Un prim PAS: PSA! -repost

 – Dom’ doctor, puteam schimba ceva, sau face ceva diferit, ca să nu ajung la cancer?

– NU!

Așadar, nu am influențat cu nimic apariția și dezvoltarea bolii. Pur și simplu, acum câțiva ani, la una din ecografiile parte din analizele generale anuale, a reieșit că prostata mea se cam dă mare. Literalmente, mi s-a spus că e gigantică, similară cu cele întâlnite la persoanele de peste 70 de ani.

De atunci, am fost regulat la control, iar ăsta vară, când analiza PSA (Prostate Specific Antigen, adică antigenul specific prostatei) a crescut alarmant s-a declanșat un proces de alte analize mult mai aprofundate, care să determine, fără niciun dubiu, diagnosticul final. În cazul meu, a fost cancer.

Însă totul începe cu acest banal PSA. Este o analiza normala de sânge, care ridică un steguleț și ne spune că la prostată E CEVA. Nu neapărat cancer, poate fi adenom (ceea ce s-a bănuit și la mine niște ani), sau altele, nu mă pricep la medicină…

Ideea de care vă tot spun, și care mi-a venit pe patul ăsta de spital, este să demarez o campanie de conștientizare, de  popularizare, de prevenire, de… spuneți-i voi cum vreți: efectuarea analizei PSA de toți bărbații de peste 40 de ani! Când merge omu’n crucea dimineții să-și ia sânge, să bifeze/voteze și alea trei litere. Gestul ăsta simplu, e posibil să-i salveze viața!

Bărbații sunt fricoși! Știu asta foarte bine, eu însumi fiind unul dintre cei mai mari. Asta cu sexul tare e scornită tot de noi, să ne dăm mari în fața fetelor. Femeia este cea puternică, duce mult mai multe decât putem sa ne imaginăm noi, masculii feroce.

Așadar, când aud de analize se sânge, bărbații cu greu le fac: n-am timp, nu-mi trebuie, mă simt perfect, n-am nimic, cine știe ce-oi mai afla, după aia mă mai pune sa mai fac și altele etc. Milioane de motive sa nu faci analizele… Cunoaștem, am trecut pe-acolo!

Însă dacă ai sânge-n instalație și ajungi să ți se ia se ia sânge, BIFEAZĂ , fratele meu, și la căsuța cu PSA de pe formularul de analize. Atât reprezintă întregul efort, să bifezi o căsuță pe lista de analize!

E ca la vot: votați PSA, votați viața! Sau, dacă vreți: PSA – să vină să vă dea! (tot viața). Cu în PSA toți suntem datori 😉

Pe bune acum, bifa aia poate chiar să vă salveze viața, sau cel puțin, v-o va face mult mai ușoară, INDIFERENT CE REZULTATE OBȚII la analiză! Dacă cifra e-n grafic, ești ok, cel puțin încă un an, când refaci analiza. Dacă nu, nu înseamnă neapărat că ai cancer: dar este un reper pentru medic sa meargă pe firul apei, să clarifice cauza. In final, dacă ai cancer, crede-mă, vei fi foarte fericit că l-ai descoperit devreme și se rezolvă simplu și repede!

Cancerul ăsta nu știe să dea înapoi. Și are două viteze: înceeet și… fast and furious! Inceeet acționează la cei care-l depistează la peste 70-75 și trăiesc cu el. Nu mor de el, ci cu el. Unii nici nu știu că l-au avut.

Varianta fast and furious e rezervată, normal, exclusiv pentru cei tineri – în sfârșit, există o categorie în care să fiu și eu tânăr :). Aici se ard etapele și trebuie luate decizii și acționat rapid.

Incidența bolii e din ce mai mare la varste tot mai tinere. Eu deja am vorbit cu băieții noștri, Mircea și Dan, că pentru ei din păcate, probabilitatea crește și mai mult, pentru că eu am boala. Și i-am sfătuit că, dacă vor copii, să rezolve asta până la 40, când ar trebui să înceapă și ei controalele. Credeți-mă, nu a fost o discuție plăcută, sau confortabilă, dar necesară. Eu, ca părinte, sunt obligat s-o am. Și nici nu pot delega. Prefer să fie informați și cred în puterea prevenției, a depistării precoce.

DOAMNELOR! Am un mesaj și pentru dumneavoastră. Cum recunoșteam cinstit, bărbații sunt fricoși, chiar dacă se dau ei cocosi prin sufragerie. Am aflat că în mare parte, primul contact pe care îl face cineva cu medicul urolog, prima programare, sau primele întrebări adresate vin de la soțiile, prietenele, sau amantele bărbaților suferinzi. Uitați-vă la commenturile articolelor  de pe paginile de urologie: mare parte din ele încep așa: soțul/prietenul meu are/face  nu știu ce,… ce mă sfătuiți?

Voi, doamnelor, vedeți că e ceva ce nu e-n regulă, dar El: Lasă, dragă, nu am nimic, mă simt bine, sunt in formă, nu mă doare nimic! Cancerul ăsta e al dracu’ de parșiv: nu-l simți! Acționează în modul “tiptil”. Toate reclamele la medicamente pentru prostată merg pe ideea de urinări frecvente, mai ales nocturne. La mine nu era cazul: terminam noaptea de pictat, odată cu un pahar de vin sau o bere, mergeam la baie, la nani, apoi până dimineața dormeam ca porcu’. Lemn, ce mai! Deci, dacă mă luam după starea mea generală extraordinară (sic!), sau după semnele astea nocturne,… ohooo, ce țeapă-mi luam! Finală!

Așadar, doamnelor, mă bazez pe dumneavoastră să îl convingeți pe EL să “voteze” PSA și-i salvați viața. Aaaa, doar dacă vreți 😉 Sunt convins că aveți toate metodele să-l obligați ca în termen de…, sau până la următoarea “întâlnire”, sa vă arate tema făcută. Mai ales că acum rezultatele se dau și pe mail.

Ne place, sau nu, cancerul este din ce in ce mai prezent în viața noastră, trebuie să ne obișnuim. Vestea buna este că au apărut SOLUȚIILE să-l răzbim și să auzim din ce in ce mai multi oameni în jur care spun AM AVUT CANCER!

In final, va rog să trimiteți mesajul ăsta, sau ideea de a-și face PSA anual către toți bărbații de peste 40. Dacă noi împreună,  măcar unuia singur îi vom salva viața, înseamnă că ne-am atins scopul! Și cât m-am chinuit eu să scriu ditamai articolul ăsta pe un amărât de telefon, nu a fost degeaba.

Luați-o ca pe o lecție pe care mi-o dă viața și o dau și eu mai departe, sau o povață dată de pe patul de spital de cineva care are cancer și trăiește cu speranța ca analiza PSA făcută ăsta vară, să fie posibil să-i salveze viața!

# me too

(Stiu ca e un subiect dificil, poate dureros, sigur delicat. Incerc sa pasesc cu grija… Imi cer scuze anticipat daca sparg ceva!)

A aparut cazul Weinstein. De ani de zile, ca producator de film, el a harasat/agresat/violat multe femei din jurul lui. Acum am vazut ca si Tarantino se pare ca stia de mult ca bunul lui prieten se deda la d-astea. Stia si a tacut. Ca si victimele…

Ce e nou? In toate filmele hollywoodiene (chiar si in cele de desene animate) s-a creat acest cliseu ca daca o actrita vrea un rol, trebuie s-o faca. Pana si Hitchcock a patit-o cu tipa din „Pasarile”.

Cred ca si aici se aplica regula Pareto: din 80% din capodoperele cinematografice, doar 20% au fost fara harasare! Si nu e doar in cinematografie/teatru, ci si in sport (antrenori-jucatoare), in scoala (profesori-eleve), in business (sefi-subalterne, sau mitul cu secretara), oriunde apare un barbat pe o pozitie dominanta fata de o femeie. Mai nou, aflam si de cazuri cu preoti… Poate cel mai grav e ca incepe inca din scoala si astfel cresti cu aceste apucaturi, crezi ca-s normale…

Nu sunt de acord cu asta, evident! Si am toata intelegerea si compasiunea pentru fetele si femeile care au fost supuse unor astfel de abuzuri. Pentru unele, traumatizante pentru o lunga perioada, poate pe viata. Cand eram tanar student, era un farmacist in cartier caruia cred ca ii placeau baieteii. Am observat asta cand mergeam sa fac diverse retete, apoi in autobuz, oriunde ma mutam, venea dupa mine. Am luat-o ca pe o gluma si am dat-o la o parte, am uitat de ea. Sincer, atunci mi-a fost mila de el…

Cei care ma cunosc stiu ca si eu fac glume mai deocheate, cateodata le mai si postez aici, poate depasesc si eu niste limite, dar cand realizez, ma resetez si ma cumintesc. Si, daca am gresit, imi cer scuze.

Insa nu pot sa nu ma gandesc ca, daca toate fetele care au fost in astfel de situatii dificile ar fi reactionat public imediat, in acele momente, nu numai ca agresorul ar fi fost oprit si blamat si rejectat de grup/societate. Dar le-ar fi salvat si pe toate celelalte fete care le-au urmat!

Este un mare gest de curaj – si cu atat mai mult de laudat! – recunoasterea faptului ca ai fost victima unor astfel de abuzuri, prin campania #metoo. Sunt niste amintiri atat de dureroase si profund intime si personale, incat trebuie multa forta pentru a le dezvalui public. De aceea, este imbucurator ca din ce in ce mai mult femei se alatura. Insa asta e un gest absolut solitar, care vine singur, din interior. Dar sa te duci tu, ca reporter, la Elena Udrea si s-o intrebi daca ea… E jenant!

Pe de alta parte, sa recunoastem ca sunt si destule fete care, cunoscand bine barbatii si stimulii aia speciali la care sunt vulnerabili, apeleaza indeobste la acestia. Hai, ca stiti toti si astfel de cazuri.

In fine, instinctul, natura umana e greu sa fie ingradite sau reprimate. Trebuie mult cumpat, cultura, retinere, ratiune. Mereu barbatii vor fi vanatori, se pare ca asa sunt ei proiectati. Ceea ce se intampla insa, mai depinde si de vanat…

E usor de vorbit la rece, sau dinafara, dar solutia ar fi reactia imediata la abuz, indiferent ce riscuri apar. Asta inseamna o mare doza de curaj, poate pierderea job-ului sau alte drepturi, expunere publica si tot ce vine la pachet. Hmmm, greu… De aceea nu sunt de acuzat cele care nu au putut-o avea, poate nici dupa ani de zile. Fetele care au luat pozitie si-au atras de multe ori ele insele acuzatii: ca ea si-a cerut-o, de ce purta fusta scurta, de ce decolteu sau tocuri, ca ce a cautat acolo, ca stia ce o asteapta pentru ca el face asa mereu…

M-ar bucura daca actuala campanie va reduce din abuzuri, sau le va diminua. Insa este o poveste care, periodic, va reinvia. Da impresia ca nu se va rezolva niciodata, ca poate asa suntem prin designul initial. Asteptam versiunea .2