Întrebabila iubire…

Iubito, de-as vrea sa vad cu ochii tai, oare ce-as vedea? Ce culori te-ar incanta, cu care te-ai imprieteni si cu care ai vrea sa faci dragoste? Ce lumina iti face pielea sa tresara si care ti-e stinghera? La care te-ai insenina si la care te vei incrunta?

Iubito, de-as vrea sa gust cu buzele tale, oare ce-as simti? Care ti-e gustul perfect, de roua de dis-de-dimineata? Si care ti le-ar intredeschide, tremurande, pentru iubirea-ntreaga?

Iubito, de-as vrea sa miros cu nasul tau, oare ce arome m-ar ameti? Cele dulci, suave, sau miresmele cele tari si puternice? Moscul, iarba, lemnul, focul, marea sau pamantul?

Iubito, de-as vrea sa merg cu pasii tai, unde oare ma vor purta? Voi merge ziua, pe-nserat, sau noaptea-n luna plina? Si mersul tau va fi dublat, ori singur, ca de zana? Ma vei duce la alt iubit, sau intr-o alta lume?

Daca te-as vedea cu ochii tai, te-as gusta cu buzele-ti si te-as adulmeca peste tot cu nasul tau, de-as fi purtat de pasii tai oriunde-n univers, oare tot atat de tare te-as iubi? Sau mai mult?

Of,… atatea intrebari. Si niciun raspuns.

La Steaua

Pentru mine, La Steaua (scrisa in 1884) mi se pare ca exprima cu mult mai mult decat o poezie foarte buna de patru strofe a lui Eminescu.

E un intreg univers! In care avem lumina si intuneric, stele si praf, iubire si despartire, uitare si amintire, religie si stiinta, el si ea, calatorie si asteptare, spatiu si timp, lucire si abis, suisuri si apusuri, culoare si eternitate, cer si pamant, filozofie si simtire, vizibil si infinit, aici si departe, relativ si absolut, visare si regret, dor si uitare…

De aceea am ales-o, e geniala!

PS. Recunosc, pentru acest video nu am recitat-o, ci doar am citit-o. Dar la bongos-uri eu am batut.

Aaaa,… si in timpul filmarii, niciun animal nu a fost ranit 🙂

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

Vă doresc un 2018 plin de culori!

Hei, prieteni!

Pana la urma, uite c-a venit si ultima zi din 2017. Bun? Rau? Fiecare stie mai bine pentru el cum am fost anul asta… Eu v-am povestit varianta mea.

Si m-am gandit, ca in fiecare an, sa fac o felicitare mai speciala pentru voi. Asa ca mi-am facut curaj si am zis, hai sa pictezi, n-ai mai pictat deja de mai mult de o luna, dinainte de internare. Sa incerc niste flori…

Am inceput sa asez culorile cu pensula. Si-atunci am realizat ca nu-mi place, ceva nu e-n ordine. Parca-mi vine mai usor direct cu mainile, cu degetele… Ok, de ce nu?

Ziceam si noi ca 2018 e asa, ca o vaza mare, in care sa intre toate visele, experientele, dorintele, intamplarile si sentimentele noastre. Adica niste flori. Vedeti, nu sunt doar culori deschise, sau vesele. Sunt si mai inchise, apare si putin negru,… asa e-n viata reala. Contraste, lumini si umbre. Pentru ca daca e lumina, inseamna ca e si umbra. Altfel, ar fi vid…

Uite, si mosul asta agatat aici de sevalet, care da din picioare, parca are nevoie de putin rosu, nu?

Insa pana la urma, fiecare din noi suntem datori sa ne desenam viata cu propriile maini, sa lasam cat mai putin din ce ni se-ntampla la voia intamplarii sau in mainile altora. Nu stim cum picteaza ei…

Va doresc ca in 2018 sa aveti experiente multe, sa fiti alaturi de cat mai multi prieteni, sa fie sanatate si sa iubiti mult, sa nu va fie frica sa va exprimati sentimentele, parerile. Si sa fiti sinceri!

Sa aveti cat mai multe nuante pe paleta voastra si un sevalet plin!

Un 2018 plin de culoare 😊

 

La multi ani!

Ce e caricatura si ce vrea ea

… N-am gasit alta rima 😊 Astazi, un post mai deosebit, ce include si un video, cu interviul pe care Amalia Sterescu mi l-a luat in atelier. Amalia are o emisiune saptamanala live pe Facebook, asa incat pentru mine a fost o onoare si o mare placere sa fiu invitat… la mine-n atelier 😊

VIDEO: aici gasiti interviul integral

Asadar, pret de cateva ceasuri – chiar daca interviul dureaza doar 40 de minute – atelierul meu s-a transformat intr-un veritabil studio TV 😊 Asa cum veti vedea, am discutat nu doar despre caricatura ci si cenzura, pasiuni, business, pictura. Ce mai, o emisiune foarte… colorata. Nici n-avea cum sa fie altfel, in mijlocul atator panze 😊

Cu ocazia asta am vazut ce inseamna profesionisti adevarati, care pun pasiune in tot ce fac si sunt atenti la orice detaliu. Multumesc inca o data Amalia, Corina si Marius!

In final, trebuie sa recunosc ca am si un mare regret in legatura cu interviul: ca nu a durat vreo cateva zile 😊