Când stai capră, de ce te miri că ţi-o trag toţi din toate poziţiile?

The Mask

Pe scurt, istoria e cam aşa: un prinţ austriac a venit în România şi a împuşcat cel mai mare şi bătrân urs din Europa. Care, spre ghinionul lui, trăia în România…

Bă, nu am nimic cu prinții, indiferent de unde-or fi ei. Și nici cu prințesele. Mereu, în capu’ meu, au avut așa, o aromă de noblețe, eleganță și stil. Că de, cu asta cu fost crescuți în copilărie. Nu cu pâine neagră cu magiun, cu mămăligă şi cu tacâmuri de pui, ca mine…
În schimb, cu vânătoarea am o treabă. La început, oamenii asta făceau, pentru supraviețuire. Sau pentru apărare. Că odată venea sarchiaponul peste tine şi trebuia să i-o tragi… Asta e scuzabil, atâta timp cât era singura șansă de hrană sau de a nu muri.
Însă atunci când vânătoarea a devenit fun, sau modă, trendy, ori e făcută doar pentru trofee, colți de elefanți, rinoceri, sau contrabandă cu piele de crocodil, mi se pare o barbarie. Nu are nicio legătură cu o luptă dreaptă, așa cum am învățat în basmele copilăriei. Acolo, șansele erau egale.
Aici, Omul are de partea lui Arma. Care nu este naturală, ci e făcută de el, printr-o șmecherie de-i zice tehnologie și care e din ce în ce mai evoluatâ. Cu gloanțe tot mai mari, mai bine țintite și mai mortale. Iar el e cât mai la adapost şi mai departe de pericol. Unde e echitatea? În brațe să ne cuprindem, sau în luptă dreaptă să ne batem?
Vor unii să se ia la trântă cu urșii? Foarte bine, să meargă în pădure și să doboare ursul cu mâinile goale. Așa cum am citit în copilărie în Winnetou că făcea Old Shatterhand cu ursul grizzly. Sau cum se luptau gladiatorii în arenele antichității, sperând să scape cu viață. Iar, dacă o făceau, câștigau gloria și faima Cetății.
Dacă însă, te duci la vânătoare cu un jeep șmecher, stai comod într-un șezlong, lingând un whiskey cu gheaţă și apoi, la semnal, râgâi trăgând rafale într-un animal înnebunit de groază și alergat de gonaci, ești exact ca Ceaușescu, care își prezenta la televiziune isprăvile de mare căcat de vânător. (Cacofonia este intenționată!)
Pentru mine, este clar că un astfel de comportament arată niște mari frustrări. Mari! Și nu zic mai multe despre natura lor… if you know what I mean 😜
După Revoluție, am citit un interviu cu soția lui Petre Roman, care spunea că în anii ’80 Petricâ era nevoit să meargă la vânătoare, că nu se găsea carne în anii ăia și trebuia să aducă de mâncare familiei…
Ce căcat!!! Ei, care erau Protipendada comunistă, iar el, fiul lui Walter Roman, luptător comunist în Războiul civil din Spania şi mare mahăr comunist apoi, dar și ea, fata unui ambasador român, sufereau de foame. Adică să înțeleg că stăteau la coadă la alimentară, ca mine, cu cartonul de rație în mână, la Piața 13 Septembrie, cu emoții că nu mai prind 300 de grame de salam de căcat, învelit într-un fel de cârpă umedă din care curgea o zeamă infectă?
Adică, vezi, Doamne, că Petre Roman a fost oropsit, că el n-a mâncat salam cu Zoia (cel mai mișto titlu post-revolutionar!)
Alt comunist notoriu, vopsit după Revoluție, a fost Adrian Năstase. Căsătorit inițial cu Ilinca, fata lui Grigore Preoteasa, ministru de externe al României comuniste, cel care a şi botezat casa de cultura a studenților din București. Apoi s-a căsătorit cu Dana, fata lui Angelo Niculescu, vicepremier comunist. Cel supranumit Bombonel nu doar că a fost impins de la spate (nu fiți răi, nebunaticilor!) să devină prim ministru, dar era numit și șeful asociației vânătorilor din România. Ceea ce, până la urmă, l-a și pierdut, că l-a întrebat CTPul ceva despre imaginea unui iepuraș omorât de un vânător în confruntarea decisivă de la TVR cu Băsescu și asta i-a fost fatal. “Îmi puteţi spune că nu vă veți mai duce la vânătoare de aici înainte? Aș fi foarte liniștit dacă aș ști că nu veți mai împușca niciun animal de-acum înainte…”
Apoi, a urmat, incredibila înfrângere în alegeri și memorabila zicere băsesciană “Adriane, nici nu știi, cât de mic începi să fii…”
De fapt, cât de zmeu era Adrian Năstase și cât de priceput vânător, avea să se arate și în momentul arestării lui, când nu a reușit să se nimerească el pe el… ditamai dihania. Probabil s-a încurcat în celebrul fular Burberry, de 350 de Euro. Ditamai șeful vânătorilor! Ăsta e caracterul adevărat, iese la suprafață în astfel de situații.
De fapt, ce mă doare pe mine, e că vin unii cu bani – nici măcar nu cu mulţi – și cu ciungă în cap, de se cred buricu’ Pământului. Iar noi, imediat ne punem capră.
“Da, şefu’! În ce poziţie mai vreţi?”

TELENOVELA pesedizarii – noi episoade

Cand eram copil, nu am inteles niciodata titlul poeziei Trei Doamne si Toti Trei. Mi se parea ca nu face acordul corect, era de un evident flagrant. Pana n-am citit Cosbuc si am depistat virgula, nu m-am dumirit… Si apoi am descoperit profunzimea si drama intamplarii.
Si acum am aceeasi senzatie, ca e ceva flagrant care nu se potriveste si ca ceea ce se intampla nu face acordul cu viata reala. Inca sunt stapanit de acest sentiment. Straniu. Ca si filmul asta, sau mai bine zis, telenovela asta-n care ne aflam…
Daca voi credeti ca Dragnea a bagat-o p-aia cu tentativa de asasinare pentru ca e dus cu capul, sau pentru ca se victimizeaza, va inselati. Rau!
El a lansat acea lacrimogena doar pentru electoratul lui, publicul captiv de la A3, care ii soarbe vorbele ca pe aghiazma. Pe ei ii intretine cu povesti nemuritoare, inca de cand a luat fraiele PSDului de la Ponta.
Nivelul de trai
De atunci a inceput TELENOVELA pesedizarii Romaniei, pe care o alimenteaza, sezon cu sezon, cu episoade noi. Si din ce in ce mai diverse.
Mai intai a fost cu guvernul tehnocrat, ce incapabil e el si cum a dus tara-n gard. Evident ca nu amintea nimic de anii de guvernare PSD dinainte, ci toate relele pamantului erau de la Ciolos si echipa lui, care au apucat si ei un an la ceva din butoane.
Apoi a venit cu Programul de guvernare, pe care-l stia doar el din scoarta-n scoarta. L-a vanturat in stanga si-n dreapta, tuturor care voiau sa-l asculte si, uite-asa, i-a prostit pe toti (pe unii nu mai era cazul!) si a castigat PSD alegerile la un scor istoric. Sau chiar isteric. Cred ca si Hrebenciuc, artizanul alegerilor pesede inca din Antichitate, s-a simtit invidios.
Dupa aia, cand s-a facut de tot rahatu’ cu  OUG 13, de-a reusit sa aduca lumea-n strada mai dihai ca la Revolutie, a bagat-o pe aia cu multinationalele, cu Soros, cu agenturili. Probabil ca la momentul ala inca citea manualele de propaganda ale lu’ nea’ Nicu si nu descoperise alte solutii.
Ala a fost un sezon de succes, care a reusit vanzari mari si in exterior, ca toate televiziunile straine de stiri preluau episoade intregi. Live!
Dupa care, a intrat in forta cu noul sezon, in care a lansat Statul Paralel, cu Sufrageria lu’ Ontanu, cu Kovesi care era bau-bau-ul planetar. Apropo: ati mai citit vreun titlu despre LCK pe undeva? Ciudat, nu? parca era in fiecare stire de la A3, iar acum a disparut complet din peisaj…
Cu SIE nu prea a mai zis nimic, ca acum e sef acolo tot un pesedist, iar de cand s-a descoperit ca protocoalele alea au fost semnate chiar de el, nici despre ele nu s-a mai facut mare tam-tam. Le-a aplicat fade-out…
L-a pus pe Valcov si pe Fat-Frumos de la Finante sa mai dea un episod cu casa lu’ Iohannis, ca de, lumea e avida de noi intamplari, insa cam plagea masa…
A venit 10 august, pe care au pregatit-o miseleste, cu infiltrati printre noi, ca sa aiba motiv sa ne arate cu degetul si sa ne dea cu un damf de gaze, asortat cu niste pulane pe cocoasa, insa nu le-a iesit cu voiau. Ministresa de la Interne o sa de gard, ca ea a fost acolo doar asa, ca hobby, ca era-n concediu si nu a fost in consilui de comanda, ca nu a semnat nimic. Aia de am aflat si noi acum ca e prefect, vai steaua ei, nu raspundea la nicio intrebare, mereu iesea-n fata ca ea a actionat legal si nu poate comenta nimic mai mult.
Dar acum a intrat Procuratura pe fir si baietii sunt chititi pe fapte mari, nu cread ca vor trece 30 de ani, ca la Revolutie, sa aflam cine ce si cum.
Prea mult se vorbea de atrocitatile si cacaturile facute de jandarmi, asa ca trebuia rupta pisica. Si, pentru ca poporului pesedist ii trebuie adrenalina in continuare, the show must go on, asa ca a venit cu tentativa de asasinare, care e maxim ce scrie in manualul de manipulare pe care-l foloseste acum el lidero maxim al PSD.
Induiosarea suprema este atunci cand Harap Alb este inconjurat de Zmeul Zmeilor, iar Spanul abia asteapta sa-i ia capul.  Stiu asta de cand ascultam povestea pe disc, pusa de sute de ori acasa, de ai mei, sau la gradinita de doamna educatoare.
Aceeasi metoda a folosit-o si Adrian Nastase, insa el chiar a trebuit sa se zgarie un pic la gat, atunci cand se barbierea. Totusi, Nastase a cheltuit si banii pe un fular Burberry, de 350 de EUR. Aici i-a dat clasa lu’ Dragnea, insa a zbarcit-o! Dragnea a avut dreptate.
Pesedistii nu apreciaza asa ceva, nu stiu ei mai mult de seminte, mici si bere la pet. De aceea, Dragnea nu a apelat la abtibilduri d-astea. El merge pe sentiment!
Ei, si uite-asa, reueste sa treaca si peste sezonul actual si sa-l pregateasca pe cel de toamna. In care-o va schimba pe Veorica!
Va urma!

VOI CU LESTU’… – sau cine se-aseamănă, se-afumă 😊

Lume multa la Gaudeamus astazi, parca mai aglomerat decat la orice editie. O fi fost si din cauza repetitiilor de 1 decembrie, care s-au intamplat fix acum, de parca Firea special vrea sa sufoce si mai mult un trafic aproape de sucombare in Bucuresti, cu toate ca e sambata.

Ieri, Dan Voiculescu si-a lansat aici ultima carte (oare?). Sigur ati vazut imaginile de la eveniment, cu oamenii care l-au acompaniat, aplaudat, elogiat, pupat si au stat la coada la autografe. Prima intrebare: de ce o editura ca RAO a facut alegerea asta? Sau n-a avut scapare? De ce „dom’ profesor” Felix nu si-a facut o editura proprie, la care putea sa-si lanseze zilnic ce vrea muschiu’ lui? Nu conteaza. Dar azi am vazut, pe rafturi, ca aceeasi editura a lansat si un masterpiece semnat Adrian Nastase, ceea ce ma determina sa cred ca nu a fost o intamplare. Cred ca au in proiect o colectie deja, cea a scriitorilor condamnati. Nu politic, ca pe vremuri. Ehee, ar vrea ei, ca asa pozeaza, in adevarati martiri, urmariti si victime politice! Sa observati ce imagine are pe coperta creatia lui Felix: balanta justitiei. Sugestiva, nu? Cum, nu va dau lacrimile? Vai, vai, ce le-au facut raii aia de la DNA si sistemul si binomul si statul paralel. Stiti template-ul, ca-l dau astia la Antena 3 in fiecare seara, spre indobitocirea privitorilor, mai abitir ca reclama cu „nenea Dragulin, ne dati si noua mingea?”. Apropo, sunt convins ca numele ala nu e ales intamplator… 😊

Multi condamnati pe metrul patrat, cred ca aveau nostalgia celulei. Diferenta e ca aici stateau ingramaditi de buna voie si nu reclamau la CEDO ca nu au patru metri patrati de caciula. Numa’ spuma, scriitori de elita, ca Felix cel tare-n pix, Nastase fular de matase si SRS (aici n-am rima). Or mai fi fost si altii, ca nu stiu toti condamnatii din Romania. Toti au beneficiat de legile facute de ei, si s-au scapat mai repede din inchisoare pentru ca au scris, la bulau fiind, opere stiintifice de o inestimabila valoare. Ma intreb cum si-au facut documentarea: la dus?

Aveam eu o caricatura in urma cu cativa ani:

 –  Inainte de ’89, daca scriai ceva aiurea, te bagau la inchisoare…

 –  Acum te scot!

Asa si ei, acum s-au scos si sunt bine-merci! Oameni reintegrati, onorabili de! Aici intervine un aspect, care nu-mi da pace. Si eu sunt in tabara „DNA sa vina sa va ia!”, adica sa avem o justitie puternica si libera. DAR… asta vine la pachet si cu faptul ca, daca vrem asa, trebuie sa respectam toate deciziile ei, nu doar cele care ne sunt pe plac. Asadar, daca justitia l-a bagat pe Voiculescu pentru zece ani si l-a eliberat dupa aproape trei, trebuie sa fim de acord si cu verdictul asta. Nu stiu sa apreciez corectitudinea sau justetea lui, dar ar trebui sa invatam sa-i admitem si deciziile. Sau, daca Nastase a facut si-a dres nu stiu cate, dar a fost ascuns pentru niste termopane si trofee ale calitatii (ce paradoxal, nici macar nu erau trofee de vanatoare, la cat de mascul alfa e el), asta e. Trebuie s-o acceptam. Ce, Capone nu a fost arestat ca nu si-a platit taxele, dupa ce el facuse atatea crime?

Vorba aia cu „hotul neprins, negustor cinstit” se aplica in justitie si se cheama prezumtia de nevinovatie. De care trebuie sa invatam si noi sa tinem cont.

Partea plina a paharului este ca un astfel de eveniment e frecventat, aglomerat, plin de oameni curiosi, copii, tineri intre 15 si 85 de ani, cititori avizati, care stiu exact ce cauta, sau sunt iscoditori, dar la sfarsit pleaca purtand cu ei captura, povestea, clipa de imaginatie si nemurire, prinsa intre copertile frumos mirositoare a cerneala proaspata. Felicitari scriitorilor si organizatorilor.

Altfel, toata lumea pupat Piata Independentei, lansari, invitati, speech-uri sarmante, reflectoare, sampanie, sushi si multa lume subtire, plin la Humanitas, tineri, multi copii, aglomeratie la editurile cu carti de arta si la cele pentru tineri, sau in limba engleza.

Ca o ironie a sortii, la plecare am vazut pe Podul Grant coloanele blindatelor de la repetitiile pentru defilare, care se retrageau in cazarmi. Se spune ca „inter arma, silent musae” – in razboi, muzele tac! O imagine ciudata, care imi aduce aminte ca, totusi, lumea in care traim e fragila rau si sta asezata cam de-a curmezisu, asa, intr-o rână.

Odată apasă unu’ un buton și…