I did it my way!… sau, cum mi-am transformat stilul de viaţă

Deci, se poate!
În ultimii ani am început să pun mai mare focus pe sănătatea mea. Mai ales că după operația de cancer și după tratament, mi s-a dat o a doua șansă. Pe care n-aș prea vrea s-o risipesc.🤣
M-am uitat pe toate site-urile de profil, d’astea cu viață sănătoasă, diete etc și până la urmă am ales calea mea. Nu știu dacă e bună, dar până acum la mine funcționează 🙏
Atenție! Nu luați textul ăsta ca recomandare, nu mă pricep deloc, nu am pregătirea necesară. E doar experiența mea și habar n-am dacă se potrivește altcuiva.
Așadar, am redus greutatea, că la vârsta mea, 62, ăsta e un element esențial. Am început de la 84 de kg, cât aveam după tratamentul hormonal, acum mă mențin între 67-69. Grăsimea în surplus nu face decât să îngreuneze funcționarea tuturor organelor, care muncesc din greu, ceea ce, evident, le reduce durata de viață. În plus, efortul pe glezne, genunchi, coloană etc, care trebuie să care zilnic niște kile sau zeci de kile în plus, e clar că este formidabil.
Și asta, de ce? Doar că-mi place mie să bag în mine fără noimă, sau fără să-mi fie foame, măcar?


Așadar, am trecut la multe schimbări. Am început cu doar două mese pe zi, una pe la 12 și cealaltă pe la 17. Apoi am eliminat total unele preparate, cum ar fi pâine, paste făinoase, prăjituri, lactate, brânzeturi, mezeluri sau altă carne procesată, conserve, dulcețuri, compoturi, sosuri, chipsuri etc…
Carnea am redus-o mult, și cantitativ și sortimentul. Acum, în principal doar pui, curcan, pește, rar mici sau oaie. Chiar am avut o perioadă de o lună de zile când am eliminat total din meniu orice produs de origine animală. Și au ieșit analizele foarte mișto!
Nu mai beau sucuri, de niciun fel, nici chiar fresh-uri. De ce să pierd fibrele? Mai bine mănânc o portocală cu totul decât să o fac suc. La fel cu lămâile, le storc în salată, apoi pun acolo și toată lămâia, tăiată bucăți (evident, fără coajă).
Singurele băuturi pentru mine sunt cafeaua, ceaiurile, bere, vin și câteodată mă mai prostesc cu niște cocktail-uri. Mult diluate 🤣 De la 40 de ani, nu mai beau deloc tării.
Aaaa, și multă apă! Dimineața, după exerciții, pe stomacul gol, cam 0,8 litri de apă minerală. Apoi masa, în mare parte doar semințe, legume și fructe. Toate fructele le mănânc doar dimineața.
La prânz, cam 2 zile pe săptămână, carne. În rest, doar ce se poate vegetal, musai o mare salată! De asta chiar sunt dependent!
Îmi plăceau mult dulciurile, tare de tot! E, acum am eliminat total capitolul ăsta. Doar fructoza din fructe și, uneori la nes, câte o pastilă de stevia. În rest, nimic. Glicemia crescută, diabetul, sunt iarăși destul de frecvente la vârsta asta, așa că încerc să le țin departe.
Alt element determinant pentru durata și calitatea vieții este tensiunea, care, de obicei, este crescută peste limitele normale. Așa că am decis să iau și aici măsuri și, pe lângă reducerea greutății, am eliminat total sarea. M-am obișnuit cu gustul nesărat, iar în salate pun doar piper și alte condimente. Și ies minunate!
Totuși, când mai mănânc măsline, sau mai ciugulesc din ce gătește Ana, îmi iau sarea de acolo 🤣


Așa am ajuns să fiu întotdeauna cu tensiunea permanent “pe verde”, în general pe la 12 cu 8. Azi a fost chiar mai jos, cu toate că pulsul pare mare, dar eram după exercițiile fizice.
Și oxigenul din sânge e la maxim, 99%!
Și toate astea, fără niciun medicament!
Foarte puțin cartofi, cred că o dată pe lună, pe care, mai nou, îi coacem. Multă sfeclă, țelină, morcov, fasole, năut, mazăre, brocoli, salată verde sau iceberg, ghimbir, ceapă, roșii de toate mărimile, castraveți, pătrunjel, leuștean, mărar, ridichi, avocado, de toate. Usturoi, zilnic, în cantități uriașe.
Și, de când am început eu să gătesc, fac tot felul de combinații proprii sau experimente găsite pe net. Îmi place chestia asta de mor, să-mi gătesc singu 💪 Eu, care până acum știam să fac doar cartofi prăjiți și lapte fiert. Bine, adevărul e că nici nu gătesc ceva complicat. Totul, cât mai simplu. De aceea, noi nu aruncăm deloc mâncare. Pentru că nu are ce să se strice, nu facem oale cu mâncare. Zilele trecute mi-am dat în stambă și am făcut un grătar cu mai multe feluri de carne. Am mâncat două zile, apoi restul e la congelator. Și se menține foarte mișto gustul, când va fi cazul s-o prepar.
Am înțeles că, pe lângă menținerea unei greutăți ideale, e importantă masa musculară. În special la persoanele în vârstă, mușchii țin mai bine oasele, care în timp se fragilizează. Deci, am început și cu niște exerciții un pic mai intense decât până acum. O să văd, în câteva luni, dacă am rezultate.
Uite-așa, mi-am schimbat stilul de viață. am început plimbări zilnice cu câinii, m-am mai dat cu bicicleta și trotineta… Media mea zilnică anuală e în jur de 5 mii de pași, ceea ce e ok.
Încerc să elimin stresul, pe cât posibil titlurile și știrile catastrofice, nu mai pun presiune pe mine aiurea, iau totul mai în ușor.
Alt element important, odihna. Dorm ca porcu’ în medie cam 9 ore. Ceea ce e minunat, mă ține toată ziua. Adorm pe la 1-2, asta nu e bine, însă eu funcționez mai bine noaptea.
Natura e încă un aliat esențial pentru mine. Stau cât se poate de mult, afară. Că e la mine în grădină, ori la Belciugatele, sau în parc, afară să fie! Dacă e și soare, cu atât mai bine, fac plajă ca înecatu’ 👍
Gașca e iarăși cel mai bun medicament pentru mine, avem atâtea experiențe mișto împreună, nu ne plictisim. Mă alimentează cu atât de mare energie pozitivă conexiunea cu ăștia mici, ceva formidabil. Și ei au ajuns la o armonie între ei, un numitor comun, chiar dacă mai sunt hârjoneli, sunt așa, de control.
Ultimul, dar nu cel din urmă factor ce mă ajută, e râsul! Că tot e azi Ziua Zâmbetului, rad foarte mult și mă amuză cam tot ce văd. Încerc mereu să iau partea pozitivă, aia cred că e cea mai potrivită pentru mine.
Aoleeeu, acum am văzut cât am scris! Voiam să mai scriu și de ce pictat, dar nu mai am timp! Că trebuie să plec la vernisajul expoziției de la Muzeul National Geologic, unde sunt și eu cu două tablouri.
Scuze că m-am întins atât!
Pa și aveți grijă de voi! 🤗

IPOCRIZIE. Sau, p-afară e vopsit gardu’…

Probabil ați auzit despre cel mai dezbătut subiect acum, după cel al războiului din Ucraina și, probabil, la egalitate cu cel despre preotul transformat în Don Juan.
E vorba de bătaia între cele două așa-zis mari vedete românești. El fost fotbalist, actual antrenor, ea model și impresar al unor fotbaliști.
Chiar nu le voi spune numele. Nu merită…
Au divorțat, iar acum se bat în stradă ca ultimii ciobani. Nu vreau să jignesc ciobanii, dar nu am găsit alt termen.

Războiul, negocierile eșuate și un exercițiu de imaginație. În ce condiții va ordona Putin încetarea focului?

 

Ei, care sunt milionari în Euro, care au super bolizi de lux și își fac poze numai prin Dubai, sau alte locuri exotice și cât mai scumpe, prin hoteluri de cinci sute de stele, cu fițe în cap și în online, de zici că au ajuns în stratosferă… Iahturi, croaziere, haine de firmă, bijuterii, super case, ce mai! Tot ce-și poate dori cineva, ei deja au atins.
În realitate, se vede acum spoiala de suprafață și că nivelul lor este de cel mult de Cuca Măcăii, și acolo doar așa, într-un șanț pe la marginea satului. Pe bune, genul ăsta de bătaie și comportament le vezi doar prin birturile cele mai jegoase.
Pe lângă gestul pe care l-a făcut ea, lovindu-și fostul partner de viata, eu bănuiesc și o șmecherie, un pic de premeditare, deoarece știa că îl va provoca pe fostul soț. De ce spun asta? A pus un un prieten să filmeze toată scena, pe care, apoi, a făcut-o publică. Și, ce să vezi, a trimis-o și clubului unde fostul soț încă antrenează. Ce mai, război pe toate fronturile, parc-ar fi în Ucraina!
Bine, nici el nu a fost mai breaz. Cum mă, la standardul tău de antrenor, cu carieră internațional, trecut ca fotbalist și prin Germania, să lovești o femeie? Mai ales pe cea cu care ai fost căsătorit, mama copiilor tăi. Degradant! Incalificabil și de nescuzat.
Despre ea nu am o părere diferită, știu că are antecedente, pentru că a mai lovit un fost fotbalist și actual antrenor (se pare că e un pattern de comportament!). Îmi este clar ce nivel de educație are. În ciuda milioanelor de Euro moștenite de la mama ei celebră. Se pare că educația nu se cumpără cu bani, de la piață. Dati-mi și mie două kile, vă rog, să-mi ajungă luna asta!
Oamenii ăștia sunt adevărații trendsetteri în România, am aflat că au avut chiar și un reality show foarte urmărit, la o televiziune de la noi. Mă întreb, publicul lor oare ce a învățat, sau cu ce a rămas după ce a vizionat multele ore de emisiune? Cel mai probabil, cu nimic valoros. Doar a stat și a spart semințe, asortate cu bere la pet, tânjind la viața de lux expusă în fiecare minut.
Vă dați seama cât de fals e totul? Deh,… cam astea sunt adevăratele noastre valori, ce s-o mai dăm de gard? Chelfăneala, păruiala, gargara, tupeul, impertinența, sclipiciul și falsitatea în toată puterea lor.
Ce contează cum suntem noi în realitate? Dă-i cu fard, cu botox, cu filtre, cu hialoluronic, cât să iasă la vopsea.

Și, apropo de subiectul preotului care îi propusese sex unei enoriașe, nu degeaba e vorba aia “să faci ce zice popa, nu ce face popa*! E fix în același regim al falsității în care suntem educați și ne tot afundăm.
Ne mai întrebăm de ce am eșuat ca societate! De ce tinerii și copiii de azi au valori și idoli atât de superficiali, găunoși, unii chiar goi pe dinăuntru? Păi dacă televiziunile și social media promovează doar pe bază de audiență, vizualizări, trafic și număr de likes!
Ăsta e noua rețetă a succesului la noi. Influencerii cu cei mai mulți bani apar peste tot la televiziuni, descriind rețeta succesului financiar.
Vrei să faci bani pe YouTube, Tiktok sau Instagram? Adună cât mai multe likes. Ce pui acolo, nu contează. Calitate? Fii serios, nu-ți cere nimeni așa ceva!
Vorba aia, să fie mulți, da’… subscribed!
Mai ales, pentru că așa se creează și dependență.
Da, da, avem o viață în care nu ne plictisim, dar, în realitate… p-afară e vopsit gardu’!!

Când Dumnezeu vrea să te piardă, mai întâi îţi ia minţile. Sau, cum hoțul strigă: Hoții!

E clar că “acțiunea specială” declanșată de țarul Puțin a eșuat! Nu doar că războiul de trei zile durează deja de șapte luni, dar până și scopurile urmărite au ajuns să fie altele. Dacă inițial erau urmărite doar denazificarea și demilitarizarea Ucrainei, acum acestea nu mai sunt menționate ca și obiective. Acum noua țintă este Vestul, care urmărește să atace și să desființeze Rusia. Chiar și prin amenințări nucleare și șantajând prin atacuri repetate asupra centralei de la Zaporojie.
Mai multe aspecte aici sunt de observat. Întâi, e clar că Puțin, cel care a declanșat în februarie invazia Ucrainei și care a ocupat teritorii străine în rol de agresor, devine victimă, care acum arată cu degetul către “adevărații” vinovați. Adică un fel de “hoțul strigă: Hoții!”
Apoi, pe tot parcursul acestei invazii, Puțin a declarat mereu că operațiunile se desfășoară conform planului. Pe bune?
Păi tot el susținea, la început, că nu va declara mobilizarea. Ori e un plan foarte complicat, ori, ceea ce este mai degrabă adevărul, e o minciună totală, scornită în urma dezastrului înregistrat pe front.
Indiferent ce se va întâmpla, chiar și când contraofensiva formidabilă a ucrainenilor, Puțin va afirma că totul e conform planului. Evident, nu știe nimeni planul, doar el.
Îmi amintește de Liviu Dragnea, care indiferent ce se întâmpla în guvernarea Dancilă, ieșea și spunea că totul este conform programului de guvernare. Pe care îl cunoștea doar el singur… Și știm cum au sfârșit amândoi din punct de vedere politic.

Războiul, negocierile eșuate și un exercițiu de imaginație. În ce condiții va ordona Putin încetarea focului?

 

După ce Puțin și cei din anturajul lui au amenințat în toate speech-urile luni de zile cu arma nucleară, după ce rușii au atacat și ocupat centrala nucleară din Zaporojie, vine Puțin și declară că el este cel șantajat nuclear de Vest.
Să nu uităm că acum câteva zile, o “trompetă” a Kremlinului a propus chiar lansarea unei bombe nucleare asupra Londrei, exact în momentul în care erau peste cinci sute de președinți, premieri și regi adunați la funeraliile de stat ale Reginei Elisabeta a II-a! Toți, mai puțin Puțin. Cred că și asta l-a atacat puternic, pentru că nu a fost parte a celui mai mare eveniment din istoria televiziunii.
În urma anunțului lui Puțin, s-au alertat și forțele speciale care au trebuit să înăbușe manifestările anti-razboi, care deja au fost în peste 50 de oraşe, soldate până acum cu mai bine de 1300 de arestări. Probabil în weekend va fi un vârf de participare.


Se pare că și în firmele mari apar mobilizări la protest, deoarece și acolo s-au primit mailuri adresate celor care vor fi incorporați.
Biletele de avion pentru evadare din Rusia deja s-au epuizat, bursele și rubla s-au prăbușit brusc, iar rușii văd deja că războiul ce era doar la televizor sau online, acum a dat buzna peste ei, în viața reală.
Cele mai frecvente căutări pe net acum sunt “cum să scapi din Rusia”, “cum să scapi de mobilizare” și “cum să-ți rupi mâna acasă, în siguranță”…
Asta arată fără dubii realitatea, că sprijinul masiv pe care miza Puțin este mult mai mic. E adevărat, o mare parte a suportului pentru el există. Dar aceștia sunt oamenii mai în vârstă, în afara vârstei vizate de actuala mobilizare. Așadar, nu-l ajută.

Încă o dovadă a minciunii generalizate transmisă de Kremlin este numărul de pierderi suferite de ruși pe front. Ei declară că au murit doar 6 mii de soldați. Păi dacă tu ai deplasat 200 de mii și doar 3% au murit, de ce ai nevoie de mobilizare? Asta în timp ce în ultimele săptămâni ai pierdut teritorii de peste 10 mii de km pătrați, pentru care ai avut nevoie de 5 luni să le ocupi.
E clar că e mai degrabă de crezut cifra emisă de Ucraina, estimând pierderile în rândul rușilor la 60 de mii.
Este evident că disperarea lui Puțin este maximă și era de așteptat să reacționeze cu un gest extrem. Este un jucător împins în colț, care nu mai are opțiuni de a scăpa.
Cel mai probabil, el va fi eliminat din interior, așa cum ne învață istoria Rusiei,.
Este o vorbă veche, “când Dumnezeu vrea să te piardă, mai întâi îţi ia minţile”.
Sperăm ca, până atunci, Puțin, din colțul în care a fost împins, să nu ajungă să apese pe “butonul roșu”.

– articol publicat şi pe platforma Ziare.com

De ce cercetătorii britanici sunt surclasați de “specialiștii” români… și ce efecte nocive poate avea șahul

Se știe, românul s-a născut poet. Aaaa, și antrenor al Naționalei noastre de fotbal, evident. Iar în ultimii ani, a început să-și mai adauge la competențe. De când Simona Halep a ajuns topuri, românii se pricep la tenis. Apoi, când au fost crimele alea pe la Caracal, toți eram doctori în criminologie. Când a venit pandemia, iarăși am fost cei mai deștepți, dibuind din prima fake-ul și conspirația mondială la care suntem expuși. Nu mai zic de vaccinare, că acolo specialiștii erau peste tot, pe televiziuni și online. Ce știau doctorii ăia? Ăia erau vânduți marilor concerne pharma, să ne sperie și să ne bage vaccinul pe gât. Lasă, știm noi mai bine, în trei ani vom face leucemie, ne vor crește solzi și pene… Și câte alte bazaconii.


Evident, să revenim la zi, acum suntem specializați în istoria Rusiei, a Ucrainei, Puțin și Zelenski. Știm exact că rusii își vor lua ce parte vor vrea, iar Zelenski e un actoraș care e pus de americani să-și omoare poporul… Pe lângă astea, milioane de fake news, menite să destabilizeze și să provoace îndoieli în comunicarea oficială.
Nu mă înțelegeti greșit, nu mă refer la păreri, sau opinii. Astea sunt libere, pentru asta am ieșit în stradă la Revoluție. Și eu am tot felul de impresii și gânduri despre pictură, caricatură, artă, sales, marketing, management, mod de alimentare, stil de viață, animale de companie, flori, grădină etc. Și mi le exprim, ori de câte ori simt nevoia. Dar nu recomand să fie urmate părerile mele, doar povestesc ce mi se întâmplă, ori impresiile proprii.
Platformele online, blogurile, social media, YouTube, le folosesc pe toate. Pentru că acum avem tool-urile necesare să fim auziți de oricine din lume. Însă asta nu înseamnă, nici pe departe, că eu sunt un specialist în vreunul din domeniile abordate de mine, chiar dacă le practic sau le-am practicat pe toate!
Unii comunicatori sunt mai simpatici, au carismă, marketing mai bun, sau știu, pur și simplu să exprime niște idei cu ușurință și apetit pentru publicul lor. Bravo lor, sunt apreciați și postările lor se viralizează. Poate că, pe același subiect, ei au mult mai multe like-uri decât adevărații profesioniști, dar, care sunt puși în situația de a nu fi auziți de un public atât de mare.
Ego-ul “specialistului” se duce în tavan și apoi acesta își creează falsa impresie că el devine o voce importantă, sau, mai grav, că are dreptate, pentru că este validat de public. Prin urmare, devine o autoritate în domeniu!
Aici este cel mai mare pericol, pentru că mulți oameni se alimentează cu informații de la astfel de false autorități, deveniți între timp ditamai influencerii. Iar de aici până la a dirija mesajele așa cum vrei, chiar și sprijinit financiar prin reclame, sau să recomanzi anumite produse și servicii, mai e doar un pas.
Sunt convins că în acest moment, cineva care nu a studiat nimic medicină postează niște sfaturi despre cum să stabilim diagnostice, ori să tratăm una sau alta, ori cineva care nu are studii de nutriție descrie dieta perfectă, ori cineva care știe că este sub umbrela NATO îndeamnă la neutralitatea României față de războiul de la graniță. Mai nou, au apărut și noii specialiști, în energie, petrol, gaze naturale etc. Acolo se întrec în idei și soluții care mai de care mai deosebite.
Și, pentru că vara asta e seceta, “specialiștii” în agricultură înjură guvernul că nu face nimic pentru irigații, de 32 de ani. Aici mă aplec mai mult asupra subiectului, că e tare interesant. Înainte de ’89, fusese o mult mai mare suprafață din țară irigată de sistemul comunist. După aceea, a fost jaf pe toate câmpurile și s-au furat toate țevile, instalațiile, tot ce era la dispoziție. Pentru a face din țevi araci pentru vie, ori stâlpi pentru garduri, ori pentru a fi vândute la fier vechi. Deci, e doar vina guvernului, indiferent care? Sau și noi suntem de vină, în cel puțin aceeași măsură
Revenind la “specialiștii” de la noi, e clar că ei domină acum media și au mai multă vizibilitate, din păcate, chiar și credibilitate. Și am observat că pregătirea lor în domeniu este de obicei justificată prin “am citit mult despre asta”.
Nu vi se pare paradoxal că, pe măsură ce așa-zișii nutriționiști (nu cei atestați) se înmulțesc, o pondere tot mai mare din populația României devine obeză, unele statistici arătând peste 40%?
Un alt exemplu de “specialiști” sunt cei care sună și recomandă investiția în criptomonede. Primeam cel puțin trei telefoane pe săptămână, cu astfel de propunere. Păi cum să cred că tu, care încerci să mă convingi să cumpăr, ai avea dreptate, cât de cât? Dacă ai fi știut cum se investește, acum erai pe un iaht la Saint Tropez, cu un pahar de vin rose în mâna, nu ai fi lucrat într-un call center, să încerci să mă convingi pe mine să investesc. Bine măcar că a picat piața și nu mai sună nimeni… Probabil că se vor dezmetici și vor relua apelurile, dar acum cu alt speech de vânzare: acum e piața jos și va crește cu siguranță, deci e momentul perfect pentru investit.
Ați auzit, cu siguranță, de acel “guru” de undeva în România care își construise o comunitate cu zeci de membri, pe care zeci de ani i-a pus la muncă, i-a chinuit, agresat, violat și maltratat, chiar și pe copii. Nu cumva dezvoltase același mecanism de a fi crezut, ca fiind un mare specialist, trimisul Domnului etc?
Atunci, dacă aceste false valori sunt atât de agreate de tot mai mulți, să nu ne mai mirăm de ce uneori avem senzația că parcă ne înfundăm din ce în ce mai mult în mocirlă.
Atenție, nu vreau să generalizez, sunt multe personalități, adevărați profesioniști în domeniul lor, care influențează puternic publicul și care au autoritatea și capacitatea de a dovedi și argumenta științific, cu date și fapte, toată poziția lor.
Expresia din titlu “cercetătorii britanici”, sigur v-ați prins, se referă la această categorie, autoritatea științifică. Cu cât mai mult ne uităm la adevărații experți, cu atât mai bine vom înțelege ce e în jurul nostru.
În titlu am introdus o paralelă cu jocul de șah, pe care încerc s-o explic în continuare.
Așa cum se știe, șahul este sportul minții. Nu ține de noroc, de forma fizică, ci doar de cum gândești. A trecut proba timpului, fiind cunoscut, în forma actuală, de vreo 500 de ani. De atunci, nu s-a schimbat nimic! Nu știu dacă mai există sporturi atât de longevive. Bine, mai sunt cele olimpice, inspirate din Grecia Antică. Dar ele și-au modificat de când cu prima Olimpiadă modernă regulamentele și condițiile de desfășurare.
La șah nu contează cine joacă, ci doar gândirea din spate, strategiile, tactica, simțul de a gândi cu câteva mutări înainte, toate astea vin la pachet pentru a fi de succes. De exemplu, nu știu dacă în afara șahului mai e vreun alt sport la care e interesanta doar tabla și evoluția partidei, nu vezi jucătorii. Ok, că sunt partide celebre și se știe cine le-a jucat, însă în general, doar partida contează.
Așadar, aici nu poți să fii “specialist”, să-ți dai cu părerea. Trebuie să joci și, eventual, să câștigi. Nu e loc de interpretări.
Pentru că șahul dezvoltă și structurează gândirea, e foarte periculos pentru societatea noastră. Pentru că ar rezulta oameni care vor gândi cu mintea lor și, în principiu, ar judeca bine.
Politicul nu are nevoie de așa ceva, el vrea masă de manevră pentru alegeri, de aceea educația și cultura la noi sunt praf, fiecare ministru venind cu câte o nouă reformă școlară. De ce ne mai mirăm că peste 40 la sută din tinerii români sunt analfabeți funcționali?
Nici producătorilor nu le aduce niciun profit: iei unul și te ține toată viața. Nu se strică nimic la el, nu cumperi vieți suplimentare, fără adds-on, sau upgrade-uri, ori gadget-uri colaterale.
Când eram copil, la TVR era în fiecare duminică dimineața o emisiune dedicată șahului, ținută de marea maestră internațională, Elisabeta Polihroniade. Nu pierdeam niciuna. După Revoluție, au mai fost apoi sporadic emisiuni, dar au dispărut repede, că nu făceau audiență. Parcă și acum este o televiziune care are rubrică de șah.
Normal că nu au audiență emisiunile care să te pună să gândești, oamenii s-au învățat cu show-uri facile, fără mare dificultate, că d-aia ne uităm la televizor, “să ne râdem”.
Așadar, la șah nu ai cum să-ți dai cu părerea, ori știi ori nu. Atât de simplu e!
Și, de aici, încă un motiv pentru care e nociv, nu poți bârfi pe seama lui, nu poți aduce paparazzi să-i urmărească pe jucătorii de șah, deci nu poți umple emisiunile alea minunate cu tot felul de staruri care nu știi ce fac ele de-au ajuns staruri. Dar toată lumea află ce fac, ce gândesc, ce mănâncă, ce îmbracă și cu cine se combină.
Într-un cuvânt, dacă promovăm gândirea, ar fi o mare plictiseală! Și, în plus, asta nu aduce bani…

DRUM BUN CĂTRE STELE, VANGELIS!

Aveam 16 ani și atunci am auzit prima oară de Vangelis. Pe vremea aia, Ceaușescu încă era deschis Vestului și mai intra la noi pe radio muzică bună. Noaptea erau emisiuni care prezentau albume întregi, cu cronică și ceva povești despre concept, muzică și artiști. Așa am ascultat Albedo 0.39, o poveste despre călătoria spre stele, de care m-am îndrăgostit pe loc. Pe album erau și celebrele Pulstar și Alpha, folosite și de Carl Sagan in serialul lui, Cosmos.

Albedo 0,39 – acrilic pe panza, 40×40 cm, cutit

Am crescut cu muzica formidabilă a acelor ani, cu Beatles, Bob Dylan, Zeppelin, Creedence, Stones, Pink Floyd, Jimi Hendrix, Doors, Janis Joplin, Purple Și atâția alții care au rămas repere în muzică și azi. Dar eram curios să știu și altfel de sound, ceva nou. De aia și aplecarea mea către jazz, stăteam aproape în fiecare noapte cu radioul Mamaia, de ăla pe tranzistori, la ureche și-l ascultam pe Florian Lungu prezentând atâtea minunății. Căutam solo-urile, improvizația. De aceea, când am descoperit formidabilul Tubular Bells al lui Mike Oldfield, în 1973, a fost cu adevărat o revelație. Apoi în 1975 a apărut Peter Frampton cu al lui senzațional Do You Feel Like We Do, care a făcut un efect de voce sintetizată, sincronizată cu chitara. Era clar că va apărea o nouă epocă în muzică, apăruse celebrul Moog Synthesizer, cu varianta Minimoog, care este considerat cel mai celebru sintetizator, care a influențat cel mai mult istoria muzicii.
Fost coleg cu Demis Roussos, la trupa grecească Aphrodite’s Child, Vangelis a simțit nevoia să meargă pe drumul lui. Care a fost, într-adevăr, formidabil.
După Albedo, am ascultat tot ce a scos Vangelis, indiferent din ce sursă. Am fost odată la cinematograf la un film, împreună cu o fată din liceu, doar pentru că știam că e muzica de film compusă de Vangelis. Era un documentar, La Fete Sauvage, și atât de absorbit eram de muzică, încât a fost o experiență clar neplăcută pentru colega mea, pe care nici măcar nu am sărutat-o,… deși eram în ultimul rând. 🙃
Știam pe dinafară multe dintre albumele Vangelis, am văzut minunatul Chariots of Fire, pentru care a și primit Oscar pentru muzică, Blade Runner, Conquest of Paradise, Bounty și atâtea alte creații memorabile. Și mi-a plăcut că a experimentat orice, cum ar fi Not a Bit (All Of It) de pe albumul See You Later, din 1980.
La deschiderea Olimpiadei de la Londra, momentul lui Mr. Bean a fost pe muzica lui Vangelis, cu scena celebră din Chariots of Fire. Probabil că așa s-a gândit regizorul show-ului memorabil, celebrul Danny Boyle (cel care câștigase Oscar-uri, inclusiv pentru regie, cu Slumdog Millionaire), să facă legătura între Anglia (țara organizatoare) și Grecia, țara ce a inspirat Olimpiadele: prin muzica lui Vangelis.


Iarăși, în multe team-building-uri, știți că există momentul ăla în care trebuie să fie mobilizată echipa pentru viitorul target trimestrial sau obiectiv de atins. De cele mai multe ori am auzit marșul lui Vangelis din Conquer of Paradise, care este, într-adevăr, dătător de putere.
Nu pot să nu amintesc despre colaborările cu Irene Papas, în Ode și Rapsodies, ori Friends of Mister Cairo și Jon Anderson, de la trupa Yes.
După ce am descoperit muzica electronică prin Vangelis, m-au cucerit evident Jean-Michel Jarre, Isao Tomita, cu extraordinara Hora Stacatto a lui Grigoraș Dinicu, apoi m-am dus în Van Der Graaf Generator, Tangerine Dream și, evident, Kraftwerk.
Pe vremea aia, când nu existau computere, să faci sunete sintetizate și tobele alea “electronice” era ceva senzațional. Acum, tehnic putem realiza aproape orice sunet și efect ne dorim. Însă, pentru a se ajunge aici, a fost nevoie de câțiva artiști geniali, care ne-au arătat calea. Să nu-i uităm și să îi prețuim cum se cuvine.

Drum bun către, stele, Vangelis!
Albedo 0.39, Albedo 0.39, Albedo 0,39, Albedo 0.39….

GUSTUL LIBERTĂȚII – o idee de campanie de sprijin pentru Ucraina, ce ne este atât de la îndemână

De când a început invazia rusească în Ucraina, toată lumea civilizată a căutat soluții de a ajuta poporul și armata ucraineană. Pe măsură ce războiul se prelungește, ni se dezvăluie orori din ce în mari, ce arată fața lui monstruoasă, anacronică vremurilor noastre. De aceea, orice efort pentru scurtarea confruntării și pentru ajutorul acordat ucrainenilor este atât de necesar. Indiferent dacă vorbim de armament, muniție, tehnică militară, medicamente, haine, hrană sau bani, totul este necesar şi binevenit în Ucraina.
Așa am ajuns la următoarea idee. Pe care o prezint aici, pentru că atâta este puterea mea de expunere. M-ar bucura dacă s-ar transmite până la unele agenții de publicitate sau la unii producători, care s-o ia în considerare.
Pe scurt, conceptul este simplu: de a dezvolta un anume label, sau “brand” care să identifice anumite produse ce, odată cumpărate, să conducă la o campanie de strângere de fonduri pentru Ucraina.

GUSTUL LIBERTĂŢII – o campanie de #SprijinPentruUcraina 

GUSTUL LIBERTĂȚII poate fi un logo ce se poate marca de către producători pe toate produsele ce participă la această acțiune. Fiecare produs vândut, semnalizat cu acest logo, va avea X% din profit donat cu scopul de a-i ajuta pe ucraineni.
Se poate adapta pentru apă minerală, sucuri, bere și alte băuturi, ori ulei, zahăr, biscuiți, ciocolată și orice alt produs alimentar. Practic, orice are gust, poate avea unul mai plăcut, specific, GUSTUL LIBERTĂȚII.
Toate aceste produse, marcate cu acest label de identificare pe ambalaj, în culorile steagului Ucrainei, chiar vor avea GUSTUL LIBERTĂȚII!
Odată aplicat acest semn pe un ambalaj, clientul va ști că va participa și el, în mod direct, la ajutorarea celor care acum au atâta nevoie de sprijin. De aceea, sunt convins că românii, așa cum au dovedit din plin în aceste săptămâni de război, vor fi dornici să-și ajute vecinii aflați într-o situație atât de disperată. Și atunci vor cumpăra cu precădere aceste produse.
Cred că dacă ar ajunge acest mesaj la departamentele de marketing ale cât mai multor producători, mulți ar fi favorabili unei astfel de inițiative.
Și sunt convins că mulți dintre cumpărătorii brandului GUSTUL LIBERTĂȚII se vor simți bine știind că au contribuit, cât de cât, la o cauză atât de nobilă.
Practic, este o ecuație win-win. Clienții vor plăti același preț, însă e posibil să adopte mai mult produsele marcate cu GUSTUL LIBERTĂȚII, pentru că vor vrea să ajute Ucraina. De aceea, producătorii vor avea vânzări mai mari, care vor compensa alocarea acelui X% din profit pentru această campanie de strângere de fonduri. Și, adițional, vor avea o imagine mai bună pe piață, favorabilitate crescută etc.
În încheiere, cu speranța că mesajul ăsta va ajunge unde trebuie și va genera o idee utilă, voi cita celebrele versuri ale lui John Lennon, din “Imagine”:
“You may say I’m a dreamer,
But I’m not the only one”…

Cea mai mare greșeală a lui Puţin. Cum a căzut în capcana pe care singur și-a construit-o

Deja a trecut o lună de zile de la invadarea Ucrainei, comandată de Putin. Se pare că pentru Armata Roșie lucrurile în teren nu avansează mai deloc, ba chiar în unele fronturi soldații ucraineni reușesc să contraatace și să întoarcă linia frontului. Rușii nu prea au modificat poziția ocupată după o săptămână de război. Sunt în aceleași orașe, pe care doar le toacă, din ce în ce mai mult.

La Kremlin se caută vinovați, iar liderul suprem deja a schimbat, arestat sau eliminat unii dintre superiorii pe care îi consideră responsabili de eșec.

Evident, el declară că totul este conform planului inițial, pe care, în realitate, nu-l cunoaște nimeni. Vă amintiți despre Dragnea care, având-o premier pe Viorica Dăncilă, era întrebat despre cum sunt îndeplinite punctele din programul de guvernare? Ea nu le știa, în schimb, șeful PSD era singurul care știa planul “din scoarță-n scoarță”.

Așa și cu Puțin. Nimeni nu știe planul în afara lui, iar el ne asigură că rușii sunt în grafic. Știm toți acum că ăsta este speech-ul pentru ruși, pentru propaganda internă, pentru că în afara Rusiei nu îl mai crede nimeni. Dar, oare, rușii lui îl mai cred? Cercetările estimează că 75% din ruși încă îl sprijină în efortul lui de a reconstrui fostul imperiu URSS. Poate din mândrie patriotică, alimentată zeci de ani cu propaganda KGB-istă, poate din nostalgia tinereții, în care mulți credeau că Uniunea Sovietică chiar era liderul proletariatului mondial.

Însă adevărul crunt este altul, cel care acum începe să iasă la iveală. Și pe care Putin nu-l mai poate ascunde sub preș, nici măcar în fața simpatizanților lui. Lipsa alimentelor, a produselor de primă necesitate, sunt din ce în ce mai prezente. Rubla prăbușită, puterea de cumpărare diminuată, marile firme internaționale dispărute. Sistemul este găunos, regele e gol!

Prins în vârtejul primilor ani de domnie, în care liderul rus a fost ținut în brațe de toți occidentalii, Puțin chiar a crezut că se poate face totul după voia și asemănarea lui.

Și a încercat marea cu degetul în 2014, cucerind Crimeea. Atunci riposta armată a Ucrainei a fost inexistentă, Occidentul a mârâit un pic, a dat niște sancțiuni palide, dar după aceea totul s-a liniștit.

ATUNCI a greșit capital Puțin! Dacă era un bun strateg, trebuia la acel moment să ocupe cât mai mult din Ucraina, pentru că riposta militară, politică și financiară ar fi fost exact la același nivel. Însă el ar fi plasat Rusia pe poziții mult mai avantajoase decât a făcut-o. Repet, cu același preț.
Văzând reacția Ucrainei și a Vestului, a crezut că și acum va fi la fel, pur și simplu un exercițiu de arătat mușchii.

Însă, surpriză! Americanii, UE și NATO s-au prins de adevaratul pericol pe care îl reprezintă Puţin în viitor și, după experiența Crimeei, au schimbat strategia. Au trimis arme în Ucraina, au instruit armata, au investit în diminuarea corupției în țară și în consolidarea instituțiilor democratice. Astfel încât, în 2017, ucrainenii au obținut dreptul de a călători în UE fără vize. Un progres uriaș față de ruși.

Acum, privind retrospectiv, putem considera că, practic, lipsa de reacție la acțiunea lui Puțin din 2014, prin anexarea Crimeei poate că a fost, de fapt, o capcană. O momeală pe care i-a întins-o Vestul și pe care el a mușcat-o din plin.
Acolo a pierdut totul! De atunci, americanii și aliații lor europeni îl “așteaptă la cotitură”, să facă greșeala fatală: aceea de a invada Ucraina.

De aceea, în momentul când a făcut asta, Puțin și-a semnat condamnarea. Pentru că, indiferent cum se va termina totul pe teren, el nu mai are nicio ieșire.

Presupunând că se va ajunge la un armistițiu, sau acord de pace, Puțin este deja declarat criminal de război de mulți lideri mondiali și de Curtea de la Haga, care așteaptă procesul. Deci, practic, el nu va mai putea ieși din Rusia și nici să se mai întâlnească oficial cu vreun șef de stat.

La asta nu văd decât o soluție, aceea de a fi înlăturat de ai lui, fie din camarila proprie, ori printr-o revoltă populară explozivă.

Crucisatorul Potemkin (memorabil filmul lui Serghei Eisenstein, din 1925), cel pe care a izbucnit o revoltă a marinarilor împotriva ofițerilor despotici, a fost tot la ruși, nu? După revoltă, nava a fost predată autorităților românești, care l-au returnat apoi rușilor. Se spune că a prefațat ceea ce urma să devină Marea Revoluție Rusă din 1917.

Din păcate, tot planul ăsta de mai sus implică multe mii de victime, milioane de oameni refugiați sau deportați, orașe distruse.
Oare nu e un preț cam scump pentru a scăpa de un dictator? Fie el și Puţin…

În ce condiții va ordona Puţin încetarea focului

Făcând un exercițiu de imaginație, poate că un punct-cheie al discuțiilor din acele runde finale va fi ridicat chiar de Puțin, în sensul solicitării garanțiilor că lui și familiei lui li se vor asigura libertatea și, evident, averea. Fără așa ceva, poate că nu va fi de acord să comande oprirea luptelor.
Puțin nu e nici prost, nici nebun. Știe că, odată încetat războiul, va fi acuzat de tribunalul internațional de crime de război, de invadarea unei țări independente etc. Își dă seama că a intrat într-o fundătură din care nu are cum să mai iasă victorios. Nici chiar dacă ar cuceri Ucraina în totalitate. Pentru că, în fiecare zi ce trece, el distruge două țări. Rușii nu îl vor ierta pentru că viața lor a devenit un calvar. Și va continua degradarea calității vieții, pentru că situația de acum e doar începutul. Chiar dacă s-ar opri luptele azi, sancțiunile internaționale și boicotul aproape total vor continua. Și vor avea efecte dureroase.

Chiar dacă va fi cucerit Kievul, capturat președintele Zelenski, după care instalat un guvern obedient lui Puțin, acesta nu va fi recunoscut de nicio democrație a lumii libere. În plus, presupunând că vor cuceri Ucraina, e greu să o administreze rușii, împotriva unui popor care, acum e destul de clar, îi urăște de moarte.

Garanțiile acestea personale nu îi pot fi oferite lui Puțin de președintele Zelenski. Ci doar dacă sunt oferite și de președintele Biden și de NATO. Așa că se poate agrea că se poate înscena o “sinucidere”. Și așa, după cum se pare, Puțin e deja obișnuit cu operațiile estetice, așa că dispariția lui ar fi relativ ușoară.
Mergând mai departe cu scenariul ăsta, e posibil ca Putin să ordone încetarea focului doar dacă primește aceste asigurări. Și va pune presiune pe ceilalți de la masa negocierilor, spunând că din momentul în care el le-a pus în față cererea lui, toate victimele care se vor adăuga războiului sunt din cauză că nu i-au oferit imunitate, deci ei sunt vinovații morali ai noilor victime de război.

Războiul, negocierile eșuate și un exercițiu de imaginație. În ce condiții va ordona Putin încetarea focului?

Evident, toată construcția de mai sus este valabilă în cazul în care Puțin nu e eliminat de cei din anturajul său înainte de acele negocieri. Iar puciștii să-și aroge victoria loviturii de stat și sa fie aplaudați ca fiind noii “emanați”. Sună cunoscut?
Și, apropo de revoluția română, vă amintiți cu siguranță că în 1989, Ceaușescu a fugit în 22 decembrie și a fost judecat și executat trei zile mai târziu. De ce a fost nevoie să îl țină atâta timp, în care au murit aproape o mie de oameni? Oricum, decizia de a-l omorî era luată încă din prima zi.

Așa cum spuneam la început, e doar un exercițiu de imaginație. Dar dacă se va adeveri?

Putin reușește să facă America great again

Paradoxal, Putin desăvârșește programul prietenului său care era la Casa Albă, “Make America Great Again”

Acum, la două săptămâni de la începutul războiului, s-a ajuns la o situație care era de neimaginat acum câteva zile. Când Putin a decis invadarea Ucrainei, nu-și imagina cât de mult rău va face Rusiei și cât de mare avantaj va avea SUA din situația creată de el.

În plan militar, Rusia are pierderi importante, atât de tehnică militară, dar și de peste 10 mii de militari. America și NATO nu au pierdut niciun om! Orice zi de război în plus nu va face decât să crească diferența dintre Rusia și SUA, ca puteri militare. S-a demitizat și imaginea aia de soldați ruși profesioniști, cel puțin cei capturați de ucraineni, care erau niște puști speriați, transformați de Putin în “carne de tun”. Ce nu au reușit SUA și NATO de 80 de ani, a reușit Putin acum: Finlanda, independentă până acum, a solicitat zilele trecute intrarea în NATO.

Politic, Rusia este mai izolată decât oricând înainte. La ONU doar 4 țări au votat în favoarea ei, nici măcar Cuba, aliat traditional, nu a sprijinit-o. China, declarativ, alături de ruși, nu-și permite să piardă totuși sprijinul Ucrainei, care în urma cu ceva timp își declarase intenția de a deveni o placă turnantă economică și logistică între Europa și Beijing. Așadar, chinezii vor merge pe sârmă, făcând un balet elegant între cei doi beligeranți.

Economic, interzicerea importurilor de petrol din Rusia de către președintele Biden, și de către premierul englez Boris Johnson, nu face decât să dea o altă lovitură rușilor, care pierd astfel o mare sursă de finanțare. Președintele american a declarat că America se pregătește pentru a avea o producție record de petrol în acest an. Deci, mai mulți bani vor lua calea SUA. Sporirea importurilor de gaze lichefiate din SUA de către statele europene, inclusiv de către România, mai adaugă și ea venituri substanțiale Americii. Asta, pe lângă faptul că resursele astea energetice se vor vinde cu un preț tot mai mare pe baril, sau metru cub.

Rusia a devenit statul cu cele mai multe sancțiuni economice din lume, din istorie! Rubla s-a devalorizat la jumătate, iar economia Rusiei, și așa destul de afectată deja de sancțiunile aplicate după invadarea Crimeei din 2014, e din ce în ce mai în picaj.
Blocajul Swift e în plină derulare și își face simțite efectele. Companii vestice importante ce aveau operațiuni în Rusia, s-au retras, sau au tras obloanele. Magazinele companiei spaniole Inditex (Zara, Bershka, Stradivarius, Massimo Dutti, Oysho, Pull&Bear) cu o prezență importantă în Rusia, precum și alte mărci străine binecunoscute, au închis. Au început rationalizari la alimente de bază. La retragerea de valută din bănci, statul reține acum un comision de 30%.
Estimările specialiștilor arată că în jur de 15 aprilie este probabil ca Rusia să intre în incapacitate de plată și se prevede că se va repeta scenariul Venezuelei de acum câțiva ani. În concluzie, viața rușilor va fi din ce în ce mai dificilă. Probabil, pe lângă situația groaznică umanitară din Ucraina, va fi una similară, dar de dimensiuni mult mai mari în Rusia. Evident, există diferențe, acolo nu se moare, nu e război. Încă.

Așadar, tot ce am văzut până acum indică faptul că niciun președinte american nu a reușit, într-o perioadă atât de scurtă, să provoace pierderi atât de mari Rusiei, militare, politice și economice, în timp ce niciun soldat american nu se află în luptă, alianțelele SUA, cu NATO și UK nu au fost niciodată mai strânse, iar economia americană se prezintă mai puternică decât oricând. Când prietenul lui Putin care a fost la Casa Albă, președintele Trump și-a desenat programul “Make America Great Again” sunt convins că nu a îndrăznit să-și pună targete atât de ambițioase. Uite, că a trebuit să vină Putin și să ia decizia de invadare a Ucrainei, ceea ce a pus America într-o poziție extrem de avantajoasă, militar, politic și economic.
Decizia lui Putin de a lansa războiul este similară, în opinia mea, cu cea luată de Ceaușescu de a organiza mitingul din 22 decembrie 1989. Ambele nu au făcut decât să le grăbească sfârșitul. Din păcate, mor și mulți oameni!

E adevărat, americanii, ca toți cei care sprijină Ucraina, vor plăti un preț, care se va simți la pompele de benzină, sau la facturi mai mari la energie sau mâncare. Și la noi, vedem cum războiul scumpește tot, pe lângă criza energetică existentă de la începutul anului. Însă ăsta e un preț infim, față de cel plătit de ucraineni acum și de ruși în curând.
Dar, se știe, libertatea are un preț. Ce merită plătit, indiferent cât este de mare! Ucrainenii o știu atât de bine.

Când zona de confort ne împiedică să vedem afară din “balonul” nostru

Văd, îngrozit, din ce în ce mai mulți români care susțin invazia Ucrainei și justifică acțiunile lui Putin. Mă întreb, oare, dacă rușii ar ataca România, oamenii ăștia ar ieși cu flori în stradă să-i primească pe “eliberatori”?
Nu e nevoie să mă creadă pe mine, să-și întrebe bunicii, sau să citească – sunt atâtea mărturii – ce a însemnat în 1944 venirea rușilor la noi. Ce jafuri, violuri, crime și ce dezastre au făcut barbarii ăia. Și asta nu doar atunci, ci multi ani de zile după…
Ei când privesc la televizor, comod, la căldură, dintr-un fotoliu, dramele ce se întâmplă zilele astea, civililor, femeilor, bătrânilor, ori copiilor bombardați sau refugiați, se simt confortabil susținând că au dreptate rușii? Chiar nu pot ieşi din bula/balonul lor, pentru a vedea adevărul crunt?
Oare susținătorii romani ai Moscovei au cumpărat deja pastile de iod, ca să se apere de un eventual atac nuclear? Păi cum, mă, cine ne-ar putea ataca nuclear, nu prietenii lor?
Așa că, înainte să spuneți că “și Ucraina e de vină, pentru că…”, mai gândiți-vă o dată cine e agresorul. Și, ca orice agresor, nu va avea decât un singur sfârșit.
Va fi pedepsit!