De cand am fost la scoala, ba inca de la gradinita, am fost impins/educat/format/dirijat sa invat cat mai mult, ca doar asa voi deveni cel mai bun. Totul se invartea in jurul acestui deziderat,sa fii primul din clasa, din scoala, premiant, cel putin mentiune, 10 pe linie. Altfel, erai rusinea nu a familiei, ci direct a omenirii. Imi amintesc ca am fost facut pionier in prima serie in clasa mea si eram atat de tembelizat de sistemul comunist, incat in primele zile dupa, ieseam in costumul de pionier pe strada si la joaca sau la piata, doar-doar vede lumea ce tare sunt!
Trageam tare la toate, dar la mate eram cel mai cool, pe bune, am fost o data si la un concurs „7 contra 7” la TVR, faza pe Bucuresti. Nu vreau sa se inteleaga ca am fost cel mai bun. Dar asa am fost crescut, asta era scopul vietii, nu exista altceva mai important. Probabil, fiind o fire mai slaba, m-am modelat dupa calapodul asta si am ajuns si mai tarziu, in facultate, cu aceleasi apucaturi, de elev silitor, sa-mi fac temele. Nu mai zic, apoi si la job, pe unde am apucat, tot asa: sa fiu top, sa livrez, sa over-performance, sa se bifeze la evaluare patratelul ala de la „exceed expectations” 😊
Asa era sistemul motivational de-atunci, mai spre non-financiar (ce zice HRul de asta?), ca banii nu reprezentau mai nimic. In schimb, o numire la panoul de perete, un facut pionier sau comandant de detasament, sau de unitate, cu snururi colorate, un fruntas in productie, o diploma de ceva, un premiu la „Cantarea Romaniei, o medalie la „Daciada”, astea erau adevaratele realizari in epoca.
Ma uit la cine conduce acum societatea. Nu neaparat in Romania, dar mai peste tot. Ce au facut baietii astia in scoala? Au tras pentru nota, sau pentru repartitie, ori la examene, la teze, la olimpiade? Ori si-au copiat cei mai multi doctoratele si alte diplome? – asta e mai degraba in varianta mioritica…
Ma gandesc ca nici Trump nu o fi fost vreun olimpic in scoala, iar baiatul ala care i s-a opus lui Merkel la alegeri si care a condus Parlamentul European, Martin Schultz, se pare ca nu a luat nici macar bacul, ca avea probleme cu alcoolul, apoi a fost zece ani somer… Cati in Parlamentul nostru n-au ajuns acolo fiind tractoristi, ospatari, sau lacatusi. Atunci, de ce ne miram de calitatea legilor?
Si nu reduc doar la clasa politica. De exemplu, managerii nu se numesc pe baza rankingului IQ, ci pe cu totul si cu totul alte criterii. Pe care, atentie! nu ti le spune nimeni in scoala.
In timp ce pe toata durata formarii noastre in copilarie, IQ-ul este unitatea de masura, etalonul suprem dupa care suntem evaluati, dupa aceea, in viata sociala, politica, in business, nu mai conteaza. De ce e fractura majora dintre sistemul de formare din parcursul scolar si lectia vietii, care e pe alte baze? De aici frustrarea multora dintre cei din top in scoala, care dupa aceea nu se mai regasesc printre elite.
De ce? Pentru ca se schimba paradigma. Nu cumva trebuie regandit tot ce inseamna sistemul de invatare si educare? Mai ales ca pana acum la scoala te duceai sa capeti informatii despre anumite domenii. Acum le poti obtine imediat cu un Google sau Wiki. Iar daca vrei si un tutorial, te muti pe YouTube, e la-ndemana.
Mai este azi scoala pregatita pentru viata actuala? Eu cred c-a picat examenul… de maturitate.
Hai, v-am plictisit destul, sa incerc sa trag si o concluzie: ce dracu’ de sistem avem noi in societate, pe care mai apoi il translatam spre copiii nostri, sa ii invatam sa fie cei mai zmei, ii trimitem la balet, la pian, la informatica, la tenis, engleza, chineza, germana, somaleza si cate-or mai fi… pentru ce???? Toata viata noastra este bazata pe evaluari, note, pe concurenta, pe a fi cel mai bun. Cand, de fapt, se vede ca aia care sunt in liga sefilor nu sunt din categoria asta…. Ci, de cele mai multe ori, din cea a celor ce o iau pe shortcut si taie colturile….
Si care va fi rolul scolii de aici inainte? Va mai face pionieri?
