Ziua Regalității – sau istoria unui vis pierdut…

Astăzi era Ziua Regalității, în care domnu’ Goe, îmbrăcat în marinel, mergea la București, cu trenul. Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta. Acum, domnilor Goe li se cumpără cel mai tare telefon sau tabletă și sunt duși la Disneyland, doar ca să fie în rând cu colegii de clasă. Nu trebuie sa facă nimic pentru asta.
Înseamnă că e mai bine în România, nu? NU!

Când, după Cuza, boierii români s-au decis să aducă domnitor străin, știau ei de ce. Aici, oricine ar fi fost numit, își aducea în vârful bucatelor tot neamul și toată clica. In 1866, l-au adus pe printul Carol pe blat, pe 10 mai s-a proclamat Rege și, uite-așa, a început cea mai prolifica perioadă de dezvoltare a României. Regele Carol I a reușit să ducă România din coada Europei pe un loc pe care, mai apoi, țara nu avea să-l mai atingă niciodată. Și pentru asta și-a pus la bătaie întreaga viata, relațiile, averea și toată ființa lui. În Primul Război, chiar a fost pus în situația de a decide să lupte împotriva țării lui de origine, pentru că așa era interesul României. Pe care a jurat s-o servească cu toată ființa lui.
Modernizarea României s-a realizat în doar câteva zeci de ani. Timp în care țara a trecut și prin războaie nimicitoare, de independentă, al doilea război balcanic, primul mondial. Infrastructura s-a dezvoltat extraordinar, ajungând ca întreaga țară sa fie conectată de rețeaua de căi ferate, poduri și șosele. Cel mai mare pod din Europa, la inaugurare, a fost podul Carol I, proiectat de italianul A. Saligny. Au fost aduși mii de muncitori germani și italieni care au lucrat la construcția acestei infrastructuri și apoi unii chiar s-au stabilit la noi. In zona Brezoi încă sunt localități populate de italienii veniți atunci la construcția șoselei și căii de tren de pe Valea Oltului.

Imaginile de arhiva ne arata o Romanie eleganta, curată, în plină dezvoltare, imagini ce erau la nivelul celor din tari mult mai civilizate de afara. O Românie care i-a dat lumii pe Brâncuși, Enescu, Eliade, Cioran, Coandă, Eugen Ionescu, să enumeram doar câteva nume dintre cei care au fost universal recunoscuți. Primele ziare de la noi erau în limba franceză. Așadar, nivelul de răspândire al culturii era destul de ridicat, iar cei cu pretenții erau nevoiți sa învețe “furculision”. În cafenelele din centru se discuta despre curente filozofice, opere de artă, sau literatură. Familiile mai înstărite de la orașe aveau guvernante franțuzoaice sau nemțoaice. În interbelic, leul era una din cele mai puternice monede europene, valoarea lui fiind acoperită total în rezerva de aur.
Într-o perioadă relativ scurtă, regii României au făcut o Românie Mare, cea mai mare și mai prosperă din istorie.
Apoi se știe ce a urmat, au venit rușii, care ne-au furat tot și ne-au dat, în schimb, comunismul. Care a șters din cărțile de istorie regii, așa că eu am învățat că nu Carol I a avut cea mai lungă domnie, de 48 de ani, ci Ștefan cel Mare, cu 47…
După revoluție, au venit urmașii comuniștilor, care acum însă aveau liber la furat. Și au furat atât de mult, încât pentru a se dezvolta țara nu a mai ajuns mai nimic.
Acum conducătorii nu-și mai donează averea statului pentru propășirea României, ci și-o completează pe-a lor, personală, furând, spre prăbușirea României.

Acum avem premier o oarecare doamnă Dăncilă, ce nici măcar nu știe corect vorbi româneste, ce să mai spunem de alte limbi. Atunci premierii se chemau Kogălniceanu, Crețulescu, Ghica, Golescu, Brătianu, Rosetti, Sturdza, Cantacuzino, Maiorescu, Maniu, Duca, Știrbei, Averescu, Iorga si câți alții de același nivel.
Acum nu mai vin nemți și italieni să muncească la noi, acum pleacă romanii în ale țări, cei mai mulți să se umilească pe-acolo. Acum nu mai vin guvernante franțuzoaice sau nemțoaice, ci merg femeile noastre afară, multe să facă munci pe care cei de acolo le refuză.
Acum romanii nu mai știu nu doar franceza, ci nici măcar românește! Începând cu primul-ministru și continuând cu cea mai mare parte a politicienilor, sunt exact la nivelul lui domnu’ Goe, de acum o suta de ani.

Acum in cafenelele din centru nu se discuta decat despre Milano, Versace, BMW, botox, implanturi sau manele.

Acum nu numai că nu construim poduri, căi ferate și șosele, nici măcar nu suntem în stare să le putem repara și consolida pe cele vechi, ce stau să cadă.

Acum nu mai e leul puternic, ci e la mâna altora, slab ca vai de el.

Pe scurt, cam aici am ajuns cu actualii conducători, care anul asta se vor da cu curu’ de pământ și vor celebra centenarul Unirii unei Românii Mari, ce nu mai există: aia înfăptuită de români conduși de regi!

As incheia cu celebrul – La Bulivar, birjar! La Bulivar!…, dar mi-e ca e blocat traficul rau de tot si mai repede ajungem pe jos.