Puţin raportează cu mândrie îndeplinirea planului trimestrial,… dar pe invers

Au trecut trei luni de război și s-a dovedit că marele strateg Puțin e, de fapt, doar un KGB-ist bătrân și ramolit, fără să mai fie conectat la realitate. Totul i-a ieșit exact pe dos decât și-a dorit!

Operațiunea specială, ce trebuia să țină doar câteva zile, se pare că e eșuat lamentabil și nu a fost doar o defilare către Kiev, ci a generat un dezastru colosal pentru RUȘI. Și care tinde să se agraveze pe mulți ani de aici înainte.
Motivul principal cu care inițial justifica Puțin invazia a fost demilitarizarea Ucrainei. După trei luni, Ucraina are – culmea! – mai multe arme și tehnică militară decât la începutul războiului. Și de calitate superioară, dotată cu tehnică NATO de cea mai nouă generație!

Un alt motiv invocat de eminența cenușie de la Kremlin a fost apropierea NATO de granița rusească și, prin urmare, dorința de a o îndepărta. Ei, și pe asta a “rezolvat-o” exact pe dos, împingând-le pe Suedia și Finlanda să adere, în regim de de urgență, la alianța nord-atlantică.

Cele două țări au stat neutre timp de peste 70 de ani, de când s-a înființat NATO. Nici măcar în perioada “războiului rece” nu au fost tentate să adere. Dar strategul eminent de la Kremlin le-a decis rapid, arătându-le ce intenții “prietenoase” are Rusia. Așa că acum alianța devine nu doar mai puternică prin dimensiunea și dotarea modernă a celor două armate, ci și prin poziționarea strategică, mult mai apropiată geografic de Rusia. Practic, prin aderarea Finlandei, granița directă dintre Rusia și NATO se mărește cu 1300 de km, ceea ce reprezintă dublarea graniței actuale. Păi ce făcuși, Puține? Asta voiai, să-ți aduci și mai aproape mortul în casă? Cum s-ar zice, curat murdar, coane Fănică, așa strategie mai rar!
Altă strategie “câștigătoare” a fost derularea operațiunilor militare și a războiului în sine, cu pierderi formidabile atât în cadrul militarilor ruși, cât și al tehnicii militare distruse. Se pare că rusii au pierdut aproximativ 30 de mii de soldați, adică mai mult decât dublu față de câți au pierdut în nouă ani de război în Afganistan, în anii ’80. În doar trei luni! Asta în condițiile în care războiul modern presupune multă tehnologie care să-ți salveze soldații, nu să îi trimiți pe câmp “carne de tun”, ca în urmă cu 40 de ani.
Cât despre tehnica pierdută în teren, acum rușii scot din arsenal la luptă vechile tancuri T-62… Păi eu am făcut armata la tancuri în ’79-’80 și tot conduceam și trăgeam cu tancurile T 72.

Și politic, Puțin a realizat o mare contra-performanță! Rusia nu a fost niciodată atât de izolată pe plan mondial. Dacă până și conducătorii ruși recunosc că toată lumea e împotriva lor, e clar că e grav. Și e firesc așa, nu? Pentru că și ei sunt împotriva lumii!
Că se mai afișează ei cu relațiile cu China, asta e doar un joc de glezne. China e prea legată de comerțul cu SUA și Europa, ca să-și permită un pas greșit. Singurul președinte cu care se mai poate întâlni Puțin e Lukasenko, cu care se mai etalează periodic și căruia îi transmite la ureche ce să declare despre “dreptatea” Moscovei.

Alt aspect despre care nu se aștepta nimeni să se realizeze este unirea clara a SUA, Canada, UK și UE, atât în plan militar, în cadrul NATO, cât și economic, în blocada organizată împotriva Rusiei. Cu Swift-ul, cu sancțiunile aplicate. Ok, mai sunt niște cozi de topor, ca Ungaria, Serbia și alte state, dar marea majoritate a Europei este solidară. Iar asta chiar nu dorea Puțin. El voia divizare, așa cum a reușit cu Brexitul, unde a pus umărul din plin, prin propaganda Russia Today ce emitea în UK. Sau, la fel prin influențarea administrației Trump, care spărsese Europa în Europa Bătrână și cea Tânără și mai avea puțin și scotea și SUA din NATO.

Democrațiile occidentale au realizat acum adevăratul pericol și erorile de apreciere și strategie privind Rusia, pe care le-au avut de-a lungul ultimilor ani. Când au tratat Rusia de la egal la egal, invitând-o în marile grupuri elitiste ale lumii și investind masiv acolo. Când faci asta cu o autocrație de nivelul ăsta, riști să se întoarcă împotriva ta. Acum încercă să dreagă busuiocul, oferind miliarde de dolari sprijin Kievului. E cam târziu… Și, din păcate, mor zeci de mii de oameni nevinovați, alte milioane sunt refugiați sau deportați în lagăre în Rusia. Cat despre multe orașe sunt distruse, unele rase de pe fața pământului.

Pericolul pe long term pentru Rusia este altul faptul că Europa a început să se gândească la planuri de independență energetică față de Rusia, până și Germania, ce părea că este cea mai legată de ruși. Ori dacă germanii deja se gândesc la planuri alternative, e clar că în viitorul destul de apropiat resursele financiare ale rușilor, ce erau generate de exportul de gaze naturale și petrol, sunt diminuate considerabil. Așa că Puțin a aranjat și căderea Rusiei economic, pe termen lung.

Un alt motiv principal de atac al lui Puțin a fost denazificarea Ucrainei. Nu prea înțeleg ce înseamnă asta, dar pentru asta e Lavrov acolo, să ne explice. Tot ce a reușit însă, a fost doar o decredibilizare totală a politicii externe ruse, care înainte de război era pe cai mari. Toată lumea spunea băi, ce tare e ăsta! Știe, mă, știe, că de aia e acolo de două’j de ani. Atât de jos a ajuns, încât, vă aduceți aminte, când vorbea el unei adunări internaționale, oamenii au iești din sală. Se vede că minte cum respiră, ca aproape tot ce vine din partea Kremlinului. Extrem de puține voci din Rusia mai sunt credibile, spunând realitatea. Și ele, de obicei, după aceea sunt aduse la tăcere, sau chiar eliminate.

Ce a reușit Puțin din punctul de vedere al solidarității internaționale era greu de prevăzut. S-au unit într-un efort comun țări care nu prea mergeau împreună. Dar așa e natura umană, așa cum la sport este aplaudat și încurajat cel slab, iar aici este sprijinită victima. Chiar și românii, care nu prea ne aveam vecini buni cu ucrainenii, am dat dovadă de o empatie și un sprijin colosal pentru refugiați. Care recunosc, cinstit, că nu se așteptau la așa o reacție.

Din păcate, războiul va mai dura și va mai aduce victime și prăpăd, pentru că Puțin nu va ceda și nu va recunoaște niciodată că a greșit în strategia lui. Va începe să raporteze victorii false, așa cum prezintă și acum, cum că după primul trimestru situația se desfășoară exact conform planului.

Știm rețeta, a fost implementată de sovietici în tot fostul bloc comunist. La noi se raportau atâtea hectare recoltate, încât se depășea suprafața României.

Se pare că dacă te încrezi în șamani atunci când iei decizia de a porni un război, așa cum a făcut Puțin, va trebui să suporți consecințele. Care, după părerea mea de nespecialist, nu pot fi decât în direcția înlăturării dictatorului de la putere, chiar de către cei din jurul lui.

Acum 2400 de ani, Aristotel spunea ,,Omenirea nu va scapa niciodată de necazuri până când iubitorii înţelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice, sau până când deţinătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înţelepciunii”.

Câtă dreptate!

  • articol publicat si pe platforma  Ziare.Com

ARMATA E CU NOI! ÎNSĂ NOI SUNTEM CU ARMATA?

Mă tot gândesc, la o adică, dacă m-aș duce pe front. Cred că da! Deși am 62 de ani și nu sunt sigur că aș fi foarte util.

Am făcut armata în 1980-81, nouă luni, la TR – termen redus. Așa era în vremea aia, dacă dădeai la facultate și intrai, nu făceai un an și patru luni, sau chiar doi ani la unele arme, ci doar nouă luni dacă făceai înainte de facultate, ori 6 luni dacă o făceai după studii.
Unitatea era la Târgoviște, am făcut la tancuri. Am tras cu mai multe feluri de arme, chiar și cu tancul. Am și condus tancul prin tancodrom. Adică un câmp plin de gropi, unele enorme. Pe care aveam surpriza să văd că tancul le traversează fără nicio problemă. Am aflat atunci că unele vehicule cu șenile, mai mici decât tancurile, parcă se numeau tanchete, pot traversa porțiuni de apă înghețată pe care un om, pe jos, nu le poate traversa, pentru că s-ar sparge gheața. Deoarece presiunea exercitată de pasul omului pe centimetrul pătrat este mai mare decât cea a șenilei, cu suprafață de contact mult mai mare decât a unei tălpi. Și, de aceea, masa acelui vehicul se distribuie astfel încât presiunea este mai mică.

Mă uit la sondajele din ultima vreme, în care din ce în ce mai mulți tineri spun că nu merg la război, că țara nu le-a oferit nimic. Dar ei au oferit ceva țării?

Armata româna, știm, a greșit fatal la revoluția din 1989, trăgând în mai multe orașe asupra populației civile, ieșite în stradă cu mâinile goale. Multe fapte s-au ascuns, apoi, pentru că, nu-i, așa, au schimbat macazul și s-au retras în cazărmi. De ce credeți că strigam atunci pe străzi “armata e cu noi”? Pur și simplu, de frică. Pentru că știam ce crime au făcut. Unele, din ordinele primite de la nivelul lui Ceaușescu și de la Milea, ministrul apărării la acel moment. Altele, din pură prostie, cum a fost și măcelul acelor tineri militari de la aeroportul Otopeni.

Sunt convins că, odată cu aderarea la NATO, nivelul de pregătire din armata română e cu totul altfel, la fel și tehnica de luptă. De aceea aș avea încredere și, de va fi cazul, nu aș refuza o eventuală convocare. Deși când văd că o dronă, cu încărcătura explozivă trece prin țări NATO ca prin brânză, mă întreb care ar trebui să fie timpul de reacție la așa ceva?

Sper însă din toată inima să nu se ajungă la recrutări și mobilizări la noi!

PS. Coincidența face că ieri, 13.03, a fost “ziua” unității mele militare, ce avea indicativul 1303.

Putin reușește să facă America great again

Paradoxal, Putin desăvârșește programul prietenului său care era la Casa Albă, “Make America Great Again”

Acum, la două săptămâni de la începutul războiului, s-a ajuns la o situație care era de neimaginat acum câteva zile. Când Putin a decis invadarea Ucrainei, nu-și imagina cât de mult rău va face Rusiei și cât de mare avantaj va avea SUA din situația creată de el.

În plan militar, Rusia are pierderi importante, atât de tehnică militară, dar și de peste 10 mii de militari. America și NATO nu au pierdut niciun om! Orice zi de război în plus nu va face decât să crească diferența dintre Rusia și SUA, ca puteri militare. S-a demitizat și imaginea aia de soldați ruși profesioniști, cel puțin cei capturați de ucraineni, care erau niște puști speriați, transformați de Putin în “carne de tun”. Ce nu au reușit SUA și NATO de 80 de ani, a reușit Putin acum: Finlanda, independentă până acum, a solicitat zilele trecute intrarea în NATO.

Politic, Rusia este mai izolată decât oricând înainte. La ONU doar 4 țări au votat în favoarea ei, nici măcar Cuba, aliat traditional, nu a sprijinit-o. China, declarativ, alături de ruși, nu-și permite să piardă totuși sprijinul Ucrainei, care în urma cu ceva timp își declarase intenția de a deveni o placă turnantă economică și logistică între Europa și Beijing. Așadar, chinezii vor merge pe sârmă, făcând un balet elegant între cei doi beligeranți.

Economic, interzicerea importurilor de petrol din Rusia de către președintele Biden, și de către premierul englez Boris Johnson, nu face decât să dea o altă lovitură rușilor, care pierd astfel o mare sursă de finanțare. Președintele american a declarat că America se pregătește pentru a avea o producție record de petrol în acest an. Deci, mai mulți bani vor lua calea SUA. Sporirea importurilor de gaze lichefiate din SUA de către statele europene, inclusiv de către România, mai adaugă și ea venituri substanțiale Americii. Asta, pe lângă faptul că resursele astea energetice se vor vinde cu un preț tot mai mare pe baril, sau metru cub.

Rusia a devenit statul cu cele mai multe sancțiuni economice din lume, din istorie! Rubla s-a devalorizat la jumătate, iar economia Rusiei, și așa destul de afectată deja de sancțiunile aplicate după invadarea Crimeei din 2014, e din ce în ce mai în picaj.
Blocajul Swift e în plină derulare și își face simțite efectele. Companii vestice importante ce aveau operațiuni în Rusia, s-au retras, sau au tras obloanele. Magazinele companiei spaniole Inditex (Zara, Bershka, Stradivarius, Massimo Dutti, Oysho, Pull&Bear) cu o prezență importantă în Rusia, precum și alte mărci străine binecunoscute, au închis. Au început rationalizari la alimente de bază. La retragerea de valută din bănci, statul reține acum un comision de 30%.
Estimările specialiștilor arată că în jur de 15 aprilie este probabil ca Rusia să intre în incapacitate de plată și se prevede că se va repeta scenariul Venezuelei de acum câțiva ani. În concluzie, viața rușilor va fi din ce în ce mai dificilă. Probabil, pe lângă situația groaznică umanitară din Ucraina, va fi una similară, dar de dimensiuni mult mai mari în Rusia. Evident, există diferențe, acolo nu se moare, nu e război. Încă.

Așadar, tot ce am văzut până acum indică faptul că niciun președinte american nu a reușit, într-o perioadă atât de scurtă, să provoace pierderi atât de mari Rusiei, militare, politice și economice, în timp ce niciun soldat american nu se află în luptă, alianțelele SUA, cu NATO și UK nu au fost niciodată mai strânse, iar economia americană se prezintă mai puternică decât oricând. Când prietenul lui Putin care a fost la Casa Albă, președintele Trump și-a desenat programul “Make America Great Again” sunt convins că nu a îndrăznit să-și pună targete atât de ambițioase. Uite, că a trebuit să vină Putin și să ia decizia de invadare a Ucrainei, ceea ce a pus America într-o poziție extrem de avantajoasă, militar, politic și economic.
Decizia lui Putin de a lansa războiul este similară, în opinia mea, cu cea luată de Ceaușescu de a organiza mitingul din 22 decembrie 1989. Ambele nu au făcut decât să le grăbească sfârșitul. Din păcate, mor și mulți oameni!

E adevărat, americanii, ca toți cei care sprijină Ucraina, vor plăti un preț, care se va simți la pompele de benzină, sau la facturi mai mari la energie sau mâncare. Și la noi, vedem cum războiul scumpește tot, pe lângă criza energetică existentă de la începutul anului. Însă ăsta e un preț infim, față de cel plătit de ucraineni acum și de ruși în curând.
Dar, se știe, libertatea are un preț. Ce merită plătit, indiferent cât este de mare! Ucrainenii o știu atât de bine.

Banul, ochiu’ dracului… mai ales când e Euro

Am cunoscut cupluri căsătorite care se simțeau foarte bine împreună, înainte de 1989. După revoluție și-au deschis o afacere și când au dat de mulți bani, s-au despărțit.
Am cunoscut parteneri, unii chiar frați ori din aceeaşi familie, care și-au făcut o firmă împreună și când au dat de mulți bani, s-au despărțit.
Au fost partide ce au făcut o alianță de guvernare la noi și când au dat de mulți bani s-au despărțit.
Mai demult, când auzeam de astfel de separări, nu înțelegeam motivele. Cum, mă? Când era greu și banii erau putini, partenerii rămâneau împreună. Culmea, când resursele financiare erau suficiente, şi aparent toată lumea era fericită, apărea separarea. Vorba aia că banul e ochiul dracului se pare că e adevarată!

30 de miliarde de euro de la UE reprezintă cel mai mare pot pus vreodată pe masa politică românească. Atâta os de ros pentru politicieni, familiile, rudele şi firmele lor! Asta deformează principiile și ideologia oricărui partid, care nu a mai avut niciodată șansa să aibă atâta buget pe mâna. Aici se vede şi caracterul lui Iohannis, care se pare ca nu a rezistat ispitei de a manevra politic într-un astfel de moment complicat. Şi nu e sigur că a făcut-o bine, susţinând făţiş o carte pierzătoare.
Să fim seriosi, motivul ruperii alianţei nu a fost numirea unui ministru la justiție. Au fost banii! De aceea am văzut cel mai mare scor la o moțiune pentru dărâmarea unui guvern. Și de aceea să nu fim surprinși dacă vom asista la cele mai ciudate alianțe şi compromisuri pentru o nouă majoritate. Unele chiar împotriva naturii, aşa cum a fost şi cea între Băsescu şi Dan Voiculescu, cand preşedintele alianţei DA a avut nevoie de majoritate.

Toți vor o felie din plăcintă. Pentru unii, ar putea fi chiar din colivă…