Iubito, nu m-am priceput! Si te-am pictat in acuarela, pentru ca am fost egoist si te voiam numai pentru mine, asa umeda, continua si nesfarsita. Ma ierti?
Iubito, nu m-am priceput! Voiam sa te pictez cu degetele, cu mainile goale, sa-ti simt fiecare unduire a trupului, fiecare curba de dorinta infranata si vinovata, sa-ti luminez orice suspin umbrit, nerespirat de spaima.
Iubito, nu m-am priceput! Promit ca data viitoare te voi sculpta din ale culori potrivite, pe care le voi asterne pe tine direct cu mainile goale, tremurande si nesigure. Adulmecandu-ti si ghicindu-ti forma.
Iubito, nu m-am priceput! Nici sa te pictez, nici sa te iubesc, nici sa te sculptez, nici sa te las in pace. Doar sa te visez. Eu nu sunt artist, pentru ca altfel te-as fi facut nemuritoare. Ca apa.
Iubito, nu m-am priceput! Poate odata ma vei simti cum vin si te-nvelesc in lumina, peste tot, sa nu-ti fie frig de la umbra si teama de la neforma…