COMUNISM – CERNOBÎL – CANCER

Cernobîl

– Alo!
– Alo, bună, eu sunt! Ce faci?
– Bună! Uite, mă pregăteam să merg până la piață, să cumpăr salată, ridichi, ceapă si ce-oi mai găsi. Tu?
– Nu mai cumpăra nimic!!! Și să nu cumva să mănânci nimic proaspăt, ce crește la suprafața pământului… Să bei doar apă minerală, îmbuteliată. Nimic de la robinet!
– Cum adică, nu înțeleg nimic! Și ce să mănânc, că exact în perioada asta am nevoie de multe  vitamine, iar astea sunt cea mai bogată sursă. Chiar, ce-ți veni așa, dintr-o dată?
Cam așa ceva a fost dialogul meu cu Ana undeva pe la sfârșitul lui aprilie, în 1986. Amândoi eram În primul an de stagiatură, lucram la IMU (Întreprinderea de Mașini-Unelte) Bacău. Eu eram trimis într-o delegație la București, iar Ana era la părinții ei, la Onești.
Aaaa… și incă ceva, extrem de important în contextul ăsta: Ana era gravidă în trei luni cu Mircea, primul nostru copil.

Cernobîl

Prin niște surse sigure, dar și de la Radio Europa Liberă, aflasem cu o noapte înainte despre catastrofa de la Cernobîl. Nu știam mare lucru, ci doar că dezastrul este atât de mare încât era posibil, dar și foarte probabil, să fie contaminată de particule radioactive toată suprafața României. De aceea, trebuia evitat orice aliment proaspăt expus afară.

Cenzura era atât de mare – și frica la fel – încât te fereai să vorbești pe șleau la telefon. Încercai să transmiți mai mult printre rânduri, sperând ca interlocutorul tău să intuiască mai degrabă mesajul corect. Până la urmă, i-am spus Anei direct ce aflasem, indiferent dacă ar fi fost urmări. Prioritatea era copilul, no matter what!

– Păi și ce să mănânc? Că m-am săturat de coajă de ou pisată, amestecată cu miere.
Pe vremea aia, pentru a avea calciu, atât de necesar pentru o femeie însărcinată, nu găseai decât calciu lactic. Eventual mai cumpărai ceva pastile de la cineva care aducea din Germania, la niște super-prețuri. Ana citise undeva o metoda alternativa de a suplimenta calciul. De aceea, strângea toate cojile de la ouă, le pisa în râșnița de cafea (că oricum la cafea nu o foloseam, că găseai doar nechezol, amestecat cu paie), până se făcea o pulbere, pe care, ca să o poată înghiți, o amesteca cu miere.

Imediat după ce s-a aflat de Cernobîl, pe căi neoficiale, desigur, toată lumea parcă intrase în vrie. Si, exact ca și acum când apare un subiect important, toți păreau că se pricep la uraniu, izotopi și timpi de înjumătățire! Europa Liberă difuza non-stop toate informațiile disponibile atunci în Vest. Dar erau atât de sumare, iar cele mai multe erau doar presupuneri, pentru că însăși sursa, URSS-ul, nu oferea decât fake news. Evident diminua cifrele reale ale nivelului de radiații și efectele posibile. Iar asta abia după ce a fost forțată să recunoască că a fost ceva, pentru că Suedia a constatat un nivel foarte mare de radiații și i-a indicat pe sovietici ca sursă.

La vreo săptămână după accident, îmi amintesc că a avut loc o plenară a PCR, în care s-a trasat un plan de măsuri pentru a diminua efectele “incidentului” de la Cernobîl. Indirect, Partidul a recunoscut catastrofa, pe care, însă oficial nu a anunțat-o niciodată…

Nu știa nimeni urmările, pentru că nimeni nu avea acces la datele corecte. Însă mulți specialiști le bănuiau. De aceea, când rușii au organizat, la câteva săptămâni de la explozie, o cursă de ciclism internațională, organizată la ei, ca să dovedească faptul că totul e în regulă, cicliștii din Vest au boicotat. Premiile erau foarte mari, au participat doar cei din țările comuniste, forțați mai mult de autoritățile lor de la partid. Cât cinism să ai să organizezi așa ceva, doar să-ți speli imaginea, știind că poți, probabil, afecta iremediabil niște sportivi?

Marie Curie, cea care descoperise radioactivitatea, nu avea de unde să știe că efectele sunt devastatoare. Pentru ca lucra cu bucățile de uraniu cu mâna goală, a ajuns să moară fără mâini și fără picioare. Se pare că și acum sicriul ei este o sursă de radiații și va mai fi încă pentru mii de ani… Săraca femeie! Dar știința a evoluat, savanții știu exact urmările și efectele asupra celor expuși radiațiilor.
Sovieticii aveau probabil cei mai mari savanți.. Care știau situația. Dar care nu au spus-o…

Toți eram isterizați, în lipsa informațiilor cât de cât oficiale. Prietenul meu Călin Cristescu, care în vremea aia lucra la IFA (Institutul de Fizică Atomică) Măgurele, a venit atunci la mine acasă, cu un aparat ce măsura nivelul de radiații. Parcă era în roentgeni, sau așa ceva. Îmi amintesc că la pragul apartamentului era o valoare mai mare decât cea din living. Oricum, ambele peste normal. Știu că în perioada aia s-au distribuit pastile de iod, pentru a limita efectele asupra glandei tiroide.

Mult timp după, am aflat că în România am avut cât de cât noroc, pentru că norul radioactiv cel mai încărcat a fost transportat de vânt mai întâi deasupra Scandinaviei, apoi a coborât spre Europa de Vest, ajungând în final și la noi.

Am avut mari emoții până în octombrie 1986, când s-a născut Mircea, dar totul a fost perfect! Și Mircea, dar și Dan, născut peste doi ani, au fost și sunt perfect sănătoși, Doamne-ajută!

Însă vom afla vreodată dacă numărul din ce în ce mai mare de cancere din jurul nostru, sau bolile glandei tiroide, or avea legătură cu Cernobîl? Probabil că nu. Evident, în sensul asta, nu pot să nu mă-întreb, oare cancerul meu de acolo s-o fi generat?

Toate amintirile de mai sus mi s-au reactivat când am văzut serialul HBO dedicat catastrofei. Vi-l recomand, este un serial de excepție, dar mai ales un document prețios, ce vine după doi ani de cercetări minuțioase a numeroase arhive. Filmul aduce fapte, argumente și exemple clare desprinse din realitatea acelei lumi și a ceea ce înseamnă un sistem comunist, ticălos.

Știu, există multi nostalgici care regretă acele vremuri de dinainte de 1989. Probabil că-și regretă, de fapt, tinerețea, puterea, pozițiile și privilegiile avute… Multi din cei tineri, care nu le-au trăit, chiar le apreciază. Ei sunt mai de iertat, pentru că nu știu decât o parte a realităților, povestită de cei din primul grup, sau văzută pe diverse filmulețe de propagandă din anii comuniști găsite pe YouTube. Filmul este un must see pentru toți aceștia. Spre aducere aminte despre cum erau tratați oamenii, cum erau sacrificate destine, sau chiar vieți pentru ca rapoartele să dea bine la Partid și oamenii să-și câștige, cu mândrie, un loc mai călduț, o poziție mai înaltă, sau un titlu de Erou al Socialismului.

Cernobîl

Era de așteptat ca filmul, care a ajuns serialul cu cea mai mare nota pe IMDB, să iște controverse uriașe, mai ales în Rusia. Oamenii, probabil, acum află cât de cât exact ce s-a întâmplat atunci. Normal că propaganda a lansat o poziție oficiala cum că filmul este un circ și vor sa realizeze și ei un film, cu varianta lor. Că, de fapt, totul a fost provocat de un agent CIA. Poate o fi fost așa, nu știu… însă, indiferent cine sau ce l-a provocat, dacă se luau măsuri imediate și se raporta exact magnitudinea catastrofei, iar apoi dacă s-ar fi solicitat și acceptat ajutor internațional, urmările ar fi fost mult limitate.

Pentru că, e drept, shit happens! Și în alte locuri s-au produs accidente nucleare, vezi Fukushima. Însă japonezii au fost primii care au anunțat imediat, au luat toate măsurile și au dat acces la toate datele din secunda unu, pentru a reduce, cât de cât urmările și a salva populația.

Asta e marea diferență. În sistemul comunist, totul era minciună, totul era fals, totul era propagandă, iar populația nu conta. Ea trebuia să se sacrifice pentru conducători și pentru Viitorul de Aur al Omenirii.

Dar dacă acei curenți de aer aduceau norul radioactiv direct către noi, în România? Nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat. Un posibil răspuns îl găsiți chiar în informațiile de la sfârșitul filmului…

Tot de acolo am aflat că Gorbaciov a declarat ulterior că, în opinia lui, Cernobîlul a declanșat procesul ce a sfârșit cu căderea comunismului. Ha! Ce paradox: cancerul comunist, la nivelul societății să fie tratat prin provocarea unui altfel de cancer, la nivelul individului…

Pentru că, nu-i așa? Indiferent ce greșeli fac politicienii, tot noi plătim!

Vot populi, vot (derbe)dei…

Nu-i așa că a fost simplu? Atât de simplu, încât nu știu de ce a trebuit să răbdăm să îndurăm atâta. Totul, într-o singură zi! Pur și simplu, prezența masivă la vot a dat peste cap toate calculele clasei politice și a trântit în șanț pesedeu’, iar apendicele lor alde Tăriceanu a fost chiuretat și aruncat la deșeurile istoriei. Ok, a dat o mână, sau chiar două de ajutor și tineretul, care nu s-a mai pișat pe el de vot, ci l-a prețuit cum se cuvine. Și cum au dreptul, pentru că, din păcate, ei nu apreciază valoarea formidabilă pe care o are votul lor.
Probabil au ajutat și lungile mitinguri din Piață, în care eram degerați, bătuți de ploaie, zăpadă sau viscol, în care ne-am demonstrat puterea. Atâția câți am fost, dar a fost suficient să trezim România și chiar Europa!

Cei tineri să-și întrebe părinții sau bunicii cum votau ei. Îmi amintesc că, pe vremea când eram student, într-un cămin din Regie, una din studente o avea pe maică-sa candidată la parlament din partea județului Suceava sau ceva de genul. Tipa avea un afiș electoral d-alea comuniste, toate la fel, în care se schimba doar poza. Era lipit pe perete în cameră, deasupra patului ei. Poza îți arăta o coafură d-aia cu multe sarmale, de sub care răsărea o figură de colhoznică, dură și rea. Poate femeia nu era așa, dar astea erau guidelines venite de la centru, pentru propaganda vremii.

În ziua votului, veneau ăia de la partid prin cămine imediat după ora 6-7, să îi trezească pe toți studenții să meargă la vot. Scopul era ca fiecare facultate sau institut, de fapt orice instituție publică să raporteze cât mai devreme participarea integrala la vot. Erau județe care până în orele 11-12, finalizau votul. Variantele de vot erau după cum urmează: nu erau! Puteai să pui DA pe cel propus, sau nu. Nu aveai mai multe opțiuni de vot. Mereu când se centralizau voturile, procentele erau 99% și ceva, pentru că, în caz că unii își băgau picioarele-n el de vot (pe vremea aia, lumea nu se pișa) sau dacă se trezea vreun bezmetic (pardon, dușman al poporului) să declare că el nu a votat sau că a votat împotrivă, să fie inclus în acel zero și ceva la sută de NU.

Unul din dezideratele Revoluției din ’89 a fost și „alegeri libere”. Deși tinerii poate nu cred, dar unii chiar au murit pentru a putea exista așa ceva în România. Așa-zișii derbedei au ieșit în stradă și au arătat că se poate. Poporul chiar are putere!

Când am ieșit la revoluție în 22 decembrie dimineața, v-am mai povestit (mai multe postări aici), eram câțiva oameni. Cu riscul să fim blamați de conducerea institutului de cercetări unde lucram și-apoi dați afară, am adunat tot mai mulți oameni de pe stradă și apoi, în drumul spre CC am devenit o masă de oameni vehemenți, gri și enormă. Când am văzut elicopterul decolând cu Ceaușescu, l-am întrebat pe un coleg de lângă mine: Cum, mă, doar pentru că ne-am adunat zeci de mii de oameni, a fugit Ceaușescu? Așa de simplu a fost?

Sigur că nu doar asta, au fost în spate multe resorturi pe care în acele vremuri nu le știam, unele dintre ele aflate pe parcurs în cei 30 de ani, iar altele, poate, nu vor fi aflate niciodată. Însă, dacă nu eram noi, poporul de pe străzi, e sigur că Ceaușescu nu cădea.
La fel ai acum, pesedeu’ nu se făcea cu ciocu’ mic dacă nu ieșeam atâția la vot.

Dancila, demisia!

Mai ales Diaspora, care nu e otrăvită de Antene, trăiește în democrații reale și e clar că ii urăște. Și reciproca e valabilă, de aia PSDul își bate joc de bieții oamenii de atâtea ori, la fiecare vot.

Coșmarul de doi ani și jumătate, în care era târâtă România de PSD și ALDE s-a curmat brusc pentru că ne-am adunat mulți, foarte mulți la vot. În condițiile în care în România sunt din ce în ce mai mulți analfabeți, asistați social și alte categorii atotsprijinitoare de pesedeu, prezența masivă la vot e garanția că românii nu vor mai adormi din nou pe marginea patului, riscând să cadă în cap peste noapte.

Acum, că tot ne-a trezit din coșmar și am făcut ochi, hai să bem o cafea și să ne apucăm de treabă!

O zi bună, România!

Ce tare tropăim împreună, noi doi!

Am stat potolit zilele astea, sa vad si eu cum reflecta media de la noi SUMMITul UE, SUPER-MEGA-MARELE-UNICUL eveniment de s-a intamplat in Romania, cand toata elita Europei a poposit la noi. NU CRED sa fi avut in istorie un eveniment atat de important desfasurat in Romania. Sincer, cred ca si Ceausescu ar fi fost invidios…
Ca a fost la Sibiu, cu-atat mai bine, pentru ca am avut un oras chiar bine pregatit, de oamenii gospodari de acolo. Iohannis a avut incredere in urbea pe care a condus-o ani de zile, e clar. Bravo lui! Si s-a vazut ca nu s-a inselat. Dl. Tusk a declarat ca “s-a indragostit de Sibiu!”. Un om extrem de politicos, evident. Si binevoitor cu Romania, vorbind de mai multe ori in limba noastra. Insa, pe bune, nu stiu despre cate locuri din Europa a spus asa ceva… Respect!
Am fost incantat si mandru de succesul reuniunii de la Sibiu si am fost emotionat ca am apucat sa-i vad pe cei mai puternici conducatori europeni rosind ca niste liceeni atunci cand au fost aclamati si chiar pupati de niste romani, oameni ADEVARATI din Europa. Ce moment!
Si nu a fost regizat, ca in vizitele lui Ceausescu sau ale lui Kim Yong sau-cum-il-cheama-pe’ala, ci a fost traire fireasca, normala, deplina. Momentul a fost initiat de Presedintele Frantei, Emanuel Macron, care, dupa fotografia de grup, a dirijat toata echipa catre oamenii din Piata.
Acum s-a vazut cat de tare se bucura romanii ca sunt europeni full-time! E un job la care au aplicat de peste o suta si treizeci de ani – ca tot e azi 10 mai, Ziua Regalitatii – insa unii au crezut ca nu sunt calificati pentru a ocupa aceasta pozitie… pe care, in fapt, o meritam din plin!
Eeee,… insa am fost NEplacut surprins sa vad ca, totusi, au fost facute comparatii cu mizeria aia de miting electoral PSD de la Iasi. De ce??
Nu ma refer aici la oamenii care, din propriul instinct civic, au venit sa le ureze DE BINE alde Liviului si gastii lui. Ci la Dragnea & conducerea partidului-stat si la prapaditii aia adusi cu furca de prin toata Moldova, parca sfidand memoria lui Stefan cel Mare si Sfant. Pe bune, astia chiar se dau razesi? Ei sunt mandri ca aceia pe care-i urmeaza “in orb” sunt huiduiti, fugariti si urati oriunde ajung in tara? Si ca nu mai pot sa apara nicaieri decat insotiti si protejati de bodyguarzi si aparati de jandarmerie? Pe ei ii apara?
Eheee,… cand eram io copil, era o serie de bancuri cu soricelul si elefantul. Unul din ele era cam asa: pe un pod, merge soricelul. La un moment dat, apare si elefantul, care, atunci cand pasea, facea ca intregul pod sa trepideze grozav. Dupa ce simte vibratiile nemaipomenite ale podului, din cauza calcaturii apasate a elefantului, soricelul ii zice acesuia, cu mandrie: “Ce tare tropaim impreuna, noi doi!”
Asa si cu Dragnea si PSDul lui. Au ajuns niste soricei, care se lauda ca tropaie tare. Sau, dupa cum scandau cei de la Iasi – ca tot vorbeam despre ei mai devreme – poate chiar au evoluat la stadiul de… SOBOLANI.

UN POPOR CU SUFLETUL AMPUTAT e UȘOR DE MANIPULAT

Usor de manipulat...

UN POPOR CU SUFLETUL AMPUTAT e USOR DE MANIPULAT

Usor de manipulat...
Usor de manipulat…

Asta a devenit Romania, odata cu aducerea comunismului la noi de Armata Rosie. Atunci s-au eliminat elitele, din toate domeniile, ni s-a amputat sufletul, esenta, traditia. Valorile s-au rasturnat, au disparut onoarea, cinstea.
Azi lumea voteaza cu frenezie hotii si le justifica actiunile, justitia nu se mai face la lumina zilei. Ci noaptea! Ca in vremea anilor ’50, cand oamenii erau luati din case si bagati in Volgile negre, legati la ochi, pentru a fi dusi la puscarie sau la Canal. Totusi, nici macar Ceausescu nu dadea legi la unu noaptea…
Acum doar se reinnoada, in buna traditie comunista, firul ticalosiilor, in dispretul total fata de oameni, morala si dreptate. Stiam ce va urma, asa lucreaza partidul unic, adica o dictatura a hotilor!
Am mai vazut filmul asta, e alb-negru, din ce in ce mai negru…

Textul asta l-am scris acum doi ani si e valabil si astazi… Pana cand, oare?

TELENOVELA pesedizarii – noi episoade

Cand eram copil, nu am inteles niciodata titlul poeziei Trei Doamne si Toti Trei. Mi se parea ca nu face acordul corect, era de un evident flagrant. Pana n-am citit Cosbuc si am depistat virgula, nu m-am dumirit… Si apoi am descoperit profunzimea si drama intamplarii.
Si acum am aceeasi senzatie, ca e ceva flagrant care nu se potriveste si ca ceea ce se intampla nu face acordul cu viata reala. Inca sunt stapanit de acest sentiment. Straniu. Ca si filmul asta, sau mai bine zis, telenovela asta-n care ne aflam…
Daca voi credeti ca Dragnea a bagat-o p-aia cu tentativa de asasinare pentru ca e dus cu capul, sau pentru ca se victimizeaza, va inselati. Rau!
El a lansat acea lacrimogena doar pentru electoratul lui, publicul captiv de la A3, care ii soarbe vorbele ca pe aghiazma. Pe ei ii intretine cu povesti nemuritoare, inca de cand a luat fraiele PSDului de la Ponta.
Nivelul de trai
De atunci a inceput TELENOVELA pesedizarii Romaniei, pe care o alimenteaza, sezon cu sezon, cu episoade noi. Si din ce in ce mai diverse.
Mai intai a fost cu guvernul tehnocrat, ce incapabil e el si cum a dus tara-n gard. Evident ca nu amintea nimic de anii de guvernare PSD dinainte, ci toate relele pamantului erau de la Ciolos si echipa lui, care au apucat si ei un an la ceva din butoane.
Apoi a venit cu Programul de guvernare, pe care-l stia doar el din scoarta-n scoarta. L-a vanturat in stanga si-n dreapta, tuturor care voiau sa-l asculte si, uite-asa, i-a prostit pe toti (pe unii nu mai era cazul!) si a castigat PSD alegerile la un scor istoric. Sau chiar isteric. Cred ca si Hrebenciuc, artizanul alegerilor pesede inca din Antichitate, s-a simtit invidios.
Dupa aia, cand s-a facut de tot rahatu’ cu  OUG 13, de-a reusit sa aduca lumea-n strada mai dihai ca la Revolutie, a bagat-o pe aia cu multinationalele, cu Soros, cu agenturili. Probabil ca la momentul ala inca citea manualele de propaganda ale lu’ nea’ Nicu si nu descoperise alte solutii.
Ala a fost un sezon de succes, care a reusit vanzari mari si in exterior, ca toate televiziunile straine de stiri preluau episoade intregi. Live!
Dupa care, a intrat in forta cu noul sezon, in care a lansat Statul Paralel, cu Sufrageria lu’ Ontanu, cu Kovesi care era bau-bau-ul planetar. Apropo: ati mai citit vreun titlu despre LCK pe undeva? Ciudat, nu? parca era in fiecare stire de la A3, iar acum a disparut complet din peisaj…
Cu SIE nu prea a mai zis nimic, ca acum e sef acolo tot un pesedist, iar de cand s-a descoperit ca protocoalele alea au fost semnate chiar de el, nici despre ele nu s-a mai facut mare tam-tam. Le-a aplicat fade-out…
L-a pus pe Valcov si pe Fat-Frumos de la Finante sa mai dea un episod cu casa lu’ Iohannis, ca de, lumea e avida de noi intamplari, insa cam plagea masa…
A venit 10 august, pe care au pregatit-o miseleste, cu infiltrati printre noi, ca sa aiba motiv sa ne arate cu degetul si sa ne dea cu un damf de gaze, asortat cu niste pulane pe cocoasa, insa nu le-a iesit cu voiau. Ministresa de la Interne o sa de gard, ca ea a fost acolo doar asa, ca hobby, ca era-n concediu si nu a fost in consilui de comanda, ca nu a semnat nimic. Aia de am aflat si noi acum ca e prefect, vai steaua ei, nu raspundea la nicio intrebare, mereu iesea-n fata ca ea a actionat legal si nu poate comenta nimic mai mult.
Dar acum a intrat Procuratura pe fir si baietii sunt chititi pe fapte mari, nu cread ca vor trece 30 de ani, ca la Revolutie, sa aflam cine ce si cum.
Prea mult se vorbea de atrocitatile si cacaturile facute de jandarmi, asa ca trebuia rupta pisica. Si, pentru ca poporului pesedist ii trebuie adrenalina in continuare, the show must go on, asa ca a venit cu tentativa de asasinare, care e maxim ce scrie in manualul de manipulare pe care-l foloseste acum el lidero maxim al PSD.
Induiosarea suprema este atunci cand Harap Alb este inconjurat de Zmeul Zmeilor, iar Spanul abia asteapta sa-i ia capul.  Stiu asta de cand ascultam povestea pe disc, pusa de sute de ori acasa, de ai mei, sau la gradinita de doamna educatoare.
Aceeasi metoda a folosit-o si Adrian Nastase, insa el chiar a trebuit sa se zgarie un pic la gat, atunci cand se barbierea. Totusi, Nastase a cheltuit si banii pe un fular Burberry, de 350 de EUR. Aici i-a dat clasa lu’ Dragnea, insa a zbarcit-o! Dragnea a avut dreptate.
Pesedistii nu apreciaza asa ceva, nu stiu ei mai mult de seminte, mici si bere la pet. De aceea, Dragnea nu a apelat la abtibilduri d-astea. El merge pe sentiment!
Ei, si uite-asa, reueste sa treaca si peste sezonul actual si sa-l pregateasca pe cel de toamna. In care-o va schimba pe Veorica!
Va urma!

Avem o MUIE. Ce facem cu ea?

Asa cum stiti, in ultimele zile, a aparut febra cu PUIE MSD. Putem s-o ignoram, s-o bagam sub pres, sau o putem discuta deschis, ca niste adulti ce ne pretindem…

Haideti, putina demnitate, ce aia ma-sii…!

Dupa ce a venit Grindeanu prim-ministru, in Piata Victoriei a aparut un mesaj misto: „Ponta, hai inapoi, ca am glumit cu MUIA aia!”

Sa ne recalibram putin. Ponta a pierdut alegerile in fata lui Iohannis la cea mai mare diferenta ever in istoria alegerilor unui presedinte. Asta in conditiile in care Ponta e un tip cat de cat frecventabil fata de ce e acum pe firmament ca oferta politica a puterii PSD. Singurele lui vini blamabile erau de copy-paste si de pisicut. Nici macar nu se compara la sosete cu Dragnea, care este cel mai rasarit din ce prezinta PSDul la varf de un an jumate’. Atat de jos a ajuns nivelul, incat Ponta, numit de minunatul Adi Nastase „micul Titulescu”, este un Luceafar fata de mocirla actuala.

De ALDE si Tariceanu nu discut, ca ala e un om care si-a tradat intreaga lui istorie cat de cat liberala, ca sa-si aranjeze ploile personale si sa-si astearna serviciile umile in fata lui Ponta, clamand ca reface un fel de supa reincalzita, adica un USL reloaded. Ticalos, a intrat in partidul aluia de-l avea de la Voiculescu, dar apoi l-a dat pe usa-afara pe moftangiu, ca se se inscauneze el singur sef la ALDE. Iar acum se da cu oja liberala autentica, doar-doar mai atrage ceva muste lipicioase care s-au saturat de orbani si alte turcane.

Ok, sa revenim la subiect: MUIA! PSD se plage ca vaaaaii, cat de jos a ajuns mesajul politic in Romania. Ei, care sunt un fel de ileana cosanzeana si alte alea neprihanite ale politicii autohtone, se mira ca unii din barbatii tarii, deghizati in feti frumosi, folosesc acest urat mirositor cuvant. Pai, mai PSDule, mai! Cine a promovat, zeci de ani, maneaua, bidineaua si mangafaua politica la romani? Cine i-a burdusit pe alegatori cu mici, bere calda la pet si promisiuni desarte si inepte? Cine promite maririle de salariu prin scaderea lor? Cine baga pe toate televiziunile, ani de zile, toate scursurile, botoxatele si asistentele lu’ Peste, care, de fapt, sunt centuriste-n toata regula? Cine promoveaza in functii de parlamentari sau consilieri toate divele umflate, parafinate si siliconate?

Asta e nivelul la care populatia voastra votanta mai are stimuli, la alt stimul nu mai reactioneaza, asa ca singurul element pe care-l stiu, cu siguranta, toti votantii pesedisti este MUIA. Cu toate sensurile ei, ca nici aici nu e simplu. Fiecare intelege ce vrea, din punct de vedere al intensitatii sau al gradului de apreciere. Unii o zic asa, cu simpatie, in zeflemea. Ca fetele alea cu „ce PLM” in gura. Ca e clar ca nu e cazul, nu? Altii o resimt cu intreaga inima, iar restul o striga din toti rarunchii,  cu toata ura de care sunt capabili. Si sunt, frate!
MUIA e o moneda de schimb in care toti pot face conversia vietii actuale.

Nu vedeti ca singurul protest la care Dragnea a reactionat vehement a fost asta cu MUIA? La restul, indiferent cate au fost in Piata timp de un an jumătate, s-a facut ca ploua. Mucles! Aici, insa a bagat-o p-aia cu fortele oculte care s-au pitit in oamenii simpli care au scris pe dealuri si vai, pe numere de masini si pe autobuze cele cuvenite. Pentru c-a simtit ca votantii lui rezoneaza cu subiectul.

La asta reactioneaza electoratul PSD! Direct si fara fite, pentru ca asta e pe intelesul lor. Barza, varza, viezure, manz, sarmale, manele, mici si MUIE. Ataaat! Dar e suficient, nu le trebuie mai mult in viata, asta le e universul atot-cuprinzator. Nici aia cu statul-paralel nu-i excita atat de mult.

Vorba poetului:

MUIA e-n toate, e-n cele ce sunt

Si-n cele ce maine vor rade la soare!

Cand eram mic, evident vorbesc de vremurile comuniste, cel mai grav cuvant pe care-l gaseai pe garduri, era FUT. Era scris timid, pe ascuns, cu creta. Noaptea, cand nu te vedea nimeni, ca, oricum, lumina pe strada si-asa nu prea era. Atat! Glumele piperate, despre sex, erau aluzive, trebuia sa fii destul de istet ca sa te prinzi, de fapt, de poanta.

De exemplu, imi amintesc un banc publicat inainte de revolutie, cred ca in revista Rebus, ca acolo mai publicam si eu si o citeam. Undeva s-a organizat un bal mascat, iar la un moment dat o tipa suna la usa, fiind goala, avand doar niste manusi negre si cizme negre. Gazda o intreaba: In ce v-ati mascat? Si tipa raspunde: In cinci de pica!

Bancul asta trebuia sa fie destul de complicat sa treaca de cenzura, dar destul de sexy sa fie inteles de cine era dotat. Hai sa facem impreuna un exercitiu si sa-l spuneti in cercul vostru de prieteni si vedeti cati se prind… Ok, o sa-mi spuneti acum ca toate fetele merg pe varianta epilarii permanente si d-aia nu intelege nimeni. Dar nu asta era the point…

Ce vreau sa spun, e ca lumea atunci, neavand alte optiuni, cumva era obligata, trebuia sa citeasca si, implicit, era mult mai culta decat acum. Nu e placut ce spun aici, dar asta e realitatea. Uitati-va la scheciurile lui Toma Caragiu din anii ’70 si veti vedea ca trimiterile lui la cultura universala, cu Borgia, Mefisto si altele, vor fi absolut de nedescifrat pentru publicul actual. Trist, dar asa e!

Fratilor, am involuat cultural grav!

Pe de alta parte, e de inteles. Comunistii subventionau masiv cultura si sportul, pentru ca erau singurii vectori de imagine in Vest, cu care ii bateau oricand pe occidentalii „putrezi”.

Asadar, ce se intampla acum cu amploarea pe care a luat-o MUIA aia anti-PSD este de inteles ca si consecinta a politicii de reductie culturala aplicata sistematic de PSD dupa revolutie, pentru a-si crea masa de votanti docili, care nu-si pun prea multe intrebari. Iar daca-si pun, Antena 3 si Romania TV le ofera, seara de seara, toate raspunsurile…

Trist, dar asta e! Ne meritam soarta, pana cand nu punem mana sa incepem sa educam, poate chiar si de la om la om, noile generatii, asa incat virusul pesedist sa nu mai aiba aderenta, iar noile generatii sa fie frumos mirositoare. Hai, ca avem de unde!

Jos labele de pe țară! sau… do you believe in life after Dragnea?

Do you, bă Liviu?… deja Dragnea a dat în paranoia! Vede dușmani peste tot și nu doar în afara partidului, adică aceia pe care i-a enumerat pe nerăsuflate, începând cu Iohannis. Sunt convins că e cu ochii mari și în jurul lui, la fiecare cină cea de taină din CEx. Simte că lațul se apropie de par și începe să arate disperarea, cu toate că mimează calmul. Mirosul pestilențial pe care a început să îl degaje, atrage animalele de pradă din ce în ce mai aproape…

Timpul nu mai e cu el, asta cu condamnarea de 3 ani și jumate e mizilic pe lângă alte dosare grele, despre care e conștient că urmează. Poa’ să schimbe el toate codurile penale și legile românești, OLAFul nu e sub papucul lui. Ăla îl va mătura ca un tsunami!
Scena de aseară, când au ieșit toți, strâns uniți în jurul Conducătorului iubit, e de un grețos total, ce amintește de ultimul CEx al lui Ceușescu, în care lingăii lui îl rugau cu cerul și cu pamântul să nu cedeze! Care din grup va fi cel care-l va trăda? Că doar știm că așa se-ntâmplă, de peste 2000 de ani, încă de pe vremea lui Isus… A făcut-o și Băsescu, cu Petre Roman, și Geoană cu Iliescu, chiar și Dragnea cu Ponta. Conducătorul iubit simte sentimentul de trădare în aer, e din ce în ce mai înecăcios.

Marș de-aici, hoților!

In delirul lui, El Lider Maxim a spus că gata, ia mai terminați cu regulamentele astea parlamentare, astea nu-s de el. El trece peste, iar de acum încolo va fi mult mai radical, că nu pot trece legile pe redede-înainte, pentru că au opoziție la fiecare mișcare. Iar lentoarea asta parlamentară nu îi lasă pe săracii pesediști să ducă România spre viitor în zbor.
Păi nu sunteți, mă, voi, pesediștii, majoritatea parlamentară? Aia confortabilă de vă lăudați voi cu ea! Până acum, ziceai ca parlamentul reprezintă voința poporului, organul… reprezentativ. Acum nu mai reprezintă? Gata, ștergi cu el pe jos?

Do you believe?

Măi, animalule!… că șobolan nu meriți să fii, păi tu îți ceri scuze pușcăriașilor? Primii cărora ar fi trebuit să le ceri scuze erau ăia de i-ai târât la mitingul tău imaculat, că ei resimt din plin binefacerile multilateral-dezvoltate ale conducerii tale luminate. Ăia care-și duc viața de azi pe mâine și se bucură la un mic și-o bere la pet. Da’ copiilor care încep an de an școală fără manuale, sau cu mii de școli care se dărâmă peste ei, ori care au buda în curte, sau bolnavilor care n-au banii pentru medicamentele vitale necesare, lor nu le ceri scuze?
Hai să zicem că eu sunt un caz aparte, că am cancer și, spre norocul meu, sunt pe radioterapie și încă nu am nevoie de medicamente specifice sau citostatice. Dar acelor bolnavi care sunt condamnați la suferință, chinuri, disperare și durere, pentru că tu cu ai tăi conduceți un sistem sanitar care e plin de bani, dar care sunt furați și căpușați zi de zi, așa încât sărmanii pacienți trebuie să se descurce cum pot și dacă pot… lor nu le ceri scuze?
Aaa,… că mi-am adus aminte! Spune-i lu’ fata aia cu nume de element chimic din tabloul tău de elemente de la partid (fac pariu că Veorica ta nu știe de cine vorbesc!), că noi în Piață, nu ne-am bucurat de răul cuiva, că nu e creștinește. Ci am cântat pentru că mai există o speranță că în România dreptatea se face pe bune, încă nu e mânjită de rahatul animalelor dragniene.

Faptul că acest video pe care l-am postat a fost văzut deja de peste un sfert de milion de oameni, ar trebui să îți mai bată un cui: e dublu față de câți ai adunat tu, cu japca, în Piață…

Și ar trebui să ne mulțumești, nouă, șobolanilor, pentru că niciodată în viața ta, nu cred că ți-a mai cântat atâta lume la mulți ani! din toată inima.

În Piață

Iar mutarea lui Iohannis de azi, prin anunțul că va mai fi încă cinci ani președinte, sunt convins că-l va face pe Liviuț să se precipite și mai tare. Și să facă prostii din ce în ce mai mari, cu riscul să dea foc țării. Tot răul spre bine, cu cât Dragnea face mai multă spumă, ca o bere caldă, cu atât ne apropiem de finalul unei epoci triste a României.

Audierile după ureche…

E vorba aia, stramoseasca, ce spune asa: There’s no free lunch! Adica totul are un pret in final. Indiferent ce folosim noi, ca e Google, Facebook, LinkedIn, YouTube sau ce vreti voi, au modelul de business bazat pe gratuitate din partea utilizatorului. Trebuie, insa, sa dai si tu ceva la schimb, ca altfel, din ce si-ar mai plati firmele astea, saracele, zecile de mii de softisti super-smart? Practic, nimic nou, e ca intr-un etern Faust & Mefisto, primesti o jucarie superba, la care tanjesti, dar iti vinzi si tu putin sufletul si dai la schimb niste date despre tine. Pe care unii le cumpara sa-ti vanda ceva. Ecuatia poate fi extrem de scurta, in sensul ca tu tratezi cu ignore toate add-urile astora din urma si nu cumperi nimic. End of story!

Sunt fan Facebook si de multe ori am zis ca, daca nu exista, trebuia inventat. De aici plec, intr-un mod asumat subiectiv, in incercarea mea a puncta mai jos cateva note despre ce am vazut azi noapte la audierea lui Mark Zuckerberg in Senatul american.

  • Mi se pare ca povestea asta cu datele postate pe Facebook este ca atunci cand o femeie se imbraca extrem de decoltat, iar apoi ii acuza pe barbati ca de ce se uita la sanii ei…
  • Era un banc celebru. In perioada de inceput a cuceririi Cosmosului, cei de la NASA au realizat ca astronautii lor nu reuseau sa utilizeze pixul in spatiu, pentru ca, in conditii de imponderabilitate, cu gravitatie zero, pasta nu curgea normal, asa cu nu puteau sa scrie. Au dezvoltat un program special, in care, dupa ce au investit milarde de dolari, au inventat, in sfarsit, un pix care putea sa scrie in orice conditii, chiar si pe tavan, sau in apa. Cosmonautii rusi au folosit un creion.

Cam asta am vazut la audierea lui Mark. El a inventat Facebook, a investit apoi j’de milioane in retea, softuri si achizitii si la sfarsit vin rusii cu trolii lor si ii folosesc propria jucarie ca sa le-o traga tot americanilor. Ironic, nu?

  • Cat de mare diferenta dintre audierile din Senatul american si Senatul Romaniei! Ce tinuta, ce eleganta a discursului, ce raspunsuri, ce politete, chiar si cand spuneau de niste terms & agreements ca „sucks”… Of, mai avem mult pana departe…
  • Ce diferenta de obiective! Comisia parlamentara de la noi analizeaza daca s-au adunat unii mahari la un chef intr-o garsoniera, de unde ei presupun ca ar fi influentat alegerile prezidentiale din 2009. O prostie, doar ca sa dea intr-o persoana, sefa DNA si sa motiveze votantilor PSD ca exista statul paralel si d-aia nu pot ei guverna Romania. De parca in sufrageria aia aveau ei nu stiu ce dispozitive diabolice de unde modificau numaratoarea voturilor. Sau, daca aia 10-12 meseni chiar influentau, chiar era neceasar sa se intalneasca la o chermeza, in vazul tuturor?…
  • La americani e vorba tot alegeri prezidentiale, dar influentate de adversari pe bune, nu unii inventati, adica de rusi. Amploarea e infinit mai mare: vreo 87 de milioane, pe Facebook. Iar la aia e clar ca au influentat alegerile.
  • Free training! Toti oamenii de business adevarati ar trebui sa se uite la audiere si sa ia lectii de la Mark Zuckerberg, la modul in care a raspuns, cu prestanta, absolut tuturor intrebarilor, indiferent cat de personale sau incomode. Si a vorbit liber, pentru ca omul stie perfect ce a facut si cum si-a crescut businessul. Atitudinea, inteligenta, eleganta, siguranta, sinceritatea raspunsurilor au constituit apararea lui cea mai buna. Ca dovada, actiunile FB au crescut imediat dupa audiere.
  • Aaaa, si toti politicienii romani ar trebui sa-si ia notite de la modul de adresare si construire a intrebarilor de catre senatorii americani. Nu-ti dadeai seama care din ce parte a politicii e, nu era nimic personal, totul parea a fi in sprijinul aflarii adevarului de catre contribuabilul american. La noi, in schimb, iti dai seama imediat, din verbal dar si din non-verbal, daca un parlamentar este sau nu in aceeasi barca politica cu cel audiat…
    La noi, audierile sunt asa… dupa ureche
  • Ma uit la commenturi si sunt si din acelea ce spun ca ar trebui sa stergem cu totii Facebook-ul, ca e ceva rau, rau de tot. Commentul e dat pe Facebook… 😊
  • Mark e un super-tip!
  • In mare, se adevereste ca Facebook nu prea are nici un competitor…

In final, sa nu uitam ca, asa cum accesul la internet este optional, si utilizarea Facebook este asisderea… Dar tentatia e mare, apropo de Faust.

Altfel, toate bune si la vara cald 😊

Congresul PSD și România ruginită…

Dacă nu postez cel puțin un articol despre Congresul PSD, înseamnă că nu sunt un blogger serios. Așa că îmi iau inima-n dinți și încerc să-mi fac datoria. Dar mi-e așa o silă…
Din ce am trăit eu până acum, e primul congres făcut la mișto! Ceaușescu le pregătea un an întreg, toate organizațiile de partid din fabrici și uzine, până la cel mai neînsemnat CAP, freamătau de nerăbdare să afle documentele programatice pentru următorul cincinal. Chiar și feseniștii vopsiți de după revoluție au păstrat tradiția și organizau congresele după manual. Nooo, nu e bine! Dragnea a revoluționat politica și a făcut primul congres din lume la care nu se pune în discuție problema liderului maxim. Doar a purtătorilor de geantă, cei cărei ii îndeplinesc ordinele. El e mai presus de pulimea (scuzați, dar n-am găsit altă rima) de partid și de stat. El e deasupra tuturor, în ceruri, plecat cu drona. (Al dracu’ telefonul ăsta pe care scriu! Auto correct-ul a scris “plecat cu dona”. Ce-a ghicit-o! Încă nu e momentul, însă se pare că e clar și că va pleca cu dona, undeva în Brazilia, unde își vor face luna de miere)

Am revăzut scena cu “mă vreți?” și acum sunt convins că, deși a vrut să fie spontan (ceea ce de multe ori ii reușește), a repetat scena aia de multe ori în fața oglinzii. Nu e un gest normal al lui sa dea din ambele mâini în același timp. Ceaușescu dădea mereu, dar din una singură. La fel și Iliescu. De unde și vorba cu “nu mai da din mână!”. Dragnea e primul lider pesedist care o face cu ambele mâini 🙂
Niciun dictator în lume nu a făcut ce a realizat el, toți își mascau legitimitatea sub un simulacru de alegeri, cât de cât. Dragnea e un inovator! E primul care face asta, de parcă era la oficiul stații civile: sunteți de acord să îl luați în căsătorie pe domnul Dragnea? Da! Băi, la bine și la rău, nu așa, doar acum. DAAA! Sala, excitată, a răspuns conform planului. Și asa s-a oficializat legatura organică între mase și Marele Cârmaci.

Că tot vorbim de legături, o alta a fost demascată la Congres, cea cu noua Bombonică. Pe care nu a plasat-o decât în rândul întâi (adică încă nu la prezidiu), de unde să-l admire în toată splendoarea lui, ceva la modul “Ia uite, baby, ce le fac ăstora!”

Pe de altă parte, ecologiștii ar trebui să-l dea examplu. Păi, de ce să mai consume oameni aia cinci mii de hârtii cu buletine de vot, doar ca să dea un raspuns știut dinainte? Uite-așa a salvat el copacii, nu ca ăia rai de-i defrișează neîncetat…
Ce mai contează că ‘telectualii, atâția câți au mai rămas cu el, au fost îndepărtați? Atenție, nu vorbim aici de Codrin Ștefănescu, ci de Andronescu și Bănicioiu. Cât de umiliți au fost, după ce ani de zile au mâncat rahat să salveze iluzia de partid european și îl scăpau basma curata pe Dragnea, iar apoi au fost scoși ca niște leproși din Conducere. Nu mi-e milă de ei, dar vreau doar să evidențiez ce oameni au rămas acum acolo. Toți niște rame, niște viermi, fără coloană vertebrală.
Am o întrebare și pentru audiența Antenelor și a RTV, deși știu că nu citesc ei ce scriu eu aici,… e așa, retoric. Mai oamenilor, voi nu vedeți că ăsta, treptat, i-a dat la o parte pe toți pe care voi i-ați venerat ani de zile și-i pupați ca pe icoane?  Iliescu, Năstase, Geoană, Ponta, asta ca să vorbim doar de președinții voștri, nu mai există. Sunt niște râioși, nocivi pentru idealurile PSD. Pe scenă a apărut doar el, UNICUL CONDUCĂTOR! Și iubit de toată sala, că pe toți El i-a făcut oameni și le-a dat niște funcții la care nici nu visau ei când erau pe islaz, cu vacile la păscut.
A fost ca o Odă adusă Conducătorului Iubit! Cred ca partea cu “o dă” s-a petrecut după congres, când doi porumbei au plecat împreună, plănuind cum vor aduna ei portocale în Brazilia. Iar ea făcând exerciții dacă le poate arunca printre gratii. Asta se intâmpla târziu, în noapte, când toată lumea s-a întors liniștită pe la casele lor, ascultând cele mai mișto manele pe drum, bârfind despre ce coafuri au mai văzut și ce vopsea de păr e la modă acum în partid, știindu-se protejați cu funcții și privilegii până la următorul Congres.
Aici am ajuns, la România Ruginită, așa cum arata unul din slide-uri puse, neinspirat, pe scena Congresului.

Noapte bună, România! 

Prima remaniere: Ministerul Poștei se va integra în cel al Justiției

Pe surse, am aflat ca deja se pregateste prima remaniere guvernamentala: Ministerul Postei se va integra in Ministerul Justitiei.

Inca de acum un an, de cand la Justitie era renumitul Ciordache, aka Alta Intrabare, se zvonea ca un astfel de fenomen va avea loc. La inceput timid, dar apoi din ce in ce mai des, ceea ce parea inevitabil incepe sa se realizeze. Atacul este in serie!

Actualul magister, supranumit si Gaurel, continua procesul, incercand aceasta implementare fortata. Nu va fi insa in vazul lumii, ci mai prin dos, asa incat sa nu deranjeze prea mult. Masele de votanti nici macar nu vor pricepe adancimea. Tot pe surse, am aflat ca justitia va fi legata la ochi. Kinky, nu? Minoritatile LGBT deja au ciulit urechile, pentru ca vor sa inteleaga exact cum are loc fenomenul, ce nivel de penetrare va fi realizat.

Specialistii pe care i-am audiat ne-au declarat, sub acoperirea anonimatului, ca nu se va observa nimic la nivel public. Doar un pic de roseata. Atentie, inca nu e vorba de cod rosu!

Va fi, eventual, un cod maro de coruptie, care va acoperi toata Romania, daca fenomenul nu va fi stopat cat mai rapid.

Singura posibilitate de reusita este chiar in fibra, in DNA-ul justitiei. Pe care unii trebuie sa-l tina curat.

Cine?