Inca din primele clase, ni se explica faptul ca o caracteristica definitorie a romanilor este ca suntem foarte primitori. Ca-ti vin musafirii-n crucea noptii, neanuntati, iar tu te dai de trei ori peste cap si le pui o masa cu de toate. Apoi le infasezi pernele de macrame lasate de bunica, le aduci asternuturile si macaturile alea bune si-i culci in odaia de la drum.
Asa am invatat si, cat mi-a stat in putinta, chiar m-am conformat acestei imagini. Cum, adica, sa nu dau tot ce e mai bun musafirilor mei? Pai, altfel, ei de ce-ar mai veni vreodata la mine?
Eeeei si a venit treaba asta cu baietii aia din Sri Lanka, de-au aterizat, fara a banui nimic, la Ditrau. Unde a si inceput urgia!
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Și unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Și cu cel vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre și cornute
Şi cai învățați
Şi câni mai bărbați.
Cand eram copil, am fost intr-o vacanta de iarna la Borsec. Cred ca a fost una din cele mai misto vacante de iarna, cu mult sanius, cu oameni de zapada uriasi, sculpturali, facuti in parcul statiunii, cu placinte calde si caldura in cinematograf si in camerele vilei. Am mai fost in vacante si excursii la Tusnad, Covasna, sau la Sovata si Praid. Niciodata nu am avut sentimentul ca nu am fost bine primit, sau ca nu sunt dorit acolo. Mi-a placut felul oamenilor locului, altfel decat eram eu obisnuit in Regat. Mai disciplinati, mai hotarati.
Treaba asta cu reactia violenta de respingere evident m-a uimit. Mai ales ca vine de la oameni care se presupune ca ori au iesit afara – mai ales in Ungaria – si au vazut care e aerul prin strainatate, ori au fost vizitati de straini – in special de unguri, care apreciaza si viziteaza des toata zona de secuime de la noi. Adevaru’ e ca au si de ce, e un peisaj mirific!
Nu stiu dedesubturi, am citit ca patronul ar fi facut nu stiu ce discriminari cu salariile oferite, nu asta conteaza. Important e ca oamenii din comunitate le-au refuzat unor straini dreptul la munca! Nu era vorba de a expulza niste cetateni care au furat, sau ar fi reprezentat un pericol potential pentru zona, ci despre a nu-i lasa sa munceasca. Ma intreb, cati dintre cei care au sarit de cur in sus au vrut sa munceasca pe afara, sau chiar au muncit? Cati dintre rudele sau prietenii lor sunt afara, in alta tara, la munca in acest moment?
Oare ei cum comenteaza reactia complet aiuritoare si degradanta a celor din Ditrau? Cati ar mai munci acum, daca in comunitatile unde traiesc ar fi gasit acelasi raspuns?
De cativa ani in Bucuresti e moda cu bonele filipineze. Nu am auzit niciodata de interzicerea unor astfel de bone. Mai mult, au avantajele ca sunt foarte muncitoare, docile, loiale si, pentru ca vorbesc engleza, copiii isi insusesc mult mai usor si repede aceasta limba straina. In ultima vreme am vazut pe santiere, sau in Centrul Vechi, pe la diverse carciumi, angajati asiatici, care sunt convins ca au fost adusi pentru harnicia lor si pentru putere de munca. Deci, se poate…
Ce are de spus UDMR, care se proclama mereu reprezentantul, purtatorul de cuvant si aparatorul drepturilor maghiarilor din Romania, despre acest gest incalificabil? Nu am auzit un punct de vedere concret asupra situatiei. Sau asteapta directive de la Budapesta pentru a incropi un punct de vedere, cat de cat european?
Ce are de spus biserica – banuiesc ca e cea catolica in zona – despre refuzul de a lasa niste oameni sa munceasca? Asa e invatatura lui Hristos? Asta e sfatul pe care-l dau preotii de-acolo duminica la slujba? Intreb de biserica pentru ca stiu ce rol important joaca in modelarea comportamentelor comunitatilor, mai ales in zonele rurale, unde oamenii au nevoie de o directie clara, unica, de a gandi si a actiona.
Va rog sa nu ma acuzati de xenofobie sau alte rasisme, pentru ca am multi prieteni maghiari care pot dovedi oricand ca nu sunt asa ceva.
Insa cazul asta nu trebuie ignorat, el reprezinta poate o stare de spirit pe care eu, cel putin, nu am banuit-o pana acum.
Io vreau sa ma intorc din nou la povestile copilariei, in care noi, romanii, suntem primitori si ospitalieri.
Si nu punem Miorita pe gratar! Nici macar pentru musafiri…
Am citit analiza d-voastră. Ea cuprinde toate supozițiile, cu excepția uneia singure, și nu este legată de problema conviețuirii etnice. Aceasta este de fapt reacția normală a oamenilor, localnicilor, privitoare la lăcomia patronilor, fie ei unguri sau români. Reacția lor este mai dură, fiindcă ei sunt mai de la țară, să zic așa. La Brașov, orașul fiind mare, o să arăt mai jos, nu se manifestă, dar se discută😄
În primul rând, oamenii sunt supărați pe acei patroni, că după ce i-au stors pe localnici și i-au supus unui regim de muncă mult peste ceea ce este considerat normal, nici nu i-au plătit corespunzător și au rămas surzi la doleanțele lor.
Văzând că nu o mai pot scoate la capăt cu localnicii și neavând alternativă, patronatul a fost nevoit să aducă forță de muncă străină, de data asta în condiții contractuale și de salarizare mai bune. Acest lucru a stârnit gelozia și indignarea localnicilor, adică pe noi ne plătești în bătaie de joc, dar la străinii ăștia le asiguri niște condiții care nouă, nu ni le-ai asigurat niciodată. Faptele sunt confirmate și de controlul efectuat zilele acestea de Ministerul Muncii la fața locului, care a găsit nereguli legate de plata orelor suplimentare și alte trăsnăi, aplicându-se amenzi consistente.
Acest aspect este foarte întâlnit, în toată economia românească. Patroni care lucrează în turism, de exemplu, dacă știți de când eram copii și mergeam la mare, majoritatea cameristelor erau localnice, turcoaice, tătăroaice, românce… Astăzi, oamenii din turism, bucătarii, ospătarii, cameristele etc, caută cu asiduitate un patron care să le asigure un venit corespunzător, dacă nu, imediat își caută un altul, dacă nu aici în țară, atunci în străinătate. Este general valabil, și la noi in Brașov, lângă mine, s-a deschis un mare șantier de construcții în care majoritatea lucrătorilor sunt indieni. Unii au și turban în cap!😄 Adevărat că șantierul este organizat foarte strict, militărește, se vede treaba asta din afară. Basculantele înainte să iasă în stradă sunt atent curățate, au portar la intrare, nu mai sunt locuri de izbeliște, cum ne-am închipui…
Unii patroni, acum au căzut în extrema cealaltă. Consideră salariatul român, leneș, pretențios și puțin dispus la efortul dorit de angajator. Chiar ajung să laude personalul străin, dar cărora din start le asigură condiții mult mai bune, salarii undeva la 1000 de €, cazare, asigurări de sănătate, bilete de avion, etc…
P.S.Nu am comentat asta din simpatie față de prietenii noștri maghiari, dimpotrivă. Am lucrat cu ei o viață. Unii sunt mai buni să zic așa, nu-i prea interesează aspectele politice, alții suferă în tăcere, dar sunt resemnați!😄
Spun dimpotrivă, fiindcă zilele trecute am dat pe Facebook de un site: Mișcarea Transilvană. Rareori vezi o revărsare de dejecții iredentiste așa ca pe site-ul acesta. Am intervenit și eu cu câte un comentariu la unele postări, dar oamenii aceștia sunt cu adevărat bolnavi. Ei au niște șabloane referitor la români: naționali socialiști, ceaușiști, pe veci stăpâni (noi cu imnul Trei culori 😄) asupritori, etc. Și nu visează decât la schimbarea care se va face la un moment dat. Partea tristă e că sunt și câțiva români care le țin isonul!
Marcel Barbat, aveti dreaptate in tot ce spuneti! Este o perioada in care trebuie si noi sa ne obisnuim cu multiculturalismul si cu efectele globalizarii. SI apun asta nu doar din punctul de vedere al avantajelor de a calatori sau munci in Europa sau aiurea, ci si acceptand reversul. Faptul ca unii pot fi mai vrednici decat noi si, in consecinta, mai bine apreciati si platiti. Este un proces in derulare, probabil usor-usor ne vom acomoda, insa trebuie si un grad de acceptare mai ridicat. Pe care, pana la urma, cred ca-l vom gasi in noi insisne…