Ziua Regalității – sau istoria unui vis pierdut…

Astăzi era Ziua Regalității, în care domnu’ Goe, îmbrăcat în marinel, mergea la București, cu trenul. Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta. Acum, domnilor Goe li se cumpără cel mai tare telefon sau tabletă și sunt duși la Disneyland, doar ca să fie în rând cu colegii de clasă. Nu trebuie sa facă nimic pentru asta.
Înseamnă că e mai bine în România, nu? NU!

Când, după Cuza, boierii români s-au decis să aducă domnitor străin, știau ei de ce. Aici, oricine ar fi fost numit, își aducea în vârful bucatelor tot neamul și toată clica. In 1866, l-au adus pe printul Carol pe blat, pe 10 mai s-a proclamat Rege și, uite-așa, a început cea mai prolifica perioadă de dezvoltare a României. Regele Carol I a reușit să ducă România din coada Europei pe un loc pe care, mai apoi, țara nu avea să-l mai atingă niciodată. Și pentru asta și-a pus la bătaie întreaga viata, relațiile, averea și toată ființa lui. În Primul Război, chiar a fost pus în situația de a decide să lupte împotriva țării lui de origine, pentru că așa era interesul României. Pe care a jurat s-o servească cu toată ființa lui.
Modernizarea României s-a realizat în doar câteva zeci de ani. Timp în care țara a trecut și prin războaie nimicitoare, de independentă, al doilea război balcanic, primul mondial. Infrastructura s-a dezvoltat extraordinar, ajungând ca întreaga țară sa fie conectată de rețeaua de căi ferate, poduri și șosele. Cel mai mare pod din Europa, la inaugurare, a fost podul Carol I, proiectat de italianul A. Saligny. Au fost aduși mii de muncitori germani și italieni care au lucrat la construcția acestei infrastructuri și apoi unii chiar s-au stabilit la noi. In zona Brezoi încă sunt localități populate de italienii veniți atunci la construcția șoselei și căii de tren de pe Valea Oltului.

Imaginile de arhiva ne arata o Romanie eleganta, curată, în plină dezvoltare, imagini ce erau la nivelul celor din tari mult mai civilizate de afara. O Românie care i-a dat lumii pe Brâncuși, Enescu, Eliade, Cioran, Coandă, Eugen Ionescu, să enumeram doar câteva nume dintre cei care au fost universal recunoscuți. Primele ziare de la noi erau în limba franceză. Așadar, nivelul de răspândire al culturii era destul de ridicat, iar cei cu pretenții erau nevoiți sa învețe “furculision”. În cafenelele din centru se discuta despre curente filozofice, opere de artă, sau literatură. Familiile mai înstărite de la orașe aveau guvernante franțuzoaice sau nemțoaice. În interbelic, leul era una din cele mai puternice monede europene, valoarea lui fiind acoperită total în rezerva de aur.
Într-o perioadă relativ scurtă, regii României au făcut o Românie Mare, cea mai mare și mai prosperă din istorie.
Apoi se știe ce a urmat, au venit rușii, care ne-au furat tot și ne-au dat, în schimb, comunismul. Care a șters din cărțile de istorie regii, așa că eu am învățat că nu Carol I a avut cea mai lungă domnie, de 48 de ani, ci Ștefan cel Mare, cu 47…
După revoluție, au venit urmașii comuniștilor, care acum însă aveau liber la furat. Și au furat atât de mult, încât pentru a se dezvolta țara nu a mai ajuns mai nimic.
Acum conducătorii nu-și mai donează averea statului pentru propășirea României, ci și-o completează pe-a lor, personală, furând, spre prăbușirea României.

Acum avem premier o oarecare doamnă Dăncilă, ce nici măcar nu știe corect vorbi româneste, ce să mai spunem de alte limbi. Atunci premierii se chemau Kogălniceanu, Crețulescu, Ghica, Golescu, Brătianu, Rosetti, Sturdza, Cantacuzino, Maiorescu, Maniu, Duca, Știrbei, Averescu, Iorga si câți alții de același nivel.
Acum nu mai vin nemți și italieni să muncească la noi, acum pleacă romanii în ale țări, cei mai mulți să se umilească pe-acolo. Acum nu mai vin guvernante franțuzoaice sau nemțoaice, ci merg femeile noastre afară, multe să facă munci pe care cei de acolo le refuză.
Acum romanii nu mai știu nu doar franceza, ci nici măcar românește! Începând cu primul-ministru și continuând cu cea mai mare parte a politicienilor, sunt exact la nivelul lui domnu’ Goe, de acum o suta de ani.

Acum in cafenelele din centru nu se discuta decat despre Milano, Versace, BMW, botox, implanturi sau manele.

Acum nu numai că nu construim poduri, căi ferate și șosele, nici măcar nu suntem în stare să le putem repara și consolida pe cele vechi, ce stau să cadă.

Acum nu mai e leul puternic, ci e la mâna altora, slab ca vai de el.

Pe scurt, cam aici am ajuns cu actualii conducători, care anul asta se vor da cu curu’ de pământ și vor celebra centenarul Unirii unei Românii Mari, ce nu mai există: aia înfăptuită de români conduși de regi!

As incheia cu celebrul – La Bulivar, birjar! La Bulivar!…, dar mi-e ca e blocat traficul rau de tot si mai repede ajungem pe jos.

În Anul Centenarului, Olguța ne arată (care-i treaba cu) Romania Mare

Iaca, scumpa noastra patrie mai are putin si se face de-o suta de ani. Multi, putini, Dumnezeu stie! Sau dracu’ stie?… Ca parca asta din urma, care poate fi si cel dintai, si-a bagat coada si ne tot arata diverse fente in ultimul timp. Ba ca madam premiera o da’ n balti ori de cate ori prinde o aparitie publica. Ba ca nu-i raspunde Presedintelui la telefon pret de fo’ trei ceasuri. Ba ca Olguta ne arata ditamai Romania Mare, tocma’n anu’ Centenarului. Normal, fata trebuia sa bifeze c-a intrat in marea politica prin partidul lui Vadim. Si ne-a facut un semn. Asta, sa recunoastem, a fost subtila, doar pentru initiati!

De fapt, toate cacaturile astea au menirea de a ne distra si distrage atentia de la un adevar crunt: am belit-o! Romania, la o suta de ani, a incaput pe mana unor neica-nimeni, care o vor modela dupa voie si dupa interese. Credeti ca-l intereseaza pe Dragnea ca noi facem misto de femeile puse de el acolo-n varf? No way! El isi urmeaza scopul, care in nuciun caz nu e al nostru, sau al tarii. Dar asta e, boborul l-a votat si acum boborul sa si-o ia! La anu’ si la multi ani!

Totusi, in timpul asta, am aflat pe surse ca Liviu-si roade unghiile, ca-n ultima perioada Facebook-ul e mai plin de Veorica si Olguta decat de el. Pai el nu asta voia… Sau da? Ca nu nu mai comenteze niste aia ca el are o mandra cu j’de ani mai tanara, cu care vrea sa mearga al mitingul ala mamut de meleoane de oameni, care sa tina familia dreapta. Sau paralela, ca tot vorbesc ei de statul paralel, asa ca de ce n-ar fi si familia asisderea. Ca doar e celula de baza…

Partea trista e ca toate balbele Veoricai le face CITIND, nu vorbind liber. Apropo de asta, era un banc cu Sinistra, Eminenta, Ceauseasca, de! L-au intrebat membrii (de partid!) pe Ceausescu de ce ea nu vorbeste niciodata la mitinguri. El a raspuns: E…vită!

Si, ca tot vorbeam de vremurile de trista amintire, vad c-au reinceput limbile date-n public, sub forma de pupat mana si Piata Independentei, odele si recitarile. Despre statul in cap pe asfalt al unui copil, nu mai zic nimic, ca nu am termen de comparatie. Macar in fata lui Ceausescu, copiii aveau o saltea, ceva…

In plus, sa nu uitam ca dansa e profesoara! Deci, despre ce vorbim noi cand ne referim la nivelul actual al scolii romanesti? Ca e praf si pulbere, frate! Iar aia de se lauda ca se mai strecoara pe la olimpiade sunt altceva, sunt rodul unei pasiuni a unor profi entuziasti, frenetici sau inconstienti, alaturi de parintii care dau banii si, in final, de niste elevi eminenti, care muncesc enorm. In sa ei isi vad de drumul lor. Si apoi pleaca afara, ca de ce-ar sta aici? Sunt unicate, degeaba ne-mbatat noi cu apa rece, ca uite se smecheri suntem…

Exact ca si in cazul Simonei Halep, care a luat-o de la zero, desi fizicul i-a fost impotriva. A visat visul ei, si l-a urmat, iar acum e numarul UNU. Dar si asa, tot apar unii s-o muste de cur ca asa si pe dincolo. Bleah…

Aaa, si bonus, sa nu uitam: femeia a fost si fo’ opt-noua ani la Bruxelles, cum ii sade bine unei videlence, sau cum s-or numi ea si cu Dan, internista. Acolo a avut tot timpul sa invete atat bunele maniere, cat si limbile de se folosesc in uniunea asta. A avut timp, dar n-a facut-o. Si Ciolos a stat la Bruxelles. Ia puneti mana de comparati prestatiile celor doi, sa vedeti minunatie: nu seamana neam!

In sfarsit, ce mai tura-vura! La una suta ani, Romania se prezinta cu cea mai jenanta clasa politica din istoria ei. Atata ne-am priceput noi, ca popor, sa producem in asta prima suta…

Ghinion!