Tag: parodie

Posted on

Știi bancul ăla cu polițiștii deștepți? …Nici eu!

MGxG

O fetiță de 14 ani este văzută astăzi pe stradă în Galați, plină de sânge. O femeie alertează un echipaj de poliție.

Și, de aici, începe o poveste ce nu se poate întâmpla decât în România noastră condusă majoritar de alianța PSD-ALDE….

Ăștia vin, analizează operativ situația prin geamul Loganului, cercetează cu creierele din dotare și ajung la concluzia că… neeeeh, nu e nimic neobișnuit de semnalat. Hai, fată, lasă mișto-urile! Nu e o crimă în direct, nici măcar un biet viol, acolo. Sau o hăcuire, ceva, să aibă și ei motiv să coboare din mașină. Păi, cum să renunți, frate, la aerul condiționat și să te dai jos pe căldura asta, ca să ce? Să vezi un copil de 14 ani plin de sange??? Pe bune? Păi unde ai mai pomenit așa ceva? Poliția se ocupă cu cazuri serioase, nu e plătită din banii contribuabililor să piardă vremea cu căcaturi d-astea. Aaa,.. dacă era vorba să vândă ceva pătrunjel, alta era situația.
Poliția are reguli, dom’ le, nu ie așa cum crezi matale. Vine strict la 19 ore de când e apelată de urgență la 112 de copiii răpiți, trebuie să îi acopere pe colegii pedofili care mai calcă și ei pe-alături și molestează și ei fetițe prin lifturi, sau pe unde apucă, merge la chermeze și sindrofii cu șefii clanurilor interlope, iar între timp trebuie să mai fie vigilenți și să ia la mișto și apelurile urgente de la 112. Ce credeți voi, că e simplu să fii polițist? Ați văzut ce greu e când vin toate televiziunile călare peste tine și tu trebuie să fugi, sa sari ditamai porțile deschise, ca să te faci că faci? Trebuie să fii fire de artist, că altfel e greu, taică, cu payback-ul ăsta.
Păi, altfel, cum credeți voi că își justifică ei pensiile alea babane, de la iau când ies la pensie la 40 de ani? Se adună un stres, frate… Mai ales când trebuie să completeze procesele-verbale, alea scrise, de ați văzut cu câtă râvnă storc pixul ăla? E o adevărată concurență să încerci să scrii un ditamai textul de cinci rânduri și să faci mai puține greșeli gramaticale decât șefa supremă, madam Veorica! Chiar, ar trebui, celor care reușesc asta, să le dea o primă de spor de inteligență.
Iar faptul că în echipaj era și o femeie, nu mai contează. Misoginilor! Păi femeia aia și-a dat seama instant că fata mimează tot și că, de fapt, e un fake news. Ce dacă era plină de sânge? Polițista avea o intuiție extraordinară, băăăă, că d-aia pun ăștia femei în poliție, că noi bărbații suntem la gară. Și intuiția ei i-a spus că fata nu era răpită, nu fusese violată, nu era în niciun caz în pericol de a fi ucisă, tranșată și incinerată, așa cum citise ea pe Facebook că s-a întâmplat la Caracal, deci nu avea niciunul din semnalmentele acelui caz.

Așa că echipajul a lăsat-o în pace, că era chemat prin stație într-o misiune specială, de alt echipaj, care tocmai găsise un local mișto, cu terasă, unde patronul a spus că le face cinste cu o ciorbă de burtă și o ceafă la grătar.
Deci, băi, săracilor! Lăsați poliția în pace, să-și facă treaba, că altfel, dracu’ vă mai papă pensiile alea de nici nu știți câte zerouri au în coadă…

Hai, circulați, circulați…!

Posted on

Veorico, te iubim, că ca tine nu găsim!

Eeeh, copiii mosului,… azi e ziua limbii române. Si, pentru ca e aproape seara, ia sa va zic o poveste despre multiplele intelesuri si nedibuitele giumbuslucuri ale limbii noastre… Ca ea nu gasim!

Era odata o cetate. Mare, rosie, condusa de Rosu Imparat si care avea ca semn distinctiv trei roze. Si mai marii cetatii tare ii asupreau pe locuitori, furandu-le mereu din toate cele. Azi asa, maine asa, pana cand oamenii au inceput sa se  prinda de obiceiul stapanilor si, fiind din ce in ce mai saraciti, au plecat, rand pe rand, in pribegie. S-au adunat pe la ale alte cetati, mai bogate, dar numa’ ca acelea aveau stapani mai cinstiti si vrednici.

Veorico, te iubim, că ca tine nu găsim!

Si intr-o zi de vara, se vorbira pribegii si se adunara pe-un deal, in fata cetatii celei rosii. Strigara ei cat putura o anume urare, „_ _ _ _   _ _ _”, singura pe-ntelesul lui Rosu Imparat. Cei din cetate au aplicat procedurile standard:  au trimis halebardierii, au scuipat flacari, au aruncat cu cazane cu smoala, nu au reusit sa-i alunge pe uratori. Au strigat ore intregi, zi de vara, pana-n seara si… nimic! Neam! Absolut!

Iar acestia, daca vazura ei ca nu asa aveau sa izbandeasca, cand se lasa soarele la asfintit, au scris mare, pe-un gogeamitea cearșaf ridicat deasupra zidurilor cetatii, dirept in fata portii, un mesaj mai dibaci: „Pupa-ți-ne-ați în c_r!”

Asa de intortocheat li se paru celor din cetate, incat starostele lui Rosu Imparat, o femeie de, Veorica pe numele ei, se gandi si se sfatui cu sfetnicii ei de la interne, garzi, de la jandari, cum sa raspunda la asa ceva cu ceva mai inspirat si mai deosebit de prea-banalele „He-he!”, sau „make a photo!”.

Atunci lua si ea un cearșaf, mare, rosu, pe care scrise cu litere de-o schioapa: „Și noi pe voi!”

Si uite-asa cu limba romana,… mult e dulce si frumoasa 😊

Dragii mosului, iaca, se facu seara…

Incalecai pe-o capsuna si va spusei o mare si gogonata minciuna!

Si-am incalecat pe-o roata si va spusei povestea toata!

Si incalecai pe-o sa si va spusei povestea asa…

Posted on

Viorica Dăncilă – această Ghiță Pristanda a politicii românești!

Distinsa doamna prim-ministru ne arata cum numara stadioanele ce vor fi gata la Euro 20 20: 1, 2,… 3. Exact ca Pristanda, cand cu cele 44 de steaguri.

VEZI PARODIE VIDEO AICI!

Inca de acum 134 de ani, puterea si reprezentantii ei ne mint cam in acelasi stil…
Se vede, inca o data, daca mai era nevoie, geniul lui Caragiale, cand, in final, vorbeste si despre cauze: Vantu si Ghita 🙂

(Pentru conformitate, imaginile sunt din interviul acordat de doamna Viorica Dancila ziaristului Victor Ciutacu pentru Romania TV si din memorabila punere in scena a Scrisorii Pierdute, in regia marelui Liviu Ciulei – in interpretarea magistrala a regretatului Stefan Banica si a inegalabilului maestru Victor Rebengiuc)

 

Posted on

Prima remaniere: Ministerul Poștei se va integra în cel al Justiției

Pe surse, am aflat ca deja se pregateste prima remaniere guvernamentala: Ministerul Postei se va integra in Ministerul Justitiei.

Inca de acum un an, de cand la Justitie era renumitul Ciordache, aka Alta Intrabare, se zvonea ca un astfel de fenomen va avea loc. La inceput timid, dar apoi din ce in ce mai des, ceea ce parea inevitabil incepe sa se realizeze. Atacul este in serie!

Actualul magister, supranumit si Gaurel, continua procesul, incercand aceasta implementare fortata. Nu va fi insa in vazul lumii, ci mai prin dos, asa incat sa nu deranjeze prea mult. Masele de votanti nici macar nu vor pricepe adancimea. Tot pe surse, am aflat ca justitia va fi legata la ochi. Kinky, nu? Minoritatile LGBT deja au ciulit urechile, pentru ca vor sa inteleaga exact cum are loc fenomenul, ce nivel de penetrare va fi realizat.

Specialistii pe care i-am audiat ne-au declarat, sub acoperirea anonimatului, ca nu se va observa nimic la nivel public. Doar un pic de roseata. Atentie, inca nu e vorba de cod rosu!

Va fi, eventual, un cod maro de coruptie, care va acoperi toata Romania, daca fenomenul nu va fi stopat cat mai rapid.

Singura posibilitate de reusita este chiar in fibra, in DNA-ul justitiei. Pe care unii trebuie sa-l tina curat.

Cine?

Posted on

Butonel cel Voinicel și Merele de DNAur!

Copii, în noaptea asta vă voi spune o poveste pe care sigur o știți, dar cred că a venit momentul s-o pătrundeți mai bine…

  • NOTĂ: tot ce e italic e scris de Petre Ispirescu. Asta ca să nu fiu acuzat de plagiat… 🙂

„Era odată un împărat puternic și mare și avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori și meșteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei avea şi un măr care făcea mere de aur şi, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom mere coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând şi pârguindu-se, venea oarecine noaptea şi le fura, tocmai când erau să se coacă. Toţi paznicii din toată împărăţia şi cei mai aleşi ostaşi, pe care îi pusese împăratul să pândească, n-au putut să prinză pe hoţi.”

Hai să localizăm și să spunem de la început că este vorba de Grădina Maicii Domnului, adică așa cum mai este denumită Romania. Iar Împăratul – am aflat pe surse – avea mustață. Și se numea, cum e și firesc, Roșu Împărat!

Că veneau unii NOAPTEA CA HOȚII și-i furau merele, se pare că nu-i o noutate. Și faptul că, încă de la 1882, de când Petre Ispirescu, inspirat, a scris povestea, generațiile de copii români au învățat ca e absolut normal să vină cineva care să te fure. Că e vecinul, cel mai mare dușman, sau statul, nu contează! Cineva te fură by default.

Ei… și povestea merge mai departe… cum Roșu Împărat, neputând să-l înfrunte el însuși pe zmeul DNA, își trimite reprezentanții.

Mai întâi pe fiul cel mic, Ciordache, numit și Altă Întrebare. El îi promite ca așa o mare ordonanță 13 va da în împărăție, încât va rezolva toata vraja. Când fu într-o dimineaţă, Multi-Întrebătorul se întoarse trist la tată-său și-i spuse cum priveghease până la miezul nopţii, cum mai pe urmă îl apucase o piroteală de nu se mai putea ţinea pe picioare, cum, mai târziu, somnul îl copleşi (aici autorul face referire directa la prezența în Parlament) şi căzu ca un mort, fără să se poată deştepta decât tocmai când soarele era rădicat de două suliţe (atentie la accent!), şi atuncea văzu că merele lipsesc. Ooops!

De silă, de milă, Roșu Împărat fu nevoit a mai aştepta încă un an…

Ce ziceți voi??? Petre Ispirescu a fost, sau nu, un vizionar? Exact un an a trecut de la ordonanța 13.

Atât a durat așteptarea lui Roșu Împărat, ca să-l trimită să-i facă treaba murdară pe Butonel cel Voinic. Că de! el n-a avut oo… Odata a apăsat Daddy Împărat pe buton… și Slugărel s-a dat de trei ori peste cap si s-a transformat in Butonel!

Aici incepe rolul principal interpretat magistral de Butonel cel Voinicel, numit și Raporțel, care, adicătelea, e ditamai buzduganul puterii.

Abia isprăvise vorba și buzduganul, izbind în uşă şi în masă, se puse în cui. Butonel întrebă ce putere are zmeul DNA şi îi spuse că aruncă buzduganul cale de trei conace – unul dintre ele fiind cel din Teleorman, ăla ditamai, chiar al lui Roșu Împărat.

Zmeul DNA stătu în loc, se uită după buzdugan, se duse de-l luă şi se întoarse acasă. Când era la poartă, începu să strige:

– Hâm! hâm! aici miroase a carne de om de pe tărâmul cellalt, de prin Statul Paralel! Și, văzându-l pe Butonel ce-i ieşise înainte, îi zise: Ce vânt te-a adus pe aici, omule, ca să-ţi rămâie oasele pe alt tărâm, paralel? Ce viziune pe alde Petrică. Ispirescu, normal…!

Povestea devine din ce in ce mai interesanta, excitanta chiar! Apare un text care, hmmm… clar este interzis audientei sub 18 ani: O săptămână întreagă se desfătară împreună cu amândouă fetele, şi Butonel, odihnindu-se de ostenelile ce încercase, porni şi către zmeul de al treilea. (Pe bune? Povestea asta am citit-o in copilarie de zeci de ori, de ce dracu’ n-am priceput nimic?!!!!) Evident, acest citat a fost considerat scos din context, asa ca instanta nu l-a luat in considerare… Dar sunt convins c-ati inteles mesajul 😊

Niciodată n-a simţit împăratul mai mare bucurie decât când a văzut la masa sa Raportul merelor de aur din care nu gustase niciodată.

– Acum, zise Butonel, să căutăm şi pe hoţ.

Dară împăratul, mulţumit că pipăise merele cele aurite, nu mai voia să ştie de hoţi.

Vedeti, copii? Asta-i diferenta! Pana si acum 120 de ani, se considera ca focusul trebuia sa fie pe recuperarea prejudiciului. Da-i dracului pe hoti, sa luam inapoi merele de aur. Asa de tare ne-a deformat Rosu Imparat, incat acum, in 2018, nu recuperam nici furaciunea si, mai mult, ii lasam si pe hoti sa fuga in Madagascar!

Și uite-așa, mai avem mult să evoluăm până la anul 1882!

Trecui şi eu pe acolo şi stătui de mă veselii la nuntă, de unde luai

O bucată de batoc,

Ş-un picior de iepure şchiop,

şi încălecai p-o şea, şi v-o spusei dumneavoastră aşa.

Noapte bună, copii! Dormiți liniștiți, Butonel veghează pentru voi…

PS Din păcate, faptul că în foto scrie MINI nu e o întâmplare…

Posted on

Acei oameni minunați și motostivuitoarele lor zburătoare…

Heei, copii, ia sa va spun o poveste! A fost odata ca niciodata,… cam de-acu’ un an, de cand dudul facea pere si rachita micsunele, de cand dadea ala cu mustata cu ordonantele-n populatie, racaite din noaptea mintii, de sarea iouropa de sapte’j’sapte de coti in sus si-apoi odata se dadea cu curu’ de pamant… ei, copiii mosului! Cam tot de-atunci, toti am devenit, cu mic cu mare, specialisti in justitie.

Apoi, de cand Simona noastra se ivi pe-acolo, prin topurile ale mai mari, mojmondind prin jurul numarului unu’, toti deveniram cel putin cetepisti in tenis. Ca sa nu zic „tari in… tenis”, ca eu, fiind fudul de urechi, cine stie de dracu’ mai inteleg. Si ma baneaza alde Mark Z, de nu mai pot da ochii cu voi 😊

Cand a disparut Elodia, sau cum o chema pe fata aia, cu j’de miile ei de episoade nocturne,  gasirea ei devenise un serial mai tare ca tanar si nelinistit. Asa ca toata lumea,-n piata si la coada la impozite, stia unde-a tarat-o ala si ce i-a facut. Ce sa mai? Specialisti! Adevarati poiroti sunt romanii, deductiile alea din „tacerea mieilor” au fost pantaloni scurti…

De cand, mai zilele trecute, picara bursele pe Wall Street, toti ne explica de ce si care vor fi trendurile financiare si de ce nu e bine sa ai bitcoini, sau bitcoaine… ca nici nu mai stiu cum e corect. Mai apare si Isarescu, cu Vasilescu la butoniera, explicand de ce vor creste dobanzile si preturile si ecuatia-i gata. Specialistii pestelui prajit in ulei presat la rece au estimat ca valul nu va atinge Romania, deci… fugiiiti! Ca asa au declarat si la criza din 2008, ca Romania asa si pe dincolo, e cea mai sigura de pe mapamondul mondial, iar dupa aia nu mai stiau cum sa reduca din salarii si pensii. Specilalisti, nu gluma! Apoi mai cuvanta si Fat Frumos de la Finante, care face pe miratu’ ca el nu-ntelege de ce dracu’ cresc preturile in Romania. Uite-asa, sa-i strice lui graficele, na!

Cea mai tare tot Olguta e, care a rezolvat printr-o singura miscare atat o problema financiara, cat si una filozofica universala, ce chinuia omenirea de ani de zile: cum sa maresti prin metoda micsorarii! Partea naspa e ca a experimentat-o pe salarii. Iar cobaii sunt romanii…

Ei, copii, si uite-asa si PSDul a devenit tot mai specialist in guvernare, asigurand, intr-un singur an, trei guverne, unu’ mai profesionist ca altul. Asta „pentru ca poate” si pentru ca e cel mai capabil partid al Romaniei. Si, pentru ca ar fi de porc s-o bage p’aia cu „greaua mostenire”, ca si-ar da singuri suturi in cur, au inventat o alta scuza de ce nu au facut nimic, un bau-bau ca balaurul din povesti, cu „statul paralel”. Probabil, cand se va demonta si asta, vor inventa „statul in serie”. Asa, sa ne tina mereu la curent…

Si am ajuns la un nou record: avem cel mai agramat guvern al Romaniei! Si asta nu doar de dupa revolutie, ci din toate timpurile! Pai, in comunism, singurul care vorbea cam alandala era Ceausescu. Mai stalcea el unele cuvinte, dar cam atat. Apoi au mai fost si dupa revolutie incercari, cu “Iliescu te iubim, ca ca tine nu gasim!”, sau “Pe mine mesele ma iubesc…” dar astea erau asa, de perioada romantica. Baaai, astia de-acum, bat toate recordurile mondiale de departe! Nu inteleg cum fosta ministru, Abramburica, accepta sa fie in galeata asta cu laturi. Insa, daca ne amintim ca intr-o campanie electorala a acceptat ca ea sa ne fie recomandata de Vanghelie, nu ma mai mira… Poate ca mai sunt, totusi, niste minti luminate in partidu’ ala, prinse prizoniere si din ce in ce mai stinghere. Asta e, cand te bagi in laturi, te mananca… colegii de partid.

Din cauza situatiei mele medicale, in perioada asta mi s-a tot recomandat gandirea pozitiva. Asa ca m-am strofocat si-am identificat si o parte pozitiva in mizeria ce ne guverneaza! Faptul ca acum toata lumea e mai atenta la gramatica data pe gura de alesi si la ororile declarate de minunatii nostri conducatori. Asa incat, de voie – de nevoie, focusul e pe limba romana si pe speech-urile minunatilor barbati de stat si a motostivuitoarelor lor zburatoare.

Dar, mare atentie! Aici ne paste un risc enorm: acela ca, pe nesimtite, sa devenim specialisti in gramatica…

Asta ne-ar mai lipsi!

Posted on

ROMÂNIA BLOCATĂ! De Valentine’s Day, s-au închiriat toate motostivuitoarele

Se pare ca declaratiile din ultimile zile ale sefei Orificiului Egalitatii de Sanse au starnit un nou trend in Romania: de Valentine’s Day s-au inchiriat toate motostivuitoarele din Romania, ceea ce reprezinta un record! Nu mai exista nici un utilaj disponibil pentru acea seara, toate fiind deja arvunite. Cu toate ca tarifele pentru respectiva zi au fost indexate conform ultimelor mariri de salarii. Adica micsorate!

Am luat legatura cu una din firmele care le opereaza si reprezentantii ei ne-au declarat, sub anonimat, ca cererea a fost waaay peste asteptari in acest an. Si in anii trecuti au mai fost cazuri in care diversi Dorei aburiti masiv, costumati in Cupidoni si avand sageti si arc cu sclipici, mergeau de Ziua Dragostei sa-si duca perechile cu astfel de transportoare, purtandu-le mai ales pe volan – sau, cel putin, asa ne-au declarat noua sursele. De cateva ori s-au inregistrat si ceva incidente, pentru ca fetele erau ridicate sus, pana aproape de tavan, si uitate acolo pana dimineata, de unde erau coborate si salvate de femeile (de fapt, barbatii) de serviciu. Au fost inregistrate si cateva cazuri in care invitatele se plangeau ca nu fusesera motostivuite corespunzator. Rezolvarea insa a venit, operativ, spre dimineata, tot din partea barbatilor de serviciu.

Insa ce s-a intamplat in acest an, e de Guiness Book! Asa de tare ne-a luat prin surprindere cererea, incat clientii ne-au propus chiar sa le inchiriem cate un motostivuitor la cate doua cupluri de indragostiti. In timp ce unii dadeau o tura cu utilajul, ceilalti se motostivuiau. Si invers!

Am aflat, totusi, pe surse, ca singurele intervale orare cand mai sunt libere ultimele doua utilaje, sunt doar pe 14 februarie intre orele 13 si 14, cand mecanicul Dorel, care e de serviciu in rolul de Cupidon, e in pauza de pranz si pleaca sa-si cumpere sageti la arc. Daca doreliti detalii, sunati aici. Sau acolo. Sau unde vreti…

Posted on

Facebook în vremea lui Ceaușescu… :)

Va invit sa vedeti VIDEO mai jos! Enjoy 🙂

Astazi am aberat la o cafea, facand un exercitiu de imaginatie despre cum a fi aratat Facebook pe vremea lui Ceausescu. Evident, nu ar fi fost decat national, in Romania, fara nicio posibilitate de acces in afara.

Bineinteles, cand iti faceai cont, erai obligat sa dai like si follow paginii lui nea’ Nicu. Altfel nu ti se crea contul. Iar butonul de unlike nu era activat…

Astept comentariile voastre, sunt foarte curios: voi ce continut, sau ce adds-on credeti ca ar mai fi avut in plus varianta de Facebook din Epoca de Aur?