UN POPOR CU SUFLETUL AMPUTAT e UȘOR DE MANIPULAT

Usor de manipulat...

UN POPOR CU SUFLETUL AMPUTAT e USOR DE MANIPULAT

Usor de manipulat...
Usor de manipulat…

Asta a devenit Romania, odata cu aducerea comunismului la noi de Armata Rosie. Atunci s-au eliminat elitele, din toate domeniile, ni s-a amputat sufletul, esenta, traditia. Valorile s-au rasturnat, au disparut onoarea, cinstea.
Azi lumea voteaza cu frenezie hotii si le justifica actiunile, justitia nu se mai face la lumina zilei. Ci noaptea! Ca in vremea anilor ’50, cand oamenii erau luati din case si bagati in Volgile negre, legati la ochi, pentru a fi dusi la puscarie sau la Canal. Totusi, nici macar Ceausescu nu dadea legi la unu noaptea…
Acum doar se reinnoada, in buna traditie comunista, firul ticalosiilor, in dispretul total fata de oameni, morala si dreptate. Stiam ce va urma, asa lucreaza partidul unic, adica o dictatura a hotilor!
Am mai vazut filmul asta, e alb-negru, din ce in ce mai negru…

Textul asta l-am scris acum doi ani si e valabil si astazi… Pana cand, oare?

Somnul națiunii naște… populis captivus

In varianta din medicina se cheama penis captivus. Un popor intreg suntem captivi in mintea si la mana unui om care face doar ce vrea el. Si vrea! Vrea sa adune toata puterea, dictatorial, vrea sa faca avere cat mai mare, ceea ce in stardardele lui reprezinta succesul suprem, vrea sa scape de judecata dreapta pentru tot ceea ce a gresit. Nu e prost, nuuu, a stiut mereu sa profite de situatie si s-a insinuat, totdeauna in umbra numarului unu, pana cand a fost gata de atacul suprem. O singura chichita legislativa i-a interzis pana acum visul de aur, acela de a deveni oficial cel mai puternic om, adica prim-ministru. Dar o rezolva in curand si pe aia. Tocmai a pus acum un al treilea pion pe tabla, care i-a jurat, inca dinainte de a face prima mutare, ca ii va promova legile justitiei. Tudose a refuzat si de aici debarcarea. A compromis atat de tare pozitia de prim-ministru, punand tot felul de papusi, pe care le-a rasturnat cand nu i-au mai raspuns la comenzi, incat ne vom satura toti si, credeti-ma, il vom ruga chiar pe el sa preia dracului odata functia aia, ca nimeni altcineva se pare ca nu se va descurca…

Dragnea nu vrea presedinte, ca acolo e limitat la maxim doua mandate, maxim 10 ani. Vax! El vrea prim-ministru, adica pe viata! Pentru ca PSD ii va oferi  oricand majoritatea necesara si suficienta spre a castiga postul de PM.

PSDul aplica acum aceeasi metoda pe care a spus-o prima oara Petre Roman in ianuarie 1990, cand abia mijisera partidele istorice. „De ce sa nu cream opozitia chiar dintre noi?” Si apoi el a creat PD, transformat de Basescu in PDL, apoi dizolvat in PNL si in prezent dat disparut. Nu vedeti ca de cand PSD a luat puterea, opozitia cea mai puternica au fost Grindeanu (exclusiv in perioada verii, ca apoi a devenit mielusel) si Tudose? Probabil ca in sase luni si Tudose isi va primi rasplata lui, un post de ambasador pe undeva, ca si-a jucat rolul cu o mare credibilitate.

Imediat ce a venit la guvernare noua gasca, a incercat OUG 13, opozitia a marait un pic, dar cam atat. Pana nu s-a iesit masiv in strada, ceea ce a atras atentia Bruxelles-ului si a intregii lumi, nu s-au retras. Insa nu s-au potolit, au apelat la alta strategie, asta e, s-a mai amanat un pic asteptarea lui Dragnea, dar uite-acum sunt aproape sa reuseasca sa-si treaca legile cum vor. Legal, parlamentar, cu tot dichisul si cu fundita. Rosie, evident! Tot strada va trebui sa reactioneze, insa ma tem ca de data asta penalii nu vor mai da niciun pas inapoi. Vor sta la umbra legalitatii oferite de parlament si a dreptului lor de a legifera.

Si noi, naivi, punem botul la jocul lor intern, pesedist, de-a opozitia. Si speram ca Dragnea sa fie inlaturat din interior. Nu! Si-a cladit prea solid tot piedestalul, a numit personal sute, poate mii de oameni in posturi cheie. Ori, sefii astia ii datoreaza lui exclusiv noile pozitii, privilegii, spagi, totul. Cum dracu’ sa-l dea jos?

Cele mai relevante exemple sunt tipa aia de la interne si noua propunere pe PM. Dragnea le-a luat din secretariatul sau din cancelaria scolii din Videle, pe una a pus-o ministru de interne, pe cealalta euro-parlamentar si, curand, o va pune prim-ministru. Visau ele vreodata ceva mai sus de serbarea de sfarsit de an de la scoala, sau, cel mult, de balul anual al primariei, tinut in sala de cultura a orasului? Imi si inchipui cum stabileau ele la o cafea, ce tinute sa poarte, mergand impreuna la coafor si vopsindu-se blond, evident cu aceeasi culoare, 8 sau 9… Voi chiar sperati ca aia de la interne sa-si dea demisia? Hai sa fim seriosi. La fel si tipa asta propusa acum. Are ea CV de prim-ministru? Pai, daca ele ar putea, i-ar pupa zilnic mainile lu’ Dragnea pentru asa functii si mariri oferite de Daddy.

Ce conteaza ca va fi al treilea PM intr-un an de zile, sau ca, prin nominalizarea duduii, Dragnea a dus in derizoriu cea mai importanta pozitie executiva din stat? El stie ca suntem populis captivus si nu avem scapare! De ce? Simplu. Iohannis e legat la maini, nu poate refuza PSDului postul, ca nu are varianta, iar daca ar pune-o de alegeri anticipate, PSD ar castiga la scor si mai mare decat acum un an. Nu ma astept ca participarea la vot sa fie mult peste cea de atunci, desi toti ne dam cu curu’ de pamant ca uite, de vina sunt cei care n-au fost la vot. Multi din cei absenti ar vota sigur si cu PSDul.

Cu cine sa voteze? Cu alde ALDE? No comment! Ce ofera PNL-ul? Care sunt personalitatile unui asa-zis partid istoric, facut tandari de Patriciu, Catarama, Tariceanu si altii ca ei? USR? Stiti pe cineva marcant de acolo? PMP? Ce credibilitate mai are acum Basescu, cu aparitii tot mai dese la Romania TV? Ciolos, probabil cel mai bun premier pe care l-am avut, a pierdut startul. E greu sa coaguleze ceva atat de rapid, daca ar fi anticipate. Sigur, cei anti-PSD vor vota orice, numai PSD nu. Dar ceilalti?

E trist, dar este purul adevar: suntem captivi. Si vina nu este a PSDului. Nuuu, ei fac tot ce pot sa adune cat mai mult, e normal. Vina e a complacerii noastre, a tuturor, intr-o mocirla morala multilateral-dezvoltata. Vad oameni subtiri, cu staif, care consuma cu mare placere produse de subcultura oferite de televiziuni, sau care au valori morale extrem de reduse, chiar indoielnice, pe care le promoveaza chiar in companiile ce cu onoare le dirijeaza. Oameni cu doua fete, una scortoasa, de business si alta adevarata, de ascultator de manele in fundul sufletului, ajunsi cruzi in functii de raspundere, dar care habar n-au cum sa conduca echipe. Sa le mai si formeze? Aaaa, asta e deja prea mult…

Uitati-va ca asta e fenomenul si in politica: nu vedeti ca apar numai no-name-uri propusi in functii ministeriale? Pai, daca nici PSDul nu mai are oameni, atunci e groasa.

Da, stiu, e un tablou sumbru, dar realist. Sa nu ne mai imbatam cu apa rece, sa ne excitam la fiecare declaratie din partea unui PSDist impotriva dictaturii Dragnea. Astea sunt mimari ale unei asa-zise democratii de partid, care are pretentii europene.

Tipa propusa acum premier e euro-parlamentar din 2009, deci de 9 ani. Stand acolo la Bruxelles, nu a invatat nicio limba straina. Probabil stie doar cat sa intrebe la restaurant unde-si poate pudra nasul, sau sa ceara nota, ca oricum i se deconteaza totul din banii nostri… Ganditi-va ca la nicio multinationala sau firma serioasa nu te angajezi pe un job fara cel putin engleza. Fiecare roman plecat afara la munca, sunt convins ca in maxim un an a invatat limba tarii de adoptie cat mai bine, sa se poata integra cat mai repede. Ei bine, de tipa asta nu s-a lipit nimic. Iar ea va fi, probabil, viitorul prim-ministru roman. O sa rada si curcile de noi!

Uitati-va ce reprezentanti au alte tari! Ambasadorul Marii Britanii la noi a invatat romaneste din primul an de prezenta aici! Si pentru ziua lui Eminescu a fost la Ipotesti, pe malul lacului, recitand in limba romana Lacul. Putea s-o faca si din biroul ambasadei lui, tot era un gest senzational, de recunoastere si de pretuire. Atat a lui Eminescu si a culturii romane, cat si a noastra, ca romani. Insa omul a mers pana acolo, in locurile copilariei lui Eminescu pe vremea asta, ca sa ne transmita acest mesaj de respect si pretuire. Ce politician roman a mai facut de ziua lui Eminescu, ceva similar? Nu mai cautati, va spun eu: niciunul!

Iti vine pentru prima data in tara unul din cei mai seriosi si respectati oameni politici ai lumii, primul-ministrul Japoniei, impreuna cu o echipa masiva si cu perspective de investitii uriase, strategice, iar tu ce faci? Dai jos guvernul cu o zi inainte? Cat de idiot sa fii? Sau, de fapt, Dragnea a aratat ca nu-l intereseaza nimic altceva, decat sa-si arate el muschii in partid si sa-l bata pe Tudose cu 59 la 4, poarta-n casa. Linie si mart!

Of, cat de jos am putut ajunge? Ce pacate trebuie sa ispasim, ca popor, sa fim atat de ridicoli si ridiculizati?

Revenind, fratilor, astia ne reprezinta in lume, nulitatile astea de Videle, Teleorman si alti Rosiori. Nu am nimic cu oamenii din orasele alea, dar intelegeti ideea. Promovam toate zerourile barate ca fiind reperele noastre, adevaratele etaloane ale romanilor.

Dar stiti ceva? DACA ASA E? De ce ar fi reprezentativi cei cu adevarat valorosi, si nu cei de low level? Pentru ca, sa recunoastem, astia sunt cei mai numerosi! Statistic, astia ne reprezinta, desi nu ne convine. Deschideti televizoarele pe ce canal vreti si vedeti care este nivelul emisiunilor live, ce discutii, ce subiecte si ce orori siliconate si botoxate, cat mai decoltate si mai agramate va sunt impinse in fata. Votul unuia care are pe receiver doar doua programe, antena 3 si manele tv, si care mananca seminte toata ziua, facand pauza doar sa bea bere la pet sau sa-si bata nevasta, e la fel de valoros ca si cel al unui eminent ITist, ce scrie numai linii de cod. Ba chiar mai valoros, ca ITistul nu se duce la vot, ca nu are timp de prostii…. Ei, deci asta e reteta, simpla, acum si pe intelesul nostru. Iar Dragnea si PSDul au bunghit-o de ani de zile si o aplica nemijlocit. D-aia Dragnea, la referendum, a putut mobiliza si vii si morti, ceea ce nimeni altcineva nu a facut. Pentru asta a si fost condamnat. Dar el se prezinta ca erou in partid: baaai, asta pentru voi am facut-o, nenorocitilor, m-am sacrificat sa ajungeti la guvernare si sa manance si gura voastra ceva!

Obiectiv, sansa noastra acum ar fi JUSTITIA! De aia si batalia crunta pentru ea. Si nu stiu cat mai rezista. Ca, daca s-ar face curat, of, multe s-ar schimba in tara asta in bine. Apoi ar mai fi si EUROPA si SUA. Dar acolo e mai delicata problema si ei nu pot interveni decat cand ai dat-o-n gard flagrant. Si, din pacate, ultima ar fi, poate STRADA! Dar aici e alta poveste…

Poate ati vazut filmul lui Davin Linch, Suflet Salbatic / Wild at Heart, din 1990, in care e o scena misto: un bad guy intra peste o tipa intr-o camera si o agreseaza, fortand-o, insistent, sa-i spuna tipa lui „fuck me!”. Pana la urma, tipa nu mai rezista si ii spune. La care el se retrage brusc si-i zice, sarcastic: „Someday honey I will! But now I gotta get going…”

Asa ca Dragnea asteapta ziua aia, gandind: nu ma lasati prim-ministru? Bineee, hai ca v-arat eu ce prosti sunt toti din jur, de o sa veniti voi la mine cu miloaga, sa accept sa fiu. Si atunci, firesc, ar fi misto ca el sa refuze!!!!

Somn usor, natiune!

Revoluția furată… – partea a treia

In the army now!

… dupa 22 decembrie 1989

Istovit, atat fizic, dar mai ales emotional, am plecat din fata CCului inainte sa se lase soarele. Imi amintesc ce zi superba a fost, 17 grade in decembrie, cu un soare plin, parca de toamna. Asta cu vremea, poate a fost si unul din IF-urile care au trebuit sa fie bifate pentru a reusi Revolutia.

Altul, poate cel determinant, a fost faptul ca l-a convins cineva pe Ceausescu sa tina acel miting. Mare greseala tactica a lui ‘nea Nicu, de incepator. Adica, dupa ce, cu cateva zile inainte, institui tu stare de urgenta, sau de necesitate, nu mai stiu, si interzici adunarea pe strazi a oamenilor in grupuri mai mari de trei persoane, tu vii, ca berbecu’, si aduci in Piata o suta de mii. Ca sa ce? Sa le faci “na, na!” celor din Timisoara si sa promiti o suta de lei la salarii, pensii si la bursele studentesti? Jalnic… Iar efectele erorii le-a vazut instant. Cred ca in mometul ala si-a dat seama de tradare! Dupa miting, a ramas lumea la Inter, apoi se stie ce-a urmat. Evident, Timisoara a avut rolul de declansator, de deschizator de drum, de „uite ca se poate”. Ce-a fost acolo, cu Tokes si evacuarea lui, nu stiu. Am auzit atatea variante, incat deja nu ma mai intereseaza. A fost, a avut rolul lui in formarea bulgarelui, pe care apoi timisorenii curajosi l-au rostogolit mai departe, trimitandu-l in Bucuresti. Iar aici, sa stai noaptea la Inter, sa faci Baricada impotriva militiei si armatei, dotati cu tancuri, tab-uri si AKMuri, mi se pare un curaj ireal. Inarmati cu ce? Cu mese de la restaurante, scaune, cauciucuri de la masini, borduri, pietre din pavaj si alte improvizatii. Cred ca oamenii aia trecusera de mult de starea de frica, deja erau atat de sus cu adrenalina incat nimic ce s-ar fi putut intampla nu i-ar mai fi atins.

Acum la atatia ani, incep sa ma indoiesc de faptul ca aia de la armata chiar nu au putut sa-i lichideze. Poate asa era jocul, trebuia creata o legenda credibila, usor de vandut, a unei Revolutii. Poate vorbesc cu pacat, sa ma ierte eroii veritabili din acea noapte.

Strabat Cismigiul, ies dincolo, pe 6 Martie (M. Kogalniceanu), la cofetaria „Lamaita”, sa iau un autobuz sa ma scoata la Academia Militara (ce frica-mi era dimineata cand am auzit ca de-acolo trimite armata tancurile dupa noi), apoi sa ajung la ai mei. Acolo, dupa ce ne imbratisam bucurosi – ei nu mai stiau nimic de mine, nu ii sunasem – o sun pe Ana, care era la Onesti cu copiii. Ii tip in telefon, gajait, fara voce in realitate „Oleee, ole, ole, ole! Ceausescu nu mai eeee! A fugit Ceausescu! E cea mai frumoasa zi din viata mea!”, apoi ma corectez, politically correct: dupa nunta si nasterea copiilor 😊 Iar Ana imi spune, fericita: Copiii nostri nu vor mai trebui să învețe la gradinita poezii cu ode pentru Ceausescu si pentru Coana Leana…

Era ingrijorata, normal, nu stia nimic de mine de cateva zile si se intamplasera atatea. Mai ales ca ma stia ca nu stau potolit si, de obicei, cand incepe sa gandeasca o situatie, e genul care pune raul inainte… Just in case, sa fie pregatita, in cazul ca e asa.

Pe seara, plec de la ai mei. Am luat de la ei un televizor d-ala mic, mobil, care mergea si la bateria de la masina. Era rusesc, intr-o carcasă albastra de tabla, o forma mai lunguiata. Ecranul era micut, cam 15 x 15 cm. Cu ala, instalat la mine acasa, am urmarit toate evenimentele acelei perioade tulburi. Normal c-am stat cu nasul lipit de ecranul lui, non stop.

Ca sa va dati seama in ce gaura neagra traisem, veneau in studioul patru al TVR, unde a aparut “Fratilor, am invins!”, tot felul de grupuri, cu liste de revendicari acum, ca nu mai era Ceausescu. Una din ele suna asa: sa avem voie sa circulam cu masina in fiecare duminica! Hei, copii, voi cei tineri, va dati seama in ce lume ne adusese imbecilitatea lui Ceausescu? Pe langa faptul ca aveai ratie si la benzina, 20 de l lunar, nici macar nu aveai drept de circulatie decat o data la doua duminici, separarea fiind facuta dupa numarul masinii, par sau impar.

Deseori m-am gandit ca Ceausescu, pana la urma, a fost prost. Da’ prost, nu asa! O fi fost istet, descurcaret, smecher, o fi stiut sa intoarca situatiile in favoarea lui, nu stiu, nu l-am cunoscut. Dar sa tii tu cu tot dinadinsul sa-ti infometezi in halul asta poporul, sa-l tii in frig si intuneric, rupt de exterior cu totul, in bezna cea mai crunta, de ce? Si, in acelasi timp, ii puneai pe toti sa il linga, de sus pana jos, pe el, Conducatorul Unic, dar si pe Ea, Academician de renume mondial. Toate interviurile la televizor erau parca scrise de aceeasi persoana de la Propaganda, toti erau filmati citind de pe un carton care era in spatele camerei TV, ca li se vedeau ochii urmarind randurile, totul era dedicat Conducatorilor iubiti, cei mai iubiti fii ai poporului. Toata nebunia a plecat de la dorinta lui de a-si plati creditele externe, si atunci toata strategia era de cut costs si de cumparare de valuta. Romanii nu aveau mancare, pentru ca tot ce producea, era vandut afara, pe dolari. Ieftin, evident, ca altfel, cine ar fi cumparat de la noi? Imi amintesc, in fiecare inceput de octombrie era TIBul la pavilion, la Romexpo. Desi, asa cum ii spunea numele, era targ international, cele mai mari cozi la staduri erau la firmele romanesti. Cele de export, care expuneau mancare! Lumea statea la coada ca la moastele sfintei Paraschieva, un pic mai putin timp, dar la fel de consistenta coada, ca sa ajunga sa vada fructe, legume, branzeturi, mezeluri, ce nu vazusera multi niciodata in viata lor si toti comentau: Uite, ma, ce putem sa facem noi, romanii! Plecau mandri… Iar a doua zi, stateau la coada tot la ratia lor de salam zoios in carpa sau la sunca de 65 de lei kilu’, din plastic, sau la creveti d’aia vietnamezi, in forma de nasturi, pe care ii aruncai in ulei incins, se faceau ca niste chipsuri, expandati si uscati, iar daca ii puneai pe limba si-i lasai acolo, incepeau sa se contracte si te piscau… Daca Ceausescu lasa o supapa de 10-15% din stransul sufocant al curelei, tot era inlaturat, dar murea de batranete.

A doua zi, sambata de dimineata, iar soare, superb, eu urma sa plec la Onesti pentru Craciun, cu trenul, dupa amiaza undeva pe la 4-5. Mai aveam timp, asa ca am inceput sa aranjez bradul, pe care-l asezasem in living, langa geam. Era primul brad din apartamentul ala, si, din pacate, urma sa petreaca singur Craciunul, fara noi. Atunci am vazut, sub mine (eram la etajul 4) in curtile caselor de langa strada Petre Ispirescu, chiar in fata geamului meu de la living, ca erau multi soldati, care se tot ascundeau dupa colturile caselor si trageau peste strada, inspre blocurile de vizavi. Stiam ca in zona era un bloc ce era al Clubului Sportiv Steaua, si inspre ala au inceput sa traga puternic. Mai departe, in plan indepartat, la alte blocuri, se tragea si mai intens (am aflat dupa aceea ca alea erau pline de securisti). Ce dracu’ frate, ca doar Ceausescu a fugit, l-au prins astia in Dacia aia inca de ieri si l-au luat la Targoviste. Ce-or mai avea de tras? Cine? Si in cine? Ce treaba are Revolutia, cu zona in care stau eu? Hm… tot felul de intrebari fara raspuns in capul meu. La un moment dat, un vuiet cumplit! Cutremur? (nu stiu daca v-am zis, mi-e o frica de cutremur de ma… pe mine) Nu. Vad pe geam trei MIGuri, care faceau curba si intorceau aproape deasupra blocului meu, si se duceau catre directia in care imi inchipuiam eu ca trebuie sa fie Academia Militara. Pareau ca vin in picaj dupa curba, poate si trageau, nu stiu. Erau foarte amenintatoare, nu zburau asa, la misto. Sau, sa fi atacat Ministerul Apararii, in Drumul Taberei? Nu stiu. In orice caz, nu am mai vazut niciodata MIGuri atat de jos in Bucuresti.

Cum eram langa geam cu impodobitul bradului si in plin soare (era cald si bine doar la soare, inca nu dadeau astia caldura ca lumea), ma uitam la soldatii aia de jos, de trageau. Mai tragea un soldat unu’-doua gloante, apoi pauza. Dupa care vedea unul si-i dadea cateva pe foc automat, iar pauza, sa mai traga din tigara. Nu cred ca aveau o tinta clara, trageau asa, in directia aia… La un moment dat, asa mi s-a parut mie, ca se uita inapoi, SPRE MINE! M-a traznit un gand: daca vad astia ca sclipeste in soare beteala de la brad si-si inchipuie ca e vreo arma, ceva, si incep si trag in mine? (mama, ce filme in capu’ meu!) Imediat, am culcat bradul! Apoi, l-am tarat inspre usa, ca sa nu mai fie vizibil de jos. Mai ales ca aveam perdele, da?? – prietenii stiu de ce 😊

Mai tarziu, taica-meu mi-a povestit ca in dimineata aia a incercat sa vina la mine, sa vada daca sunt ok. Nu a putut traversa Petre Ispirescu, sa se tragea pe strada. Chiar a fost impuscat in burta un tip langa el pe strada si s-au adapostit intr-o scara de bloc. De acolo, m-a vazut ca impodobeam bradul (nicio legatura cu Fuego!) si s-a linistit ca eram ok. Pe vremea aia nu aveam telefon. Pana prin ‚’94, cred, cel mai aproape telefon public era tocmai la statia de metro de la Erolior.

In sfarsit, am plecat spre Gara de Nord. Imi amintesc ca nu prea circulau troleele, aveam o legatura foarte buna, directa, 97 parca, dar am asteptat degeaba. Am luat-o pe jos, pe Drumul Sarii. Se tragea, cateodata, razlet, sau mai intens. Aproape de Razoare, veneau niste tipi din sens opus si mi-au spus: mergeti pe celalalt trotuar, ca pe partea aia se trage. Ma gandeam, totusi, cat de repede te obisnuiesti cu o situatie absolut nefireasca: sa se traga pe strazi si tu sa mergi in continuare, linistit, INSPRE zona in care se trage. Ciudat mai e creierul nostru si cum se adapteaza el imediat noilor setari. Am ajuns in gara, acolo musuroi de oameni. Care cu steaguri, cu semnul victoriei, unii mai si cantau “Ole, ole…”, care cu ditamai bagajele (totusi, maine era Ajunul Craciunului), cu papornite, taranii cu nelipsitii lor saci cu paine… Marea majoritate cu cocarde tricolore, ca asa li s-a spus lor la televizor: revolutionarii, oamenii de buna credinta, pentru a fi mai usor recunoscuti, sa-si puna in jurul bratului banderole tricolore. Va dati seama ca „ailalti”, teroristii adica, aveau o jena in a-si pune si ei frumoasele cocarde… Ce penibil, in direct si la ora de maxima audienta!!!

Nu am mai prins cu loc, evident, asa ca trenul, plin-ochi, a plecat cu oamenii agatati ciorchine la fiecare usa de vagon. Plecam in orice conditii, chiar si fara bilet, oricum nasul nu a venit. In zilele alea, tot ce insemna autoritate si control, s-a cam dat la fund… Toti eram acum liberi la orice, nu? Cam intr-un sfert de ora am reusit si am avansat in vagon, asa ca acum eram safe. Nu va mai spun ce de povesti circulau printre calatori, unele gogonate, ce de zvonuri, ca ne asteapta la Buzau, cu armata in gara si o sa traga in tren, ca sunt unii care il apara pe Ceausescu si au recuperat nu stiu ce…

Chiar, niciodata nu am inteles de ce Buzaul, sau alte orase prin tara, sunt Orase-Martir ale Revolutiei. Inteleg Timisoara, inteleg Brasovul (pentru 1987), inteleg Bucurestiul.

  • Later edit: E de datoria mea sa completez lista cu Cluj-Napoca. Astazi am vazut fotografii si am aflt ce crime, adevarate orori, s-au intamplat acolo, PANA la fuga lui Ceausescu. Imi cer scuze clujenilor, nu am stiut…

Insa restul? Stiu ca la Sibiu a fost o lupta si au murit oameni, ca era fieful printisorului Nicusor, mare sef la partid acolo si pregatit sa-i preia tronul lu’ al batran. Poate criteriul acordarii acestor denumiri a fost daca au murit acolo oameni in zilele alea. Dar, daca au murit, sigur nu au avut legatura cu Ceausescu, sau cu Revolutia, ci cu lipsa de coordonare a armatei si comunicarea defectuoasa. Adevarul e ca de unde sa fi avut pretentii la conducatorii armatei, colonei, generali si ce mai erau ei, sa stie ei sa conduca sau sa organizeze ceva? Ei nu stiau decat sa iasa la muncile agricole cu trupetii, sau sa creasca porcii la GAS (gospodarii agricole de stat), sau sa lucreze in constructii cu aia de la dirlibau. Altfel, de unde instructie de razboi? A fost vreunul dupa 1945 si nu stiu io?

Cea mai buna dovada a fost chiar atunci cand l-a pus Iliescu pe generalul Militaru sa preia comanda armatei, iar asta nu stia nici macar ce ordine sa dea la televiziune, si nu lega doua cuvinte. In spatele lui era un capitan cu cuvintele la el, foarte prezent, spirt, care i-a soptit intreg discursul si, practic, el a dat toate comenzile necesare armatei. Peste cativa ani, cand eram la Radiotel, l-am intalnit pe acel capitan, se retrasese din armata si avea un business, se ocupa de ceva distributie de apa minerala, sau asa ceva…

De ce ne mai miram ca au murit 40 de tineri militari in fata aeroportului Otopeni, adusi de la Campina cu camionul, sa apere aeroportul? Ce oroare! Au fost macelariti cu sange rece de niste eroi ai revolutiei, evident, care i-au considerat teroristi. Cata imbecilitate! Nu mai zic de aia omorati in fata Ministerului Apararii, desi erau mari barosani in armata.

Dar se pare ca totul era conform unui plan, sinistru-cinic, in care trebuiau sa moara cat mai multi, ca sa justifice si sa dea putere si credibilitate emanatiei Revolutiei, adica lui Iliescu si FSNului. Culmea, pentru a fugi Ceausescu, au murit o suta si ceva de oameni. Dupa fuga lui, peste o mie… Poate ca vom vedea si ziua in care se va face dreptate. Cei care au murit, o merita din plin!

Craciunul l-am petrecut la Onesti, acolo am vazut seara, procesul si executia. Am plans (sic!), parca usurat de toate emotiile, sentimentele si fricile adunate, amintindu-mi ca nu mai departe de vineri dimineata eram inca in fata Institutului, speriat, incercand sa adun cativa oameni sa ne facem curaj, iar acum vedeam executia celor care devenisera COSMARUL ROMANILOR. Acum imi e rusine de cum gandeam atunci, dar in asa hal ne adusese ’nea Nicu, incat, daca-mi dadea cineva un pistol, eu i-as fi impuscat cu mana mea. Pe bune! Cu mintea de acum, realizez cat de grotesc gandeam. Si cat de rudimentar si necivilizat este un popor care, cica face un simulacru de proces ca ala, unde ii judeca pe repede-nainte, ca pana si avocatul lor ii acuza, ca sa scape de ei. Imi dau seama cat de barbari ne-au privit strainii, mai ales ca i-am impuscat pe aia chiar in ziua de Craciun. Asa cum au asteptat trei zile, nu mai mergea una? De unde atata graba, totusi? I-au tinut acolo trei zile si acum voiau sa termine totul intr-o ora? Ce s-a intamplat in alea trei zile? S-a negociat? Cine cu cine? Si care a fost obiectul negocierii? Sau au vrut sa vada cine iese invingator, si in functie de asta, sa-l salveze sau sa-l omoare pe Ceausescu? Am mai auzit de curand o varianta, ca americanii aveau un avion pe Baneasa, care astepta pregatit sa-l recupereze pe Ceausescu si sa-l salveze, dar ca el n-a vrut sa fuga din tara…

Pentru mine a fost PRIMUL SEMN DE INTREBARE: de ce l-au tinut trei zile?

Of, dar mult mai multe intrebari d’astea urmau sa apara, mult mai clar, mai tarziu.

Foto – Ironic, nu? Armata am facut-o la Targoviste… Semne!

Majestatea Sa ne-a arătat Calea Victoriei!

(Imi cer scuze de la inceput: postul asta e dezlanat, dar l-am scris intr-o accentuata stare de emotie si oboseala, dupa excursia de azi la Palat. Poate aberez, insa sunt gandurile mele, ce-mi vin de-a valma, nu le pot randui … Puteam sa nu-l scriu? Evident. Dar am VRUT!)

Zilele acestea, Majestatea Sa a aratat poporului roman Calea Victoriei! Ne-a unit asa cum nu a facut-o nimeni si nimic dupa 1989, ne-a adus pe toti impreuna si ne-a aratat-o, clar, fara echivoc. Cu un gest simplu, cu mana, a dat perdeaua la o parte, sa alunge ceata, sa vedem Calea. Pentru el un gest simplu, direct, natural, asa cum si-a trait intreaga viata, cu principii sanatoase, puternice, de la care n-a abdicat niciodata. Indiferent pretul platit. Si-a platit!

Care e Calea Victoriei? Simplu: responsabilitate, cinste, loialitate, onoare, determinare, devotament, hotarare. Insa, oare vom sti s-o urmam?

Majestatea Sa a fost un rege al faptelor, al deciziilor dure, mai ales cand nimeni nu le indraznea. Nu a avut de luptat doar cu fascismul si cu comunismul, ci si cu tatal sau! Ce adversari mai redutabili poate avea un destin atat de tragic? Abia de acum inainte vom afla, rolul lui adevarat in istorie, nu ala spoit de comunisti si de urmasii lor de azi. Nu era un rege al cuvintelor, folosea putine. Dar cat de bogate de seva mesajele sale! Peste tot, gasim acum citate ale Regelui, de fapt gandurile lui de zi cu zi, nu erau destinate nemuririi, insa atat de concis si de elocvent le transmitea, incat raman nemuritoare, adevarate pilde. Cat priveste discursul din Parlament, la implinirea a 90 de ani, e de invatat pe dinafara. Veti observa ca nu poti scoate, ori adauga nicio virgula acolo, fara sa-l strici. E perfect!

De cateva zile, tot imi planificam cum as putea, cat de cat, sa ajung sa-mi prezint omagiul Majestatii Sale. Din pacate, exact in perioada asta, corpul meu m-a tradat si nu ma ajuta. Impreuna cu Ana, am reusit sa ajung la Palat, sa lasam o floare. Pentru mine, chiar drumul de unde am reusit sa parchez, pana la Palat si inapoi, a fost ca o escaladare pe Everest. Fara masca de oxigen. Mi-as fi dorit enorm sa pot intra, dar nu aveam cum sa rezist atatea ore la coada. Insa sunt atat de fericit ca am fost acolo, pentru ca am descoperit o alta Romanie. De fapt, mai multe Romanii!

Romania demna, care-si onoreaza cum se cuvine eroii, Romania civilizata, care pastreaza toate regulile bunului simt, Romania curata, chiar daca vorbim de prezenta a mii de oameni, Romania generoasa, care a umplut gardurile Palatului Regal cu milioane de flori, jerbe, coroane si mesaje, Romania viitorului, care si-a adus copiii sa vada Regele, Romania organizata, care incerca sa imparta florile pentru a impodobi toata lungimea gardului Palatului, Romania milostiva, plina de grija pentru cel de langa, Romania decenta, care trece pe langa tine in liniste si-ti respecta durerea, Romania eleganta, care poate organiza astfel de evenimente la un nivel de elita, impecabil…. Si am vazut, cu ochii mintii, si o Romanie a Sperantei, de parca maduva noastra de romani nu moare, nu e uscata, palpaie si poate reinvia.

Mii de oameni de toate varstele sau conditiile, tristi, insa demni: au venit la Rege! Copii imbracati in costume populare, din zonele lor…. Cata emotie iti poate transmite un astfel de moment, parca esti bombardat din toate partile, e greu de descris. Se poate simti doar acolo, in mijlocul oamenilor, unde vibratiile sunt percepute direct. Parca si Bucurestiul arata mai bine astazi.

Stiu ca un astfel de moment in viata, chiar daca trist, este UNIC. Nu l-am mai trait, nu-l voi mai trai, cu siguranta. Nimeni, in Romania, nu ne va mai aduna impreuna asa cum a facut-o Majestatea Sa.

Cei mai in varsta, au prins inmormantarea lui Dej, din 1965. Imi amintesc, aveam cinci ani, ca am vazut-o la televizor, aveau bunicii mei un televizor Rubin 102, rusesc, d-ala care avea si aparat de radio sub ecran. Atunci, pe toti i-a obligat scoala, facultatea, serviciul, partidul, sa vina la coada. Taica-meu imi spunea ca a stat la coada, de undeva de pe Splai, unde se termina Calea Victoriei, adica de la fosta Opereta (pe locul gemenilor Sitraco). Vedeti, asta este diferenta dintre dictatura comunista si o societate libera: atunci oamenii erau obligati sa stea la coada, acum vin de buna voie. Parca e, nu-i asa, razbunarea tuturor cozilor comuniste la care am stat, cu orele, cateodata toata noaptea, pentru ratia de ulei si zahar si carne.

Sunt si voci care comenteaza una si alta despre familia regala in zilele astea. Mai, oameni buni, in mod normal, cand moare cineva, familia are trei zile de rezistat pana la inmormantare, in care trebuie sa traverseze toate emotiile, oboseala, stresul, nesomnul, priveghiul, despartirea, organizarea, tot. Pai noi aici vorbim de 11 zile si atatea locuri si situatii in care oamenii astia trebuie sa reziste la tot acest calvar. Plus emotiile de toate felurile, mai ales cand stii ca vin la inmormantare atatea familii regale ale Europei si cand stii ca toti ochii sunt pe tine. Credeti ca e usor?

Si ia nu va mai mirati ca vremea a fost si va fi asa blanda, pana la inmormantare, desi e mijlocul lui decembrie: Regele e Unsul lui Dumnezeu pe Pamant, deci….

Multi intreaba de ce abia ACUM isi arata romanii dragostea fata de Regele lor? Ce-au asteptat pana acum atata amar de ani? Pai, imediat atunci dupa Revolutie, nu eram pregatiti. Eram deformati si virusati de 50 de ani de minciuni comuniste, ca Regele a fugit cu vagoane cu aur si tablouri. Acum au aparut profesori de istorie, care au venit la catafac si si-au facut „mea culpa” exact gestul facut de speakerii de la TVR imediat la Revolutie, explicand de ce au fost fortati sa minta in perioada comunista. Mi se pare ca istoria se repeta si, cine nu o intelege exact, este osandit sa o repete…

Totusi, de ce trebuie sa moara cineva, pentru a fi apreciat in Piata Mare? Eee, asta poate ca e legata de ideea de sacrificiu, care face parte din reteta, daca vrei sa construiesti ceva durabil. Credeti ca intamplator Mesterul Manole construieste „pe Arges in jos”, adica exact la Manastirea de la Curtea de Arges, unde maine Regele va fi inmormantat? Nu, totul este scris in carti si este semnul ca, de ce nu? poate Regele Mihai I este Christosul romanilor, care si-a jertfit viata pentru ei. Poate ca de aici ne va veni izbavirea si, la Centenar, Romania va fi mai unita, mai puternica. Nici nu ne dam seama ce forta avem, noi romanii, daca ni se arata Calea cea adevarata, Calea Victoriei noastre!

Sunt obosit, da’ fericit ca am fost azi la Rege, mi-a aratat o alta Romanie.

Stiti ce misto e?

România a abdicat de Rege… Ne iartă, Majestate!

Copii, azi vă voi vorbi despre o poveste. Căci ce cuvânt poate fi mai potrivit atunci când este vorba despre viața unui REGE. A fost Regele României în două rânduri, ambele complet nepotrivite. Prima dată, copil, era doar un aranjament al adulților din jurul lui. Deciziile erau luate de altii, in timp ce Mihăiță era în camera lui de joacă de la Palatul Peleș, de la etajul al doilea, plină de jucăriile și căluțul de lemn nelipsit din viața oricărui băiețel. Am vizitat camera aia și m-a marcat simplitatea și eleganța locului.

A doua oară a fost la 18 ani, după abdicarea tatălui său, Carol al ll-lea. Erau cele mai cumplite vremuri care s-au abătut vreodată asupra Europei, al doilea război mondial. Deci vă dați seama ce decizii trebuia să ia un puști de 18 ani, in acele vremuri, și cu ce responsabilitate pe umeri. Tatăl său n-a reușit să facă față, s-a dat la o parte.

Iar, ca povestea sa fie și mai dramatică, in câțiva ani trebuia să treacă de la a negocia cu Germania lui Hitler, la URSSul lui Stalin. Cele două cancere ale secolului XX.

Și asta în doar câțiva ani. Nu cred să existe în istorie un caz de un dramatism asemănător…

Și asta nu avea să se termine aici. Forțat să abdice și să plece în exil, unde-și reînceapă viața de la 0-0, muncește orice, să-și țină familia. Propaganda comunistă a băgat-o p-aia că a plecat din țară cu un tren plin cu tablouri și cu aur. Păi, atunci, ce rost avea să lucreze broker pe Wall Street?

La revoluție, când am auzit că Regele vine in țară, am avut un șoc. Pentru mine, tot ce însemna al doilea război mondial și perioada, era preistorie, toate erau moarte și învelite-n ziare.

A venit în 1990 Principesa Margareta, a bătut palma cu Petre Roman, premierul de-atunci și au stabilit că Regele poate veni în țară. In buna tradiție bolșevică, instalată ca putere FSN după revoluție, una vorbim si-alta facem. Așa încât, când a venit Regele la Otopeni, a trecut cu greu, totuși, de vamă și a plecat spre Curtea de Arges. Atunci s-a întâmplat cel mai îngrozitor lucru imaginabil: l-au oprit pe autostrada București-Pitești, cu armele, și l-au escortat înapoi la Otopeni, pentru a-l expulza!!! Cât de josnic, mizerabil, fără inimă să fi fost Ion Iliescu, să acționeze în acest cel mai oribil mod cu putință?

Îi era frică de Rege? Bineînțeles. Dacă era băiat deștept, trebuia să facă un referendum, atunci în 1992, când a venit Regele de Paști si a venit un milion de oameni să-l vadă. Cu TVR Liberă în control total FSN, ca televiziune unică, cu o mișcare regalistă coagulată doar in București, iar în țară doar niște rămășițe, rezultatele nu ar fi ridicat mai mult de 12-15% doritori de monarhie. Apoi se liniștea toată treabă și Ilici apărea ca un mare democrat. De ce n-a făcut-o? Pentru că se… aia pe el de frică. Aaa,… și că n-a fost băiat gigel.

L-am văzut pe Majestatea Sa, prin 97-98, la Putna, de Sfânta Mărie Mare. Venise lumea, câtă frunză, câtă iarbă, odată că era hramul Bisericii, da’ mai ales că asista la slujbă Regele României. Nu am văzut în viața mea atâtea trăsuri ce coborau de pe pantele din jurul Putnei,  toate împodobite cu macatele “ale bune”, armăsarii toți frumos țesălați,  cu ciucurii lor  roșii la urechi, ca să fie de deochi, atâtea straie de sărbătoare purtate cu mândrie de oamenii buluc. Acolo văzut un bătrân, cred că așa, pe la 70, îmbrăcat în ițari de un alb ca laptele, o ie brodată bogat, total albă, opinci de-alea de pe vremea lui Ion Creangă. Cea mai tare piesă era un brâu de piele, lat la vreo 30  cm, pe care-l purta maiestos. Parul alb, fără chelie și o mustață d-aia răsucită la vârfuri. Mergea pe uliță, parcă venind din ale lumi, nu se uita decât înainte, toți îi făceau loc, parcă cu respect. De multe ori, împreună cu Ana, ne amintim de acea apariție.

Când eram copil, mereu ii ceream bunicului meu să-mi povestească din război. El era născut în 1916, cu cinci ani mai mare decât Regele, a făcut războiul la geniu și avea multe de povestit. Cel mai mult îmi plăcea un episod pe care-l povestea cu o emoție deosebită. El  conducea un pluton ce lucra la drumul dintre Sinaia și Cota 1400, ăla prin pădure. Era în timpul războiului, nu știu anul. De multe ori, prin pădure, venea la ei, călare pe un cal bălan, însuși Regele Mihai l. Venea să vadă mersul lucrărilor, bunicul meu, fiind comandant de  pluton îi raporta, saluta, iar apoi Regele dădea mâna cu el. Niciodata Regele nu era însoțit, deși era  vreme de război. Și, așa povestea bunicul,  mereu calul era bălan, nu alb….

 Regele Mihai I al României a plecat. S-a tras cortina peste cea mai glorioasă pagina a României: Monarhia. Cea care a modernizat tara, până când au venit comuniștii și-au făcut-o țăndări.

Viața Regelui Nostru a acoperit cele mai extreme evoluții ale istoriei românilor. De la cea mai rapidă modernizare a țării în perioada antebelică, la cel mai devastator război al omenirii, de la cea mai modernă Constituție europeană, până la cea mai neagră gaură a istoriei, comunismul.

Ca să puteți vedea diferența dintre elitele României din regalitate și din comunism și post-comunismul de-acum, comparați oamenii politici începând cu Regele Mihai, Corneliu Coposu, Ion Rațiu, cu oricare alții, de sorginte bolșevică, din ultimii șaptezeci de ani. Terminând cu mizeria aia de senator, Șerban Nicolae, pe care l-ați auzit cum vorbea sub cupola Parlamentului.

Sub aceeași cupola unde Regele Nostru a ținut, în doar câteva cuvinte, un discurs ce ar trebui săpat în stâncă!

Sper să pot ieși din spital să asist la trecerea cortegiului funerar. Coincidența face că am mai fost într-o astfel de situatie: la moartea lui Corneliu Coposu, când a fost un mare marș prin București, ultimul lui drum.

Hei, copii, asta a fost povestea tristă de azi, despre un rege și regatul lui, adormit…

Noapte bună, copii!

 

Știți bancu’ cu zgura?

Site-ul nostru a obtinut declaratii in exclusivitate de la unii din partenerii de tenis ai liderului maxim. Vorbim de cei din Brazilia, evident! Pentru ca sparring partnerii de aici chiar sunt speriati ceva de speriat (traducerea pentru sparring) si nu au vrut sa ne dea declaratii, pe motiv de imunitate tenisistica, adica la tenisi. Singurele informatii pe care le avem, pe surse, sunt ca joaca tare cu stanga. Ba, da’ tare!

De fapt, ce sparring partneri, tata? Victime de-a dreptul! Pai, ia sa vina sa declare cineva ca l-a batut (la tenis!) pe Primul Tenizmen al Tarii. De fapt, cred ca e al doilea, cronologic, dupa Adrian Nastase. Mai, da’ ala macar ii aducea in tara pe Bush senior si alti monstri sacri ai politichiei mondiale, de uite-asa a pregatit el, adunand game cu game si ghem cu ghem, ca l-a ajutat si o matura a lui Tamara… intrarea Romaniei in toate alea. La turnee ma refeream, ca ne-a bagat in tot ce se putea 😊

Ma, parca mai era unul cu mustata, care chiar a fost la o mustata de „Salatiera”. Ala de acu’ ne da lectii de etica si zice ca intre un hot si un prost prefera hotul. Hm,… oare de ce aveam o banuiala despre asta?

Si mai avem o declaratie – proba foto in facsimil – ca Dragnea, chiar si atunci cand o da-n fileu, cere challenge! Pai, nu degeaba a taiat el porcu’ cu arbitrii…

Asadar, nimeni nu poate declara si demonstra, cu subiect si predicat (chiar, ati remarcat ticul asta national? de parca toti romanii au devenit fanatici ai analizei gramaticale), ca l-a invins pe LD (e numele lui de cod/stiuca/crap/somn/pastrav/stiuca/caras) la tenis. Daca e, sa faca un pas inainte. Ca dupa,…

Asadar, un martor oculist (ca era doctor oftalmolog omu’) ne-a comentat ultimul meci. De fapt, e cel mai recent, nu stim daca e ultimul 😊

Fiti atenti, ca e pe functia live: Liviu e la serviciu. Inca! Pe prima a dat-o-n balarii. Adica-n palmieri, ca era vorba de Brazilia! Pe a doua, a trimis-o „la T”. Arbitrii i-au dat punctul, el voia 30-0, dar a negociat si au agreat la jumatate, deci au ramas la 15. Pai da, soro, ca arbitrii erau originali de la Tenisman, apoi au fuzionat cu CJ Teleorman, dupa care i-a trecut pe firma particulara, Tenis Drum. Bravo! Uite ca acum are minge de game, de set, de meci, de ce vrea el. Mai putin de turneu. De turneu nu prea are, ca nu poate juca pe court-uri straine, nu se acomodeaza cu suprafata de joc, cu liniile, cu luminile. I le baga astia-n ochi si-l jeneaza la mustata.

Liniste! Adica ciocu’ mic! Serveste Dragnea! Alo, domnu’ Trump, se aude acolo? Ca pentru dumneavoastra serveste…

Si, pentru ca are bratul luuung, asa numitul brat Pavel, ii trage un serviciu de n-a vazut Parisu’, sau Alexandria, ca-i mai de-a noastra! Ii da si-un passing de rever. Extraordinar, a executat perfect o belina! Direct in plasa. Insa, spre deosebire de alti jucatori, novici sau no-vicii, la el mingile in plasa sunt considerate castigatoare. Da, dom’le, chestie de atitudine. Ca asa l-a invins si pe Grindeanu, cu 6-1 la stiuci prinse cu plasa. Iar in setul decisiv, chiar daca au ajuns in tie-break, pana la urma l-a trimis in out si i-a luat si serviciul!

Meciul decurge usor, am spune chiar pas cu pas,… dar nu, ca aici ne referim la un alt tenisman, de alta liga, care are o lovitura tare, din contra: de dreapta. Lung de linie cu executare!

In final(a), federalii au vazut pe reluarea video, cu martori adusi la DNA, ca sistemul (si aici lucreaza sistemul!) Hawk-Eye indica faptul ca jucatorul cu mustata a cam inceput sa dea mingi afara! Multe, foarte multe… copiii de mingi au numarat pana acum vreo 21 de milioane. Bai, da’ unde s-au pierdut atatea mingi, ca n-a mai ajuns una inapoi in teren? Totusi, astea trebuie recuperate de la public, din tribune, nu?

Un scurt moment de publicitate:

De Black Friday, cumparati-va telefoane de la Tel Drum, cea mai buna companie de telecomunicatii. Telefoanele noastre nu te lasa-n drum!

Am revenit live: Tocmai am fost anuntati de oficiali ca arbitrii au decis: se pierde meciul la masa verde, la cea rosie si la masa presei. Ca asta se pare c-a fost cea mai putreda, cu cei mai vopsiti suporteri. Cat despre echipamentul purtat, abia acum si-au dat seama ca jucatorul cu fețișoara lui, / Spuma laptelui; / Mustăcioara lui, / Spicul grâului; / Perișorul lui, / Peana corbului; / Ochișorii lui, / Mura câmpului /  Si programul lui, / precum coada porcului,… nu purta echipamentul legal. Ci era unul in dungi, verticale, care se confundau cu graficele ce aratau virilitatea vertiginoasei cresteri economice a Romaniei, refacute dupa cea mai recenta rect-ificare bugetara. Pozitiva, pai da!

C-asa e-n tenis!

Statul sunt eu! Ăla paralelu’…

Aseara, don Liviu s-a dat in fapt! Gata, asa nu se mai poate / Iohannis trebuie sa inceteze / incepem razboiul / dam legile justitiei asa cum le-am propus initial  / … si alte d’astea demne de o burtiera cu „breiching niuz”!

Asta, pentru mine, e semnul clar ca-si da seama ca a pierdut si latul se apropie de par. Se comporta exact ca unul caruia nu-i pasa de nimic, e el sau toata lumea. Ce daca ii trage dupa el in deranjul asta si pe ceilalti din partid ori pe alegatorii lor, dar nu numai pe ei, ci si pe toti romanii? Prea putin important. Orice, doar sa se scape pe el! (pardon 😊 )

Hai sa va traduc discursul lui: pe mustata mea, nu mai conteaza nimic! Chiar daca ies in strada de zece ori mai multi ca in februarie, eu vreau sa dau legile alea, de-am ravnit la ele atat timp, iar papagalu’ ala de Grindeanu nu a reusit sa le oug-easca!

(Paranteza: Acum pe bune: ailalti PSDisti ce zic, frate? Se lasa tarati odata cu les(t)ul? Ca e clar ca Europa nu uita si nu iarta. Voi nu vedeti ca mai-marele nu s-a intalnit – aproape – niciodata cu nimeni mai super-star, asa? Am inchis paranteza)

Insa Liviut se pare ca nu a fost un baietel cuminte si nu prea s-a uitat la desene animate. Pentru ca Olaful, dragutul de el, i-a jucat festa. Pai cum sa mai dai tu vina pe statul paralel, pe binoame, trinoame si toate formele algebrei, cand matematica are acelasi reguli si la Bruxelles, iar totalul iese pe minus? Si nu e putin, un mezelic, acolo, de fo’ 21 de meleoane. Ce coincidenta! Exact cati romani suntem. Deci, vom plati fiecare cate un euro pentru marele carmaci. Cred ca va e clar ca nu vor recupera nimic, deci noi dam darul, da?

Poate creeaza madam Firea, cu agentia ei de PR, un nou slogan similar cu ala cu „dati un leu / pentru-Ateneu!” si dirijeaza o campanie umanitara, eventual cu o colecta de bani cu ajutorul Catedralei Mantuirii, ca, de, Liviu e crestin si el, nu trebuie lasat la greu.

Am o propunere, totusi, poate scap si eu mai ieftin si mai raman cu ceva, macar de-o bere. Pai, eu de ce sa platesc, ca nu l-am votat? Sa plateasca aia de l-au votat. Clar. Haideti, un pas inainte, curaj ca voi ziceati ca e painea lu’ Dumnezeu, ca va fi lapte si miere, nu mai pomenesc de cainii cu covrigi in coada, ca m-aude Lili-Blue, catelusa mea, si o incurc…

In fine, n-o mai lungesc, atitudinea „statul sunt eu” de aseara, probabil recomandata de consultantii exceptionali pe care-i are si care e clar ca au ramas ori fara idei, ori fara prea multe alternative de atac, imi arata ca telenovela braziliana (sic!) e deja in ultimul sezon. Si mai are doar cateva episoade… Stati pe-aproape!

Gata, hai am gasit si sloganul: „Un euro n-ai da / pentru nen’tu Dragnea?”

Jos labele de pe Dragnea!

Bai, ati innebunit? Pai, peste jumatate din titlurile site-urilor de stiri la ora asta sunt despre Dragnea! Ok, inteleg ca azi e 13 si poate are omu’ ghinion, da’ nici chiar asa! Aceasta justitie manjita, condusa de un stat paralel, infiintat de SRI si DNA, finantat de multinationale si de Soros, care a sucit mintile atator oameni pe care i-a manipulat (chiar platit?) sa iasa-n strada, nu mai are astampar. Vrea cu orice pret capu’ lu’ Dragnea. Oricare din alea cinci. Ca parca cinci capete de acuzare are, de zici ca e balaurul din poveste. Ia sa vedem, la atatea capete, va exista si o coada? Sau un final, cat de cat? Ca de tarait asa, prin fata sediului DNA, fara folos, ne-am saturat, c-am mai vazut filmu’ asta. Si noi, si aia de-l aplauda. Sau aia care-l apara. Uite, vezi, aia oameni sinceri, domnule, aia vin din constiinta, nu sunt trimisi de cineva, sau de partid…

Iar printre sustinatorii de dimineata de la intrarea in scena, parca nu erau Tudose, Firea, Plumb, Sevil, Serban Nicole, Codrin Stefanescu, sau alti gugustuci gusati si guralivi din stol. Cam rarefiat corul vanatorilor, adica, din contra, al aparatorilor.

Nasulia e ca acum s-au sesizat aia de-afara, ca e vorba de fonduri ioropene, nu de lei-tramvai si s-au bunghit bruxellezii. La asta e naspa! Furi, furi, da’ daca furi de la aia, ai imbelinat-o! Unii chiar zic ca denuntul, sau ancheta, tocmai din inima Europei s-a itit, asa ca…

Acum, sa revenim la realitate: sa ridice mana sus cel care crede in sinea lui ca Dragnea e nevinovat! Chiar sa fi fost el unicul, sfantul, purul din politica romanesca, mai ales din PSD, care a fost cuminte-cuminte si nu a luat nimic pentru el, nu a facut nici un smen si nicio smecherie? Chiar sa nu fi invatat el nimic de la inalt-prea-inaintasii lui, alde Nastase sau Ponta, cu care a fost in cardasie (pardon, in prietenie!) ani de zile? Hm,… inseamna ca politica romanesca e pe drumul cel bun, fratilor!

Io d’aia zic, jos labele de pe Dragnea! ca poate-l infuriati pe mustacios si o taie-n Brazilia, asa, sa va lase cu buza umflata, ca de la botox. Si sa va vad atunci ce-o sa mai scrieti voi, cu ce titluri va mai umpleti site-urile?

Ca doar el ne e stindardul, speranta, simbolul renasterii politicii romanesti, aia curata si patrioata, cu care intram… ce-n Europa, ca acolo suntem deja, intram direct in centrul pamantului! Ooops, stai ca acolo e iadul… 😊

Marea trădare națională!… sau cum se face blat în politică și-n fotbal

Copil fiind, mereu auzeam vorba asta cand fugeam prin casă, sau mă grăbeam să fac ceva repede: „Stai, că doar nu năvălesc turcii!” Ei, uite c-a venit și ziua în care au năvălit la Cluj, pentru Romania – Turcia, și nu așa, cu una cu două, ci cu o echipă întreagă! Cata frunza, cata iarba, hmm… nu prea. Ca e toamna.

Da’ gazonul nost’, raul, ramul, mi-e prieten numa’ mie. Poate ca si arbitrul, mai stii? 😊

Și acum despre titlu, ca aici e vorba de o monstruoasa tradare nationala! Noi, ca papagalii, am plecat dupa fenta si ne luaram cu legile justitiei, cu revolutia fiscala, cu ciume rosii si alte acadele, astfel incat n-am vazut exact elementul pe care vor multinationalele si Soros sa ni-l ascunda…

Cum adica, dom’le sa ne-atace turcii la noi acasa, fiind condusi chiar de un pașă român, Mircea Lucescu?

Iar BOR-ul, sa nu ia el pozitie??? E de mirare, mai ales ca lovitura vine dupa ce i s-a-ntamplat asta-iarna, cand Dragnea a facut o propunere de prim-ministru la misto, asa, cam… neortodoxa.

Ma gandesc la inca o vorba celebra: „cum e turcu’, si pistolu’…” Nu stiu de unde vine, insa ar trebui intrebat Adrian Nastase, ca el se pricepe la pistoale…

Partea misto e ca indiferent de 1, X, sau 2, presa de dupa meci va fi pozitiva: daca batem noi, mama! ce tare e Contra si ce echipa extraordinara a format intr-o luna! Daca va fi egal, oricum e ok, romanii s-au ridicat la nivelul turcilor, care investesc milioane in fotbal si au jucatori la Barcelona. Mai mult, nu am luat bataie sub comanda lui Contra etc. Iar daca o furam, uite nea’ Mircea, ce antrenor monumental e. Bai, FRF, de ce nu i-ati propus sa preia nationala, ai? Deci, POSTUL ZILEI a descoperit ca e blat!

In orice caz, eu o sa respect sfatul lui Viorel, cu toate ca atunci cand aud de el vad rosu in fata ochilor, de fapt mai diluat asa, spre roze, si o sa-mi iau niste popcorn sa ma uit si eu la meci. Care Viorel? Pai Viorel ala de era prieten cu Grindeanu cand facea cat juma’ de guvern asta-vara, si-si jurau credinta vesnica. Acelasi Grindeanu de i-a pupat iar mana si varful pantofului sultanului de Telemorman, ca sa-l puna sef la ANCOM, desi mai in vara zicea ca a fost momit cu un post de mare mahar, da’ el nu accepta, ca onoarea lui va ramane nereperata… D-aia va zic, fratilor, e blat! Si-n politica, exact ca-n fotbal.

Asa ca ma duc sa ma asez in fotoliu, sa strig: Hai, Romania! Da’ incotro?…

Cool tură…

Se stie ca toate tarile comuniste, pentru a „iesi in lume”, investeau in cultura si sport. Erau singurii ambasadori ce puteau fi trimisi la export si acceptati de Vest fara problemele legate de ideologie sau politica. De aceea arta era ieftina, sportul aproape gratuit, iar multi oameni de arta si sportivi din Est spargeau barierele si erau trimisi si admirati, pe buna dreptate, pentru valoarea lor, in occident.


Am revazut de curand, pe YouTube, „Șopârlița liberă„ un celebru clip al lui Toma Caragiu din 1969. E un text rafinat, impecabil, care a trecut printre furcile caudine ale cenzurii acelor ani si amintea chiar si de „Europa Libera”, post de radio american, interzis de comunisti. De obicei, celebrele scenetele ale lui Toma erau date in programul de revelion al TVR, pentru impact si audienta maxima. In textul asta se face referire si la istorie, la „casa de soparle Mazarin, unitatile de galanterie si batiste Iago, chioscul de otravitoare Borgia.”
„Borgia, vesela,
Pe toti cati i-a sorcovit,
Gura flori le-a mirosit!”.
Pe vremea aia, parca simturile noastre erau mai ascutite, probabil un reflex, ca reactie la represiune si la spalarea de creier la care eram supusi. Cautam orice semn sau semnal, cat de mic, pe care sa-l interpretam in fel si chip, miroseam imediat ceva ca fiind „anti” si astfel sa ne agatam de el. Cu speranta ca, in sfarsit, cineva „le-a zis-o!” Azi, nemaiavand aceasta presiune, evident ca a disparut reflexul. E normal, pentru ca regula spune ca functia creaza organul!
Ma-ntreb insa, daca astazi s-ar da acest clip, la oricare din televiziuni, cati dintre telespectatori ar intelege ceva din textul asta? Nu ma intelegeti gresit, nu fac apologia comunismului!
Insa și la ce-am ajuns acum…