Un blog 100% MGxG
Eee, era momentul să vin și cu o postare serioasă!
Așadar, dacă aveți nevoie în echipele voastre de ALTFEL de training pentru sales, vă invit să apelați cu încredere la experiența mea. Până vă hotărâți, vedeți în video cât de cruntă a fost prima mea zi în vânzări 😊
Iar dacă mă ajutați si cu un share, asta ar fi grozav 
Vă mulțumesc și enjoy!
Ce e Business life? Pana la urma, e tot viata noastra, cu toate laturile (cu a, nu cu a) naturii umane, doar ca translatata in niste cladiri de birouri. Inauntru tot noi suntem, dar transformati, modelati (in realitate deformati), asa incat sa ne potrivim regulilor de business, sa dam bine. In business life se presupune ca toata lumea e desteapta. Nu e nimeni prost, ca altfel nu ar avea ce cauta acolo, nu? Hmmm, am ceva indoieli despre asta…
Cu toate astea, la toate cursurile la care am participat, nu am intalnit niciodata vreo referire la IQ. By default, toti suntem frumosi, detepti, si devreme-acasa – asta mai putin, ca se face overtime big time. Fals! Asa cum in viata „civila” oamenii sunt de tot felul, exact aceiasi oameni se regasesc si in sedinte, in echipe, sau in board-uri. Doar mai falsi! De cele mai multe ori, zic ce trebuie sa zica, ce e compliant cu procedura, cu ce da bine la HR, nu ce ar vrea. Ce e politically correct si nu cumva sa le afecteze cariera, viitorul sau jobul.
Este interesant de observat cum niste caramida, otel si sticla si, eventual, un flipchart, ne transforma profund in comportament. Inauntru suntem oficiali, rigurosi, politicosi, tinem furculita cu stanga, folosim elegant servetul frumos impaturit la business lunch-uri, lasam mai intai doamnele si domnisoarele sa treaca sau sa urce-n lift, scriem toate mailurile cu te rog si multumesc si o zi buna,… cat despre smile, ne dor obrajii de cat zambim, de parca am fi o noua specie, Homo Happyens – dovada, in foto atasata😊 Ce mai, o minunatie de oameni!
Diferenta dintre specii apare si in teambuilding-uri, ca acolo mai lucreaza si elementul dezinhibant de se cheama alcool. Unii insa reusesc sa se (ab)tina bine si sa-si pastreze masca aproape perfect, ca e si seful acolo si nu da bine… Cu toate ca, de multe ori, tocmai seful e cel care o comite. Da’ ce sa-i faci, sefu-i sef si-n sant!
Mama, da’ cand dam cu badge-ul la exit, vine eliberarea! Parca ne dezbracam si lasam acolo toate aceste chinuri, ce ne-au torturat intreaga zi si ne regasim noi, aia adevaratii si incepem sa ne impingem pe strada sau la coada la intrarea in metro, sa ne taiem fata sau sa ne sicanam cu masinile, sa ne aratam unii altora anumite degete, cat mai ridicate si mai tantose. Cat despre limbajul la volan… mmmm, un deliciu! Evident, multinational 😊
Stii, tot noi suntem aia!
Interesant de vazut acum, cand lumea incepe sa lucreze remotely, online, sau de acasa, cum se vor modifica toate comportamentele business related. Ne vom simti mai liberi, mai casual, mai umani? Pariu ca da, pentru ca deja toate comunicarile companiilor catre clienti incep sa fie mult mai directe, mai friendly, cu „salut”, “ce mai faci?”, „sunt Mircea”, adresate la persoana a II-a singular…
Sigur va exista un shift major in comportament prin scoaterea businessului din birouri, cubicles, sau open spaces. Dar o fi spre bine?
TBD 😊
… N-am gasit alta rima 😊 Astazi, un post mai deosebit, ce include si un video, cu interviul pe care Amalia Sterescu mi l-a luat in atelier. Amalia are o emisiune saptamanala live pe Facebook, asa incat pentru mine a fost o onoare si o mare placere sa fiu invitat… la mine-n atelier 😊
VIDEO: aici gasiti interviul integral
Asadar, pret de cateva ceasuri – chiar daca interviul dureaza doar 40 de minute – atelierul meu s-a transformat intr-un veritabil studio TV 😊 Asa cum veti vedea, am discutat nu doar despre caricatura ci si cenzura, pasiuni, business, pictura. Ce mai, o emisiune foarte… colorata. Nici n-avea cum sa fie altfel, in mijlocul atator panze 😊
Cu ocazia asta am vazut ce inseamna profesionisti adevarati, care pun pasiune in tot ce fac si sunt atenti la orice detaliu. Multumesc inca o data Amalia, Corina si Marius!
In final, trebuie sa recunosc ca am si un mare regret in legatura cu interviul: ca nu a durat vreo cateva zile 😊
Imi plac florile, asa ca anul acesta m-am decis sa ma apuc de gradinarit. Cei care ma cunosc stiu ca nu-mi statea in fire. Motivul pe care-l invocam era jalnic: nu am timp… Ce trist 
Ei, si uite-asa am invatat – de la o florareasa din piata! – ca, pentru a stimula inflorirea, trebuie sa ciupesti putin planta, sa smulgi/rupi florile ofilite. Practic, sa scoti planta din zona de confort, fortand-o astfel sa creeze altele. Chiar si la copaci, daca le crestezi sau le tai crengile, ei vor da altele in zona ranita.
Nu degeaba se spune ca partea misto e in afara zonei de confort! Pentru ca principiul se aplica si in viata, dar si in business. Vrei performanta? Iesi din zona de confort!
Ok, normal ca acolo e cald si bine, toti tindem catre ea… Dar asta ar trebui sa fie ca o fata morgana: odata atinsa, se indeparteaza iar.
Mai ales cei din sales stiu foarte bine ca statul comod la birou, cu cafele, barfe, bla-bla, nu aduce business. Trebuie cautati clientii activ, pe orice cale, cu efort, cu ravna, insistent. Da, stiu, e greu….
Insa doar asa se obtin „florile frumoase”. Cu, sau fara ghilimele 