Marea trădare națională!… sau cum se face blat în politică și-n fotbal

Copil fiind, mereu auzeam vorba asta cand fugeam prin casă, sau mă grăbeam să fac ceva repede: „Stai, că doar nu năvălesc turcii!” Ei, uite c-a venit și ziua în care au năvălit la Cluj, pentru Romania – Turcia, și nu așa, cu una cu două, ci cu o echipă întreagă! Cata frunza, cata iarba, hmm… nu prea. Ca e toamna.

Da’ gazonul nost’, raul, ramul, mi-e prieten numa’ mie. Poate ca si arbitrul, mai stii? 😊

Și acum despre titlu, ca aici e vorba de o monstruoasa tradare nationala! Noi, ca papagalii, am plecat dupa fenta si ne luaram cu legile justitiei, cu revolutia fiscala, cu ciume rosii si alte acadele, astfel incat n-am vazut exact elementul pe care vor multinationalele si Soros sa ni-l ascunda…

Cum adica, dom’le sa ne-atace turcii la noi acasa, fiind condusi chiar de un pașă român, Mircea Lucescu?

Iar BOR-ul, sa nu ia el pozitie??? E de mirare, mai ales ca lovitura vine dupa ce i s-a-ntamplat asta-iarna, cand Dragnea a facut o propunere de prim-ministru la misto, asa, cam… neortodoxa.

Ma gandesc la inca o vorba celebra: „cum e turcu’, si pistolu’…” Nu stiu de unde vine, insa ar trebui intrebat Adrian Nastase, ca el se pricepe la pistoale…

Partea misto e ca indiferent de 1, X, sau 2, presa de dupa meci va fi pozitiva: daca batem noi, mama! ce tare e Contra si ce echipa extraordinara a format intr-o luna! Daca va fi egal, oricum e ok, romanii s-au ridicat la nivelul turcilor, care investesc milioane in fotbal si au jucatori la Barcelona. Mai mult, nu am luat bataie sub comanda lui Contra etc. Iar daca o furam, uite nea’ Mircea, ce antrenor monumental e. Bai, FRF, de ce nu i-ati propus sa preia nationala, ai? Deci, POSTUL ZILEI a descoperit ca e blat!

In orice caz, eu o sa respect sfatul lui Viorel, cu toate ca atunci cand aud de el vad rosu in fata ochilor, de fapt mai diluat asa, spre roze, si o sa-mi iau niste popcorn sa ma uit si eu la meci. Care Viorel? Pai Viorel ala de era prieten cu Grindeanu cand facea cat juma’ de guvern asta-vara, si-si jurau credinta vesnica. Acelasi Grindeanu de i-a pupat iar mana si varful pantofului sultanului de Telemorman, ca sa-l puna sef la ANCOM, desi mai in vara zicea ca a fost momit cu un post de mare mahar, da’ el nu accepta, ca onoarea lui va ramane nereperata… D-aia va zic, fratilor, e blat! Si-n politica, exact ca-n fotbal.

Asa ca ma duc sa ma asez in fotoliu, sa strig: Hai, Romania! Da’ incotro?…

Cool tură…

Se stie ca toate tarile comuniste, pentru a „iesi in lume”, investeau in cultura si sport. Erau singurii ambasadori ce puteau fi trimisi la export si acceptati de Vest fara problemele legate de ideologie sau politica. De aceea arta era ieftina, sportul aproape gratuit, iar multi oameni de arta si sportivi din Est spargeau barierele si erau trimisi si admirati, pe buna dreptate, pentru valoarea lor, in occident.


Am revazut de curand, pe YouTube, „Șopârlița liberă„ un celebru clip al lui Toma Caragiu din 1969. E un text rafinat, impecabil, care a trecut printre furcile caudine ale cenzurii acelor ani si amintea chiar si de „Europa Libera”, post de radio american, interzis de comunisti. De obicei, celebrele scenetele ale lui Toma erau date in programul de revelion al TVR, pentru impact si audienta maxima. In textul asta se face referire si la istorie, la „casa de soparle Mazarin, unitatile de galanterie si batiste Iago, chioscul de otravitoare Borgia.”
„Borgia, vesela,
Pe toti cati i-a sorcovit,
Gura flori le-a mirosit!”.
Pe vremea aia, parca simturile noastre erau mai ascutite, probabil un reflex, ca reactie la represiune si la spalarea de creier la care eram supusi. Cautam orice semn sau semnal, cat de mic, pe care sa-l interpretam in fel si chip, miroseam imediat ceva ca fiind „anti” si astfel sa ne agatam de el. Cu speranta ca, in sfarsit, cineva „le-a zis-o!” Azi, nemaiavand aceasta presiune, evident ca a disparut reflexul. E normal, pentru ca regula spune ca functia creaza organul!
Ma-ntreb insa, daca astazi s-ar da acest clip, la oricare din televiziuni, cati dintre telespectatori ar intelege ceva din textul asta? Nu ma intelegeti gresit, nu fac apologia comunismului!
Insa și la ce-am ajuns acum…