Ce e caricatura si ce vrea ea

… N-am gasit alta rima 😊 Astazi, un post mai deosebit, ce include si un video, cu interviul pe care Amalia Sterescu mi l-a luat in atelier. Amalia are o emisiune saptamanala live pe Facebook, asa incat pentru mine a fost o onoare si o mare placere sa fiu invitat… la mine-n atelier 😊

VIDEO: aici gasiti interviul integral

Asadar, pret de cateva ceasuri – chiar daca interviul dureaza doar 40 de minute – atelierul meu s-a transformat intr-un veritabil studio TV 😊 Asa cum veti vedea, am discutat nu doar despre caricatura ci si cenzura, pasiuni, business, pictura. Ce mai, o emisiune foarte… colorata. Nici n-avea cum sa fie altfel, in mijlocul atator panze 😊

Cu ocazia asta am vazut ce inseamna profesionisti adevarati, care pun pasiune in tot ce fac si sunt atenti la orice detaliu. Multumesc inca o data Amalia, Corina si Marius!

In final, trebuie sa recunosc ca am si un mare regret in legatura cu interviul: ca nu a durat vreo cateva zile 😊

Cool tură…

Se stie ca toate tarile comuniste, pentru a „iesi in lume”, investeau in cultura si sport. Erau singurii ambasadori ce puteau fi trimisi la export si acceptati de Vest fara problemele legate de ideologie sau politica. De aceea arta era ieftina, sportul aproape gratuit, iar multi oameni de arta si sportivi din Est spargeau barierele si erau trimisi si admirati, pe buna dreptate, pentru valoarea lor, in occident.


Am revazut de curand, pe YouTube, „Șopârlița liberă„ un celebru clip al lui Toma Caragiu din 1969. E un text rafinat, impecabil, care a trecut printre furcile caudine ale cenzurii acelor ani si amintea chiar si de „Europa Libera”, post de radio american, interzis de comunisti. De obicei, celebrele scenetele ale lui Toma erau date in programul de revelion al TVR, pentru impact si audienta maxima. In textul asta se face referire si la istorie, la „casa de soparle Mazarin, unitatile de galanterie si batiste Iago, chioscul de otravitoare Borgia.”
„Borgia, vesela,
Pe toti cati i-a sorcovit,
Gura flori le-a mirosit!”.
Pe vremea aia, parca simturile noastre erau mai ascutite, probabil un reflex, ca reactie la represiune si la spalarea de creier la care eram supusi. Cautam orice semn sau semnal, cat de mic, pe care sa-l interpretam in fel si chip, miroseam imediat ceva ca fiind „anti” si astfel sa ne agatam de el. Cu speranta ca, in sfarsit, cineva „le-a zis-o!” Azi, nemaiavand aceasta presiune, evident ca a disparut reflexul. E normal, pentru ca regula spune ca functia creaza organul!
Ma-ntreb insa, daca astazi s-ar da acest clip, la oricare din televiziuni, cati dintre telespectatori ar intelege ceva din textul asta? Nu ma intelegeti gresit, nu fac apologia comunismului!
Insa și la ce-am ajuns acum… 

Are balta pește! Da’ baltagul?…

Baltagul, acest veritabil Sherlock Holmes autohton, e naspa! La fel, Mara, sucks! Vaai, fata, da’ cum sa citesti asa ceva, este infiorator gen. Barbatii aia isi bateau nevestele, adica astia promoveaza agresiunea conjugala!
Sincer, le-am citit pe amandoua, insa aspectele astea nu mi-au ramas in cap. Ce sa-i faci, old school…


Facem pariu ca in cinci ani va fi interzisa „Capra cu trei iezi”? Pai, cum sa tai tu capatele iezilor, sa le pui in geam si apoi sa manjesti toti peretii cu sange? Asta, daca s-ar ecraniza 3D, ar fi un horror interzis sub 18 ani! Iar noi il povestim copiilor inca de la 3 ani… Io-mi amintesc ca stiam discul (vinil, de!) pe dinafara!
Stau si ma-ntreb cum dracu’ de am crescut asa, de nu l-am feliat pe unul cu drujba pana acum?