VOI CU LESTU’… – sau cine se-aseamănă, se-afumă 😊

Lume multa la Gaudeamus astazi, parca mai aglomerat decat la orice editie. O fi fost si din cauza repetitiilor de 1 decembrie, care s-au intamplat fix acum, de parca Firea special vrea sa sufoce si mai mult un trafic aproape de sucombare in Bucuresti, cu toate ca e sambata.

Ieri, Dan Voiculescu si-a lansat aici ultima carte (oare?). Sigur ati vazut imaginile de la eveniment, cu oamenii care l-au acompaniat, aplaudat, elogiat, pupat si au stat la coada la autografe. Prima intrebare: de ce o editura ca RAO a facut alegerea asta? Sau n-a avut scapare? De ce „dom’ profesor” Felix nu si-a facut o editura proprie, la care putea sa-si lanseze zilnic ce vrea muschiu’ lui? Nu conteaza. Dar azi am vazut, pe rafturi, ca aceeasi editura a lansat si un masterpiece semnat Adrian Nastase, ceea ce ma determina sa cred ca nu a fost o intamplare. Cred ca au in proiect o colectie deja, cea a scriitorilor condamnati. Nu politic, ca pe vremuri. Ehee, ar vrea ei, ca asa pozeaza, in adevarati martiri, urmariti si victime politice! Sa observati ce imagine are pe coperta creatia lui Felix: balanta justitiei. Sugestiva, nu? Cum, nu va dau lacrimile? Vai, vai, ce le-au facut raii aia de la DNA si sistemul si binomul si statul paralel. Stiti template-ul, ca-l dau astia la Antena 3 in fiecare seara, spre indobitocirea privitorilor, mai abitir ca reclama cu „nenea Dragulin, ne dati si noua mingea?”. Apropo, sunt convins ca numele ala nu e ales intamplator… 😊

Multi condamnati pe metrul patrat, cred ca aveau nostalgia celulei. Diferenta e ca aici stateau ingramaditi de buna voie si nu reclamau la CEDO ca nu au patru metri patrati de caciula. Numa’ spuma, scriitori de elita, ca Felix cel tare-n pix, Nastase fular de matase si SRS (aici n-am rima). Or mai fi fost si altii, ca nu stiu toti condamnatii din Romania. Toti au beneficiat de legile facute de ei, si s-au scapat mai repede din inchisoare pentru ca au scris, la bulau fiind, opere stiintifice de o inestimabila valoare. Ma intreb cum si-au facut documentarea: la dus?

Aveam eu o caricatura in urma cu cativa ani:

 –  Inainte de ’89, daca scriai ceva aiurea, te bagau la inchisoare…

 –  Acum te scot!

Asa si ei, acum s-au scos si sunt bine-merci! Oameni reintegrati, onorabili de! Aici intervine un aspect, care nu-mi da pace. Si eu sunt in tabara „DNA sa vina sa va ia!”, adica sa avem o justitie puternica si libera. DAR… asta vine la pachet si cu faptul ca, daca vrem asa, trebuie sa respectam toate deciziile ei, nu doar cele care ne sunt pe plac. Asadar, daca justitia l-a bagat pe Voiculescu pentru zece ani si l-a eliberat dupa aproape trei, trebuie sa fim de acord si cu verdictul asta. Nu stiu sa apreciez corectitudinea sau justetea lui, dar ar trebui sa invatam sa-i admitem si deciziile. Sau, daca Nastase a facut si-a dres nu stiu cate, dar a fost ascuns pentru niste termopane si trofee ale calitatii (ce paradoxal, nici macar nu erau trofee de vanatoare, la cat de mascul alfa e el), asta e. Trebuie s-o acceptam. Ce, Capone nu a fost arestat ca nu si-a platit taxele, dupa ce el facuse atatea crime?

Vorba aia cu „hotul neprins, negustor cinstit” se aplica in justitie si se cheama prezumtia de nevinovatie. De care trebuie sa invatam si noi sa tinem cont.

Partea plina a paharului este ca un astfel de eveniment e frecventat, aglomerat, plin de oameni curiosi, copii, tineri intre 15 si 85 de ani, cititori avizati, care stiu exact ce cauta, sau sunt iscoditori, dar la sfarsit pleaca purtand cu ei captura, povestea, clipa de imaginatie si nemurire, prinsa intre copertile frumos mirositoare a cerneala proaspata. Felicitari scriitorilor si organizatorilor.

Altfel, toata lumea pupat Piata Independentei, lansari, invitati, speech-uri sarmante, reflectoare, sampanie, sushi si multa lume subtire, plin la Humanitas, tineri, multi copii, aglomeratie la editurile cu carti de arta si la cele pentru tineri, sau in limba engleza.

Ca o ironie a sortii, la plecare am vazut pe Podul Grant coloanele blindatelor de la repetitiile pentru defilare, care se retrageau in cazarmi. Se spune ca „inter arma, silent musae” – in razboi, muzele tac! O imagine ciudata, care imi aduce aminte ca, totusi, lumea in care traim e fragila rau si sta asezata cam de-a curmezisu, asa, intr-o rână.

Odată apasă unu’ un buton și…

Cool tură…

Se stie ca toate tarile comuniste, pentru a „iesi in lume”, investeau in cultura si sport. Erau singurii ambasadori ce puteau fi trimisi la export si acceptati de Vest fara problemele legate de ideologie sau politica. De aceea arta era ieftina, sportul aproape gratuit, iar multi oameni de arta si sportivi din Est spargeau barierele si erau trimisi si admirati, pe buna dreptate, pentru valoarea lor, in occident.


Am revazut de curand, pe YouTube, „Șopârlița liberă„ un celebru clip al lui Toma Caragiu din 1969. E un text rafinat, impecabil, care a trecut printre furcile caudine ale cenzurii acelor ani si amintea chiar si de „Europa Libera”, post de radio american, interzis de comunisti. De obicei, celebrele scenetele ale lui Toma erau date in programul de revelion al TVR, pentru impact si audienta maxima. In textul asta se face referire si la istorie, la „casa de soparle Mazarin, unitatile de galanterie si batiste Iago, chioscul de otravitoare Borgia.”
„Borgia, vesela,
Pe toti cati i-a sorcovit,
Gura flori le-a mirosit!”.
Pe vremea aia, parca simturile noastre erau mai ascutite, probabil un reflex, ca reactie la represiune si la spalarea de creier la care eram supusi. Cautam orice semn sau semnal, cat de mic, pe care sa-l interpretam in fel si chip, miroseam imediat ceva ca fiind „anti” si astfel sa ne agatam de el. Cu speranta ca, in sfarsit, cineva „le-a zis-o!” Azi, nemaiavand aceasta presiune, evident ca a disparut reflexul. E normal, pentru ca regula spune ca functia creaza organul!
Ma-ntreb insa, daca astazi s-ar da acest clip, la oricare din televiziuni, cati dintre telespectatori ar intelege ceva din textul asta? Nu ma intelegeti gresit, nu fac apologia comunismului!
Insa și la ce-am ajuns acum…