MÂNDRIE ŞI PREJUDACATĂ… DE ROMÂN

Razboiul pentru LUMINA

De 1 Decembrie, m-a bucurat sa vad atata lume care simte mandria de a fi roman. Si multe steaguri tricolore afisate nu doar mai pe tot Facebookul, ci si prin curti, pe la porti, la balcoane, sau pe masini. Asta e foarte bine. Macar am trecut de la faza de a lasa sa treaca pa langa noi ziua nationala, intr-o indiferenta suverana, la o afisare si asumare directa, fara echivoc, a originii noastre. Mereu i-am admirat pe straini ca-si onoreaza steagul si valorile. Uite ca acum incepem si noi s-o facem.
Peste tot in lume!

Razboiul pentru LUMINA
Razboiul pentru LUMINA

Evident, sunt si in cealalta parte destui care nu recunosc niciun fel de mandrie in a fi romani, sau, mai mult, chiar se simt rusinati. Mai sunt ai altii, care considera ca ce mare scofala a fost 1 decembrie 1918? Ca nu inseamna nimic, ca mai bine s-ar alege o alta data din calendar, una cu mult soare si posibilitati de vacanta la mare, plaja, bere si gratar.

Nu stau io acum sa judec daca avem sau nu motive sa fim mandri, insa, pentru mine asa a picat la zar. Si, precum spunea Ionel Teodoreanu, sau Cioran, “eu nu am cerut sa fiu roman. Am avut noroc!”

Un singur lucru as vrea sa le amintesc celor care nu prea simt o mare smecherie de 1 decembrie. Tara noastra, in Primul Razboi Mondial, ajunsese sa fie cam cat un judet, retragandu-se in fata frontului si mutandu-se capitala la Iasi, impreuna cu familia Regala si tot ce insemna Statul. Prin niste sacrificii extraodinare, sute de mii de jertfe de tineri ostasi pe campul de lupta si prin inteligenta Regelui si Reginei, a oamenilor politici de acum o suta de ani, s-a facut Romania Mare. Care, in 1920, e adevarat, si printr-o conjunctura internationala favorabila, a atins cea mai mare suprafata pe care romanii au avut-o vreodata intr-o singura tara!

Bine, dupa aceea, in preajma si dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Hitler si Stalin au avut grija sa ne joace iar la cartea istoriei si, pana la urma, am ajuns sa fim ceea ce suntem in prezent.

“Pe aici nu se trece!”

Cand aveti ocazia, mergeti la Mausoleul de la Marasesti, unde sunt depuse osemintele a peste 5000 de eroi, din care peste 3000 neidentificati. Veti vedea acolo unele lespezi sub care sunt ramasitele a 300 sau 500 de soldati morti in bataliile din Primul Razboi Mondial. Prin moartea lor s-a reusit Marea Unire. De care unii, acum, isi bat joc…

Macar si pentru asta, eu cred ca merita ca, cel putin in perioada asta din an, sa ma mandresc ca sunt roman.
Voi?