Tag: filme

Posted on

Of, Kevine, Kevine, che vine?

Băi, Kevine, ce dracu’ te apucă acu’ s-o dai pe față, frate? Cand toata viata erai obisnuit pe la spate, acum te-a gasit? De mi-ai stricat ditamai portretu’ pe care tocmai ti-l lucram. Ca-mi placea de tine, actor enorm, baiat finut, ditamai Kevin Spacey, mereu vedeam afise cu tine prin Londra la diverse piese, versatil (chiar că 😊), talentat cu caru’ nu mai zic. In plus, aproape leat cu mine. Baiat gigea! Hai, io ca io, nu e pierderea prea mare, ca e doar un portret si oricum nu-mi dadeai banii pe el. Ba, da’ cu baieteii aia ce-ai avut?

Acu’, cu toate filmele tale, alea cu suspectii de serviciu, LA Confidential si House of Cards, ce facem, frate? Lucram ca pe vremea lu’ Ceausescu, cand fugea un actor in vest si disparea de pe generic si erau taiate toate scenele cu el? De a ajuns „Mihai Viteazu” sa dureze in comunism 45 de minute…

Aaa, si ia stai asa, ca la faza asta m-ai enervat maxim! Pai, in American Beauty nu te omori, ma, ala rau’, vecinul, care, culmea! era homo? Pai de ce nu i-ai zis ca si tu… ca poate scapai cu viata. Pe bune, mi-ai stricat tot filmul. Si ce misto zbura punga aia! The most beautiful thing ever filmed!

“Sometimes there’s so much beauty in the world, I feel like I can’t take it.”

Si cum suna melodia aia la pian… Cum ma mai uit io la filmu’ asta care-mi era atat de drag, cand stiu ca tu…? De fapt, ia stai! Si in film te-ai dat la fata aia, colega lu’ fii-ta si erai pe felie si cu prietenul ei… Ahaaa, acum m-am prins, filmul era un prequel 😊

Vedeti? Uite-asa se pierd valorile umanitatii, ca noi tinem seama de ce fac oamenii astia cu (scuzati!) aia a lor. Si aici ajung cu discutia pe alt culoar, dar care se leaga de asta: oare e bine sa stim viata personala a artistilor si s-o suprapunem peste operele lor? Cum oare erau oamenii Shakespeare, Michelangelo, Eminescu, Mozart, sau Caragiale? De cate ori nu dezamageste persoana, pentru ca nu se ridica la nivelul creatiei proprii? Ne dam seama ca, in realitate, sunt si ei, niste bieti oameni, cu slabiciunile, fricile, viciile si micimile lor.

Ca noi toti.

Posted on

# me too

(Stiu ca e un subiect dificil, poate dureros, sigur delicat. Incerc sa pasesc cu grija… Imi cer scuze anticipat daca sparg ceva!)

A aparut cazul Weinstein. De ani de zile, ca producator de film, el a harasat/agresat/violat multe femei din jurul lui. Acum am vazut ca si Tarantino se pare ca stia de mult ca bunul lui prieten se deda la d-astea. Stia si a tacut. Ca si victimele…

Ce e nou? In toate filmele hollywoodiene (chiar si in cele de desene animate) s-a creat acest cliseu ca daca o actrita vrea un rol, trebuie s-o faca. Pana si Hitchcock a patit-o cu tipa din „Pasarile”.

Cred ca si aici se aplica regula Pareto: din 80% din capodoperele cinematografice, doar 20% au fost fara harasare! Si nu e doar in cinematografie/teatru, ci si in sport (antrenori-jucatoare), in scoala (profesori-eleve), in business (sefi-subalterne, sau mitul cu secretara), oriunde apare un barbat pe o pozitie dominanta fata de o femeie. Mai nou, aflam si de cazuri cu preoti… Poate cel mai grav e ca incepe inca din scoala si astfel cresti cu aceste apucaturi, crezi ca-s normale…

Nu sunt de acord cu asta, evident! Si am toata intelegerea si compasiunea pentru fetele si femeile care au fost supuse unor astfel de abuzuri. Pentru unele, traumatizante pentru o lunga perioada, poate pe viata. Cand eram tanar student, era un farmacist in cartier caruia cred ca ii placeau baieteii. Am observat asta cand mergeam sa fac diverse retete, apoi in autobuz, oriunde ma mutam, venea dupa mine. Am luat-o ca pe o gluma si am dat-o la o parte, am uitat de ea. Sincer, atunci mi-a fost mila de el…

Cei care ma cunosc stiu ca si eu fac glume mai deocheate, cateodata le mai si postez aici, poate depasesc si eu niste limite, dar cand realizez, ma resetez si ma cumintesc. Si, daca am gresit, imi cer scuze.

Insa nu pot sa nu ma gandesc ca, daca toate fetele care au fost in astfel de situatii dificile ar fi reactionat public imediat, in acele momente, nu numai ca agresorul ar fi fost oprit si blamat si rejectat de grup/societate. Dar le-ar fi salvat si pe toate celelalte fete care le-au urmat!

Este un mare gest de curaj – si cu atat mai mult de laudat! – recunoasterea faptului ca ai fost victima unor astfel de abuzuri, prin campania #metoo. Sunt niste amintiri atat de dureroase si profund intime si personale, incat trebuie multa forta pentru a le dezvalui public. De aceea, este imbucurator ca din ce in ce mai mult femei se alatura. Insa asta e un gest absolut solitar, care vine singur, din interior. Dar sa te duci tu, ca reporter, la Elena Udrea si s-o intrebi daca ea… E jenant!

Pe de alta parte, sa recunoastem ca sunt si destule fete care, cunoscand bine barbatii si stimulii aia speciali la care sunt vulnerabili, apeleaza indeobste la acestia. Hai, ca stiti toti si astfel de cazuri.

In fine, instinctul, natura umana e greu sa fie ingradite sau reprimate. Trebuie mult cumpat, cultura, retinere, ratiune. Mereu barbatii vor fi vanatori, se pare ca asa sunt ei proiectati. Ceea ce se intampla insa, mai depinde si de vanat…

E usor de vorbit la rece, sau dinafara, dar solutia ar fi reactia imediata la abuz, indiferent ce riscuri apar. Asta inseamna o mare doza de curaj, poate pierderea job-ului sau alte drepturi, expunere publica si tot ce vine la pachet. Hmmm, greu… De aceea nu sunt de acuzat cele care nu au putut-o avea, poate nici dupa ani de zile. Fetele care au luat pozitie si-au atras de multe ori ele insele acuzatii: ca ea si-a cerut-o, de ce purta fusta scurta, de ce decolteu sau tocuri, ca ce a cautat acolo, ca stia ce o asteapta pentru ca el face asa mereu…

M-ar bucura daca actuala campanie va reduce din abuzuri, sau le va diminua. Insa este o poveste care, periodic, va reinvia. Da impresia ca nu se va rezolva niciodata, ca poate asa suntem prin designul initial. Asteptam versiunea .2