi.
Ideea asta de dezbinare, de divide et impera, e de când lumea și pământul și-au folosit-o toți dictatorii. Însă acum se pare că Dragnea a creat o falie imensă, greu de lipit și cârpit la loc în societatea noastră.
Si ne mai și lăudăm si ne dăm cu curu’ de pământ că e anul Centenarului, că Marea Unire, bla, bla…
Nicio manifestare cu ocazia asta, de-acum înainte, nu se va desfășura fără să fie fredonat noul slogan dedicat PSDului. Ceea ce arată dualitatea în care trăim. Sau, mai degrabă, conflictul…
Oricum, versurile poetului, chiar de era proletcultist, se potrivesc la fix în zilele-astea:
Se-nalță-un steag cu falduri purpurii …
La noi în august e fierbinte vara …
În lume nu-s mai multe Românii
Ci una doar, și-aceea ne e țara!