Am cunoscut cupluri căsătorite care se simțeau foarte bine împreună, înainte de 1989. După revoluție și-au deschis o afacere și când au dat de mulți bani, s-au despărțit.
Am cunoscut parteneri, unii chiar frați ori din aceeaşi familie, care și-au făcut o firmă împreună și când au dat de mulți bani, s-au despărțit.
Au fost partide ce au făcut o alianță de guvernare la noi și când au dat de mulți bani s-au despărțit.
Mai demult, când auzeam de astfel de separări, nu înțelegeam motivele. Cum, mă? Când era greu și banii erau putini, partenerii rămâneau împreună. Culmea, când resursele financiare erau suficiente, şi aparent toată lumea era fericită, apărea separarea. Vorba aia că banul e ochiul dracului se pare că e adevarată!
30 de miliarde de euro de la UE reprezintă cel mai mare pot pus vreodată pe masa politică românească. Atâta os de ros pentru politicieni, familiile, rudele şi firmele lor! Asta deformează principiile și ideologia oricărui partid, care nu a mai avut niciodată șansa să aibă atâta buget pe mâna. Aici se vede şi caracterul lui Iohannis, care se pare ca nu a rezistat ispitei de a manevra politic într-un astfel de moment complicat. Şi nu e sigur că a făcut-o bine, susţinând făţiş o carte pierzătoare.
Să fim seriosi, motivul ruperii alianţei nu a fost numirea unui ministru la justiție. Au fost banii! De aceea am văzut cel mai mare scor la o moțiune pentru dărâmarea unui guvern. Și de aceea să nu fim surprinși dacă vom asista la cele mai ciudate alianțe şi compromisuri pentru o nouă majoritate. Unele chiar împotriva naturii, aşa cum a fost şi cea între Băsescu şi Dan Voiculescu, cand preşedintele alianţei DA a avut nevoie de majoritate.
Toți vor o felie din plăcintă. Pentru unii, ar putea fi chiar din colivă…
Pe scurt, istoria e cam aşa: un prinţ austriac a venit în România şi a împuşcat cel mai mare şi bătrân urs din Europa. Care, spre ghinionul lui, trăia în România…
Bă, nu am nimic cu prinții, indiferent de unde-or fi ei. Și nici cu prințesele. Mereu, în capu’ meu, au avut așa, o aromă de noblețe, eleganță și stil. Că de, cu asta cu fost crescuți în copilărie. Nu cu pâine neagră cu magiun, cu mămăligă şi cu tacâmuri de pui, ca mine…
În schimb, cu vânătoarea am o treabă. La început, oamenii asta făceau, pentru supraviețuire. Sau pentru apărare. Că odată venea sarchiaponul peste tine şi trebuia să i-o tragi… Asta e scuzabil, atâta timp cât era singura șansă de hrană sau de a nu muri.
Însă atunci când vânătoarea a devenit fun, sau modă, trendy, ori e făcută doar pentru trofee, colți de elefanți, rinoceri, sau contrabandă cu piele de crocodil, mi se pare o barbarie. Nu are nicio legătură cu o luptă dreaptă, așa cum am învățat în basmele copilăriei. Acolo, șansele erau egale.
Aici, Omul are de partea lui Arma. Care nu este naturală, ci e făcută de el, printr-o șmecherie de-i zice tehnologie și care e din ce în ce mai evoluatâ. Cu gloanțe tot mai mari, mai bine țintite și mai mortale. Iar el e cât mai la adapost şi mai departe de pericol. Unde e echitatea? În brațe să ne cuprindem, sau în luptă dreaptă să ne batem?
Vor unii să se ia la trântă cu urșii? Foarte bine, să meargă în pădure și să doboare ursul cu mâinile goale. Așa cum am citit în copilărie în Winnetou că făcea Old Shatterhand cu ursul grizzly. Sau cum se luptau gladiatorii în arenele antichității, sperând să scape cu viață. Iar, dacă o făceau, câștigau gloria și faima Cetății.
Dacă însă, te duci la vânătoare cu un jeep șmecher, stai comod într-un șezlong, lingând un whiskey cu gheaţă și apoi, la semnal, râgâi trăgând rafale într-un animal înnebunit de groază și alergat de gonaci, ești exact ca Ceaușescu, care își prezenta la televiziune isprăvile de mare căcat de vânător. (Cacofonia este intenționată!)
Pentru mine, este clar că un astfel de comportament arată niște mari frustrări. Mari! Și nu zic mai multe despre natura lor… if you know what I mean 😜
După Revoluție, am citit un interviu cu soția lui Petre Roman, care spunea că în anii ’80 Petricâ era nevoit să meargă la vânătoare, că nu se găsea carne în anii ăia și trebuia să aducă de mâncare familiei…
Ce căcat!!! Ei, care erau Protipendada comunistă, iar el, fiul lui Walter Roman, luptător comunist în Războiul civil din Spania şi mare mahăr comunist apoi, dar și ea, fata unui ambasador român, sufereau de foame. Adică să înțeleg că stăteau la coadă la alimentară, ca mine, cu cartonul de rație în mână, la Piața 13 Septembrie, cu emoții că nu mai prind 300 de grame de salam de căcat, învelit într-un fel de cârpă umedă din care curgea o zeamă infectă?
Adică, vezi, Doamne, că Petre Roman a fost oropsit, că el n-a mâncat salam cu Zoia (cel mai mișto titlu post-revolutionar!)
Alt comunist notoriu, vopsit după Revoluție, a fost Adrian Năstase. Căsătorit inițial cu Ilinca, fata lui Grigore Preoteasa, ministru de externe al României comuniste, cel care a şi botezat casa de cultura a studenților din București. Apoi s-a căsătorit cu Dana, fata lui Angelo Niculescu, vicepremier comunist. Cel supranumit Bombonel nu doar că a fost impins de la spate (nu fiți răi, nebunaticilor!) să devină prim ministru, dar era numit și șeful asociației vânătorilor din România. Ceea ce, până la urmă, l-a și pierdut, că l-a întrebat CTPul ceva despre imaginea unui iepuraș omorât de un vânător în confruntarea decisivă de la TVR cu Băsescu și asta i-a fost fatal. “Îmi puteţi spune că nu vă veți mai duce la vânătoare de aici înainte? Aș fi foarte liniștit dacă aș ști că nu veți mai împușca niciun animal de-acum înainte…”
Apoi, a urmat, incredibila înfrângere în alegeri și memorabila zicere băsesciană “Adriane, nici nu știi, cât de mic începi să fii…”
De fapt, cât de zmeu era Adrian Năstase și cât de priceput vânător, avea să se arate și în momentul arestării lui, când nu a reușit să se nimerească el pe el… ditamai dihania. Probabil s-a încurcat în celebrul fular Burberry, de 350 de Euro. Ditamai șeful vânătorilor! Ăsta e caracterul adevărat, iese la suprafață în astfel de situații.
De fapt, ce mă doare pe mine, e că vin unii cu bani – nici măcar nu cu mulţi – și cu ciungă în cap, de se cred buricu’ Pământului. Iar noi, imediat ne punem capră. “Da, şefu’! În ce poziţie mai vreţi?”
In sfarsit, s-a realizat o minune si s-a schimbat si la noi, democratic, un guvern. Dupa anomaliile ultimelor guverne PSD, date jos chiar de seful partidului, care-si numise singur premierii doriti, motiunea de cenzura si, mai apoi, investirea liberalilor face parte dintr-o politica normala in orice tara. Felicitari opozitiei unite (dar si celor din PSD si Pro-Romania) care au votat pentru guvern.
Imi permit cateva cuvinte despre fiecare player din jocul asta:
MGxG
– Ludovic Orban, indiscutabil si-a depasit cu mult conditia si perceptia creata. Cel putin in ochii mei. Multi il prezentau la zeflemea, ca bea si canta la chitara si ca e slab, nu e politician. Si care-i problema? Churchill, Nichita Stanescu, sau chiar Base sunt cateva nume care arata ca oamenii care beau vartos nu sunt implicit straini de idei de geniu. Cand a fost anchetat s-a cerut afara, apoi a preluat PNLul cand era destul de jos, ceea ce a permis PSD sa urge covarsitor la alegeri in 2016. A avut ideea sa-l ia pe Rares Bogdan, aducand astfel cel mai mare scor partidului si acum e primul prim ministru al unui guvern liberal dupa razboi, Pentru asta a dovedit o putere de negociere nemaipomenita, reusind ceea ce aproape nieni nu credea: sa-i aduca pe toti de care avea nevoie sa-l voteze. Chapeau!
– Dan Barna – si-a dat seama, dupa niste balbaieli initiale, ca nu este alta sansa viabila decat sa voteze guvernul. Probabil este cel mai periculos adversar al Veoricai in a atinge turul al doilea, de aceea tot felul de atacuri impotriva lui. Insa ar trebui sa le clarifice, altfel mereu va pluti o indoiala asupra lui. In final, si-a declarat sprijinul total (nu neconditionat) iar in perspectiva, impreuna cu PNL va forma noua majoritate rezultata dupa viitoarele parlamentare – anticipate sau nu.
– Victor Ponta – marele pierzator al zilei de ieri. Dupa ce, in ultimele luni isi facea aparitia pe la toate televiziunile calare pe un cal alb si salvand natiunea, toate deciziile stand in pixul lui (sabia, adica), acum si-a arata adevarata fata, aia de Puie Monta, care, in realitate nu s-a schimbat niciodata. A ramas si fara alianta si cu curu’ intre barci. Si a pierdut si partidul nou creat… Ca si pe celalalt din care a fost plecat.
– Viorica Dancila – la fel ca si mentorul ei, Dragnea, a pierdut tot. Si pozitia de premier si guvernul PSD si pozitia in partid – va fi imediat detronata dupa Sarbatori, dupa ce taie porcu’ astia, baronii, de! Despre turul doi nici nu mai poate fi vorba, nu o va mai sprijini nimeni, pentru ca nu mai are acces la butoane, adica la bani. Singura candidate din istoria omenirii care lupta impotriva propriului popor… Jalnic! Cea mai mare rusine in scaunul de premier al Romaniei…
– Rares Bogdan – pe val, a avut inspiratia sa accepte oferta lui Orban si de atunci a devenit tot mai puternic. Sper sa se impace cele doua orgolii si sa nu se rupa colaborarea.
– Mihai Tudose – un tip tare, asa cum il banuiam. Acum se vede ca nu se lasa calcat in picioare nici de Ponta, dupa ce l-a flituit si pe Dragnea. Care l-a dat jos pentru ca se avea prea bine cu Iohannis. El a spus vorba aia celebra, cand i-a vazut pe pesedisti dupa infrangerea de la euro-parlamentare: Bai, ce fete au astia! Hai sa trimitem pe cineva dupa prosoape, ca astia ingroapa PSDul 😊
– Calin Popescu Tariceanu – incearca sa mai salveze si el ce poate din ALDE, ca oricum nu reuseste decat agata de cineva, ca nu mai face pragul de 5% in primavera. S-a aliat cu Puie, sperand sa reinvie USL reloaded. Niama putirinta, unul a votat cu guvernul, celalat nu… Ce mai aliante fac si astia, frate!
– Cozmin Gusa – prima dragoste nu se uita, insa va calari un cal mort. Si-a motivat inscrierea in PSD ca o piedica impotriva intrarii lui Barna in turul doi, care ar fi anti interesului national. Acum pierde masiv, atat pentru ca a picat Dancila, cat si pentru ca si-a pierdut licenta. Ca sa nu mai vorbim ca a compromis total postul TV, care odata era varf de lance impotriva coruptiei si PSD, pe timpul demonstratiilor anti Ordonanta 13. Ce bine ca Rares s-a salvat!
– Traian Basescu – ramane acelasi tip cu o inteligenta politica deosebita. Are meritul de a-si fi aliniat PMPul alaturi de liberali.
– Klaus Iohannis – a castigat toate bataliile duse de cand a venit. A prins guvern PSD cu Ponta. L-a schimbat cu Ciolos, de am mai avut si noi un an de aer mai proaspat. Apoi, pentru ca opozitia a fost lamentabila, a venit PSD Dragnea cu 60 la suta peste el. A facut ce-a facut, a intrat peste astia Ia Guvern, a aratat elefantii, a coborat in Piata (l-am vazut atunci, in jacheta rosie, cand Mircea chiar a dat mana cu el), a chemat strada alaturi, a contestat la Curte, a sprijinit-o pe Kovesi cat a putut. A fost consecvent anti-coruptie, anti-Dragnea si anti-PSD, iar acum isi vede instalat un govern liberal. Cu care va avea mult de lucru, pentru ca mizeria lasata in cocina e mare.
Iar noi, romanii, avem multe asteptari. Bine macar ca scroafa n-a murit sprijinita cu spatele-n usa…
Cred că Băsescu este de departe cel mai bun politician român pe care l-am văzut eu. L-am votat de fiecare dată, indiferent că era vorba de primărie, președenție, sau referendum. Aaa, stai, că la unul parcă nu trebuia să merg. Nu mai știu, cred că Dragnea-și aduce aminte despre asta mai bine. Că tot are acum atâta timp liber… 🙂
O mai fi avut el scăpări, blonde, brune, dar i se mai iartă, că, vorba aia, a fost marinar, însă s-a întors mereu în portul lui de-acasă. Poate are dreptate, și faptul că a fost șeful reprezentanței României la Anvers, nu-l incriminează sută la sută că a fost securist, sau că a colaborat cu băieții cu ochi albaștri – deși tare mă îndoiesc de asta, în condițiile în care știu foarte bine cine putea ieși din țară în vremea aia și pe ce criterii.
Însă, băi, s-o bage el pe aia că el nu a știut că ofițerul de la contrainformații din armată nu e securist, las-o-n pana mea, că e prea de porc!
Acuma, că m-a stârnit Băse, hai să vă zic o poveste adevărată.
Eram în armată, intrasem la facultate și de aia făceam doar 9 luni, la TR – termen redus. Am făcut la Târgoviște, la tancuri. Am fost noi, de la Mașini-Unelte, împreună cu cei de la Mașini Termice din București și cu băieții de la TCM-ul din Sibiu. Faini băieți! Pentru că acolo nu aveam Facebook, nici măcar net (glumesc, vorbim de perioada 1979-80), iar la televizor erau doar căcaturi comuniste, singurele bucurii pentru mine erau cărțile, cititul și scrisul de scrisori. Pentru un băiat în armată, în anii ăia, momentul în care primea o scrisoare era atât de special, încât provoca o plăcere extraordinară. Cel puțin, așa era pentru mine. Iar dacă scrisorica era și de la o fată, ce mai! eram aproape de orgasm. Cu toată bromura lor pe care ne-o puneau în ceaiul de dimineață sau de seară…
Într-o zi, prin noiembrie, nu știu de unde veneam, intru în dormitor și mă duc la patul meu. Aveam dormitor d-ăla mare, de 32 de persoane, cu paturi suprapuse. Io dormeam sus, dar valiza – le știți, alea celebre, din lemn – o țineam sub patul de la “parter”. Și observ că valiza fusese deschisă, iar încuietoarea era spartă. Întreb în jur ce s-a întâmplat, iar băieții sar pe mine “băi, Gheorfane, ai belit-o! Te caută CI-stul, el a venit și ți-a deschis valiza, cică ai primit o scrisoare nașpa, du-te la el”. (Asta cu Gheorfanul era derivata unei porecle inițiale de Gyorfy, pe care o primisem în anul întâi de liceu de la prietenul meu Liviu Mancaș. A mai avut și varianta Borfanul 🙂
M-am căcat pe mine de frică, știam că ceistul era ăla de la securitate, mă gandeam că iar trebuie să explic vreo caricatură sau ce-oi mai fi făcut pe-acolo. Mai ales că făceam și gazeta de perete și puneam tot felul de chestii cu schepsis pe ea, sau cu dublu înțeles. Dizident, ce mai 🙂 Că nici în armată nu stăteam potolit, vorbeam tot felul de prostii anti, spuneam cele mai multe bancuri, așa că erau toate motivele să mă ia ăștia la ochi. La ăia albaștri.
Mă duc la biroul respectiv, bat, intru, salut, mă prezint.
– Să trăiți! Tovarășe căpitan, sunt Mircea Gheorghe, soldat TR de la plutonul unu, compania întâi, m-am prezentat la ordinele dumneavoastră!
Securistul se uită la mine, după care începe să mă întrebe diverse generalități, dacă îmi place armata, la ce facultate intrasem, prostii. Până când scoate dintr-un sertar un plic, îl pune pe masă și mă întreabă direct:
– Tovarășe soldat, dumneata vrei să dezertezi??
Io, deja ud că nu știam unde vrea să ajungă, iar era să leșin!
– Nu, să trăiți!
Pe bune, acum! Dacă chiar aveam de gând să fac un mic prison break de Târgoviște, el credea că într-adevăr o să-l informez pe el?
– Dar cu scrisoarea asta ce e?
Mă uit, un plic complet atipic, cu multe chestii colorate, desenate și aplicate pe el. Scrisul era îngrijit, cu Rotring-ul de 1mm, scris cu șablonul, nu de mână. Repet, vorbim de noiembrie 1979, când singurele plicuri pe care le găseai erau cele albe, iar dacă aveai d-alea cu Par Avion pe ele, erai șmecher.
Plicul
Pentru ca noi la liceu la Sava nu făceam desen, în ultimul an de liceu, luasem meditații la desen cu un arhitect foarte valoros, un om deosebit, Mihai Nicolescu. Terminase Arhitectura cu zece și lucra atunci pe platforma de la Fizică Atomică din Măgurele. Perspectivă, geometrie descriptivă, axonometrii, umbre, proporții, case țărănești, edificii importante, valorat, colorit, ce mai, toate alea. La desenul în perspectivă, punctul în care se adună, se întâlnesc toate dreptele paralele se cheamă punct de fugă. În acel loc de pe linia orizontului “fug” toate liniile care pleacă de la privitor spre orizont, în punctul în care privește acesta.
Cel mai cunoscut exemplu este “Cina cea de taină”, genialul tablou al lui Leonardo da Vinci. Toate liniile orizontale ale acoperișului încăperii și ale fantelor din pereți, prelungite, duc în punctul de fugă central, exact în ochiul lui Isus Hristos. Deși, în realitate, evident că ele sunt paralele.
Pe plic erau mai multe puncte de vedere și un… PUNCT DE FUGĂ. Pe unde, evident, distinsul a crezut că eu vreau să fug din unitate. Iar instrucțiunile ar fi fost în interiorul plicului. De aceea, îmi și deschisese plicul să citească conținutul. Sincer, înainte îi credeam p-ăia de la secu’ mai inteligenți, însă după episodul ăsta, m-am lămurit și cu ei. Mi-a luat ceva timp să-i explic pe scurt teoria perspectivei, a avut ceva urme de inteligență și părea ca l-am lămurit, dar în final parcă tot am avut impresia ca nu era sută la sută convins că nu l-am aburit…
Peste doar un an avea să apară Cel Mai Iubit Dintre Pământeni, excelentul roman al lui Marin Preda. Când am citit ce a pățit Victor Petrini, arestat pentru că într-o scrisoare peste graniță i-a scris unui fost coleg aștept ordonanțele dumneavoastră, pe bune dacă nu m-am gândit că este exact întâmplarea mea cu scrisoarea primită și cu securistul unității militare. Doar ca la mine totul s-a terminat cu bine…
Așadar, nea Băsescule, hai, bre, las-o-ncolo, chiar nu știai că ăia de la CI din armată sunt de la securitate? O știam io, un biet soldat terist și n-o știai matale, ditamai comandantul de navă? Hai, zi-o p-aia pe bune, și-ți promit că, chiar dacă ai fi colaborat, eu tot te consider cel mai bun politician pe care l-am cunoscut…
Un subiect care, dupa Revolutie, nu interesa pe nimeni. Ca stiam ca functioneaza doar la nivelul 1 al populatiei! Nici nu ne puteam imagina ca niste oameni politici cu functii babane pot cumva sa raspunda vreodata in fata legii.
Va amintiti ce zaiafet a fost prin media cand l-au luat pe Nastase? Cel care a inventat fularul anti-glont! Figura asta l-a facut celebru, ca d-aia cred ca n-avea dreptate Base cand i-a zis „Adriane, nici nu stii / Cat de mic incepi sa fii…” Frate, au mers presarii cu masinile dupa duba cere-l luase pe ex-premierul arestat, tot drumul pana la Rahova. Nici macar JFK nu are atata traseu filmat in ziua atentatului…
Asadar, „DNA sa vina sa va ia!” a inceput tiptil-tiptil sa-si faca treaba si mendrele, iar acum avem echipe de la televiziuni care vin ca la pescuit in fata sediului justitiar din Stirbey Voda, ca sigur au ce prinde zilnic! Si pesti d-aia mari, nu plevusca. Pai, daca nici la noi nu e coruptie, atunci nu e nicaieri!
Eu chiar nu stiu de ce casele de pariuri nu s-au prins de potentialul acestui business, sa parieze pe fiecare om politic o cota de a fi arestat. De exemplu, Voiculescu, ar fi avut cota cea mai mica, la bataie cu Dragnea. In schimb, daca pariezi pe Ciolos, cota e fenomenala! Om te faci 😊
Asa, deci justitia de cativa ani a ajuns sa-i jeneze un pic, pe la incheieturile alea unde se prind bratarile, pe maharii nostri. S-au prins ei care-i treaba si ca nimeni nu mai intreaba despre ce furaciuni s-au facut inainte de 2000, asta e, sa fie primit! Acum se regrupeaza si se reorganizeaza sa-si protezeje agoniseala din mileniul asta. Cam greu, ca la momentul la care ei furau, credeau ca sunt „Dumnezei pe pamant” si ca nu-i atinge nimic, in veci pururi.
Insa socoteala din targ nu se potriveste cu cea din sediul DNA, asa ca au fost luati la intrebari. Unii si la intre bare! Un pic, asa, de impresie artistica! Mai stai tu un an, mai uitam noi de unul, mai scrii tu o lucrare stiintifica, mai si niste zile de la mine (vorba cantecului). Si gata! Au iesit la vopsea!
Nici cu onoarea prea terfelita, nici cu banii luati. Sunt ca noi, numa’ buni s-o ia de la capat!
Totusi, back on track, subiectul era JUSTITIA! Gagica aia de-o desenai io, cu balanta, impartiala, obiectiva, legata la ochi, care cantareste si imparte dreptatea prin lume. Pe bune? Pai, daca e asa, PSDragnea s-a gandit s-o violeze! Masiv si intens. In iarna a dat cu OUG 13 in ea, apoi i-a tras si un 14, iar dupa, cand a vazut ca era cam deranj in Piata, a zis ca Ooops! Stai, ca el nu stie nimic de prag, de abuz, ca berbecul ala de la justitie nu a comunicat cum trebuie, ia sa-l dam jos. Adica sus, si l-au pus in parlament. Ca acolo e mai util, dupa cum se vede fix in zilele astea…
Si, de atunci, toti i-o trag justitiei, cu vorba sau cu fapta, si noaptea ca hotii, si ziua-n amiaza mare, non-stop ce mai! Acum, pe bune, cat sa mai reziste si fata asta? Acum ii da si ea in vileag pe hartuitori, ca tot se poarta #metoo…
