Băsescu și… Punctul de Fugă

Cred că Băsescu este de departe cel mai bun politician român pe care l-am văzut eu. L-am votat de fiecare dată, indiferent că era vorba de primărie, președenție, sau referendum. Aaa, stai, că la unul parcă nu trebuia să merg. Nu mai știu, cred că Dragnea-și aduce aminte despre asta mai bine. Că tot are acum atâta timp liber… 🙂
O mai fi avut el scăpări, blonde, brune, dar i se mai iartă, că, vorba aia, a fost marinar, însă s-a întors mereu în portul lui de-acasă. Poate are dreptate, și faptul că a fost șeful reprezentanței României la Anvers, nu-l incriminează sută la sută că a fost securist, sau că a colaborat cu băieții cu ochi albaștri – deși tare mă îndoiesc de asta, în condițiile în care știu foarte bine cine putea ieși din țară în vremea aia și pe ce criterii.
Însă, băi, s-o bage el pe aia că el nu a știut că ofițerul de la contrainformații din armată nu e securist, las-o-n pana mea, că e prea de porc!
Acuma, că m-a stârnit Băse, hai să vă zic o poveste adevărată.
Eram în armată, intrasem la facultate și de aia făceam doar 9 luni, la TR – termen redus. Am făcut la Târgoviște, la tancuri. Am fost noi, de la Mașini-Unelte, împreună cu cei de la Mașini Termice din București și cu băieții de la TCM-ul din Sibiu. Faini băieți! Pentru că acolo nu aveam Facebook, nici măcar net (glumesc, vorbim de perioada 1979-80), iar la televizor erau doar căcaturi comuniste, singurele bucurii pentru mine erau cărțile, cititul și scrisul de scrisori. Pentru un băiat în armată, în anii ăia, momentul în care primea o scrisoare era atât de special, încât provoca o plăcere extraordinară. Cel puțin, așa era pentru mine. Iar dacă scrisorica era și de la o fată, ce mai! eram aproape de orgasm. Cu toată bromura lor pe care ne-o puneau în ceaiul de dimineață sau de seară…
Într-o zi, prin noiembrie, nu știu de unde veneam, intru în dormitor și mă duc la patul meu. Aveam dormitor d-ăla mare, de 32 de persoane, cu paturi suprapuse. Io dormeam sus, dar valiza – le știți, alea celebre, din lemn – o țineam sub patul de la “parter”. Și observ că valiza fusese deschisă, iar încuietoarea era spartă. Întreb în jur ce s-a întâmplat, iar băieții sar pe mine “băi, Gheorfane, ai belit-o! Te caută CI-stul, el a venit și ți-a deschis valiza, cică ai primit o scrisoare nașpa, du-te la el”. (Asta cu Gheorfanul era derivata unei porecle inițiale de Gyorfy, pe care o primisem în anul întâi de liceu de la prietenul meu Liviu Mancaș. A mai avut și varianta Borfanul 🙂
M-am căcat pe mine de frică, știam că ceistul era ăla de la securitate, mă gandeam că iar trebuie să explic vreo caricatură sau ce-oi mai fi făcut pe-acolo. Mai ales că făceam și gazeta de perete și puneam tot felul de chestii cu schepsis pe ea, sau cu dublu înțeles. Dizident, ce mai 🙂 Că nici în armată nu stăteam potolit, vorbeam tot felul de prostii anti, spuneam cele mai multe bancuri, așa că erau toate motivele să mă ia ăștia la ochi. La ăia albaștri.
Mă duc la biroul respectiv, bat, intru, salut, mă prezint.
– Să trăiți! Tovarășe căpitan, sunt Mircea Gheorghe, soldat TR de la plutonul unu, compania întâi, m-am prezentat la ordinele dumneavoastră!
Securistul se uită la mine, după care începe să mă întrebe diverse generalități, dacă îmi place armata, la ce facultate intrasem, prostii. Până când scoate dintr-un sertar un plic, îl pune pe masă și mă întreabă direct:
– Tovarășe soldat, dumneata vrei să dezertezi??
Io, deja ud că nu știam unde vrea să ajungă, iar era să leșin!
– Nu, să trăiți!
Pe bune, acum! Dacă chiar aveam de gând să fac un mic prison break de Târgoviște, el credea că într-adevăr o să-l informez pe el?
– Dar cu scrisoarea asta ce e?
Mă uit, un plic complet atipic, cu multe chestii colorate, desenate și aplicate pe el. Scrisul era îngrijit, cu Rotring-ul de 1mm, scris cu șablonul, nu de mână. Repet, vorbim de noiembrie 1979, când singurele plicuri pe care le găseai erau cele albe, iar dacă aveai d-alea cu Par Avion pe ele, erai șmecher.

Plicul

Pentru ca noi la liceu la Sava nu făceam desen, în ultimul an de liceu, luasem meditații la desen cu un arhitect foarte valoros, un om deosebit, Mihai Nicolescu. Terminase Arhitectura cu zece și lucra atunci pe platforma de la Fizică Atomică din Măgurele. Perspectivă, geometrie descriptivă, axonometrii, umbre, proporții, case țărănești, edificii importante, valorat, colorit, ce mai, toate alea. La desenul în perspectivă, punctul în care se adună, se întâlnesc toate dreptele paralele se cheamă punct de fugă. În acel loc de pe linia orizontului “fug” toate liniile care pleacă de la privitor spre orizont, în punctul în care privește acesta.

Cel mai cunoscut exemplu este “Cina cea de taină”, genialul tablou al lui Leonardo da Vinci. Toate liniile orizontale ale acoperișului încăperii și ale fantelor din pereți, prelungite, duc în punctul de fugă central, exact în ochiul lui Isus Hristos. Deși, în realitate, evident că ele sunt paralele.
Pe plic erau mai multe puncte de vedere și un… PUNCT DE FUGĂ. Pe unde, evident, distinsul a crezut că eu vreau să fug din unitate. Iar instrucțiunile ar fi fost în interiorul plicului. De aceea, îmi și deschisese plicul să citească conținutul. Sincer, înainte îi credeam p-ăia de la secu’ mai inteligenți, însă după episodul ăsta, m-am lămurit și cu ei. Mi-a luat ceva timp să-i explic pe scurt teoria perspectivei, a avut ceva urme de inteligență și părea ca l-am lămurit, dar în final parcă tot am avut impresia ca nu era sută la sută convins că nu l-am aburit…
Peste doar un an avea să apară Cel Mai Iubit Dintre Pământeni, excelentul roman al lui Marin Preda. Când am citit ce a pățit Victor Petrini, arestat pentru că într-o scrisoare peste graniță i-a scris unui fost coleg aștept ordonanțele dumneavoastră, pe bune dacă nu m-am gândit că este exact întâmplarea mea cu scrisoarea primită și cu securistul unității militare. Doar ca la mine totul s-a terminat cu bine…

Așadar, nea Băsescule, hai, bre, las-o-ncolo, chiar nu știai că ăia de la CI din armată sunt de la securitate? O știam io, un biet soldat terist și n-o știai matale, ditamai comandantul de navă? Hai, zi-o p-aia pe bune, și-ți promit că, chiar dacă ai fi colaborat, eu tot te consider cel mai bun politician pe care l-am cunoscut…

Justiția în România, parte din mișcarea #metoo

Un subiect care, dupa Revolutie, nu interesa pe nimeni. Ca stiam ca functioneaza doar la nivelul 1 al populatiei! Nici nu ne puteam imagina ca niste oameni politici cu functii babane pot cumva sa raspunda vreodata in fata legii.

Va amintiti ce zaiafet a fost prin media cand l-au luat pe Nastase? Cel care a inventat fularul anti-glont! Figura asta l-a facut celebru, ca d-aia cred ca n-avea dreptate Base cand i-a zis „Adriane, nici nu stii / Cat de mic incepi sa fii…” Frate, au mers presarii cu masinile dupa duba cere-l luase pe ex-premierul arestat, tot drumul pana la Rahova. Nici macar JFK nu are atata traseu filmat in ziua atentatului…

Asadar, „DNA sa vina sa va ia!” a inceput tiptil-tiptil sa-si faca treaba si mendrele, iar acum avem echipe de la televiziuni care vin ca la pescuit in fata sediului justitiar din Stirbey Voda, ca sigur au ce prinde zilnic! Si pesti d-aia mari, nu plevusca. Pai, daca nici la noi nu e coruptie, atunci nu e nicaieri!

Eu chiar nu stiu de ce casele de pariuri nu s-au prins de potentialul acestui business, sa parieze pe fiecare om politic o cota de a fi arestat. De exemplu, Voiculescu, ar fi avut cota cea mai mica, la bataie cu Dragnea. In schimb, daca pariezi pe Ciolos, cota e fenomenala! Om te faci 😊

Asa, deci justitia de cativa ani a ajuns sa-i jeneze un pic, pe la incheieturile alea unde se prind bratarile, pe maharii nostri. S-au prins ei care-i treaba si ca nimeni nu mai intreaba despre ce furaciuni s-au facut inainte de 2000, asta e, sa fie primit! Acum se regrupeaza si se reorganizeaza sa-si protezeje agoniseala din mileniul asta. Cam greu, ca la momentul la care ei furau, credeau ca sunt „Dumnezei pe pamant” si ca nu-i atinge nimic, in veci pururi.

Insa socoteala din targ nu se potriveste cu cea din sediul DNA, asa ca au fost luati la intrebari. Unii si la intre bare! Un pic, asa, de impresie artistica! Mai stai tu un an, mai uitam noi de unul, mai scrii tu o lucrare stiintifica, mai si niste zile de la mine (vorba cantecului). Si gata! Au iesit la vopsea!

Nici cu onoarea prea terfelita, nici cu banii luati. Sunt ca noi, numa’ buni s-o ia de la capat!

Totusi, back on track, subiectul era JUSTITIA! Gagica aia de-o desenai io, cu balanta, impartiala, obiectiva, legata la ochi, care cantareste si imparte dreptatea prin lume. Pe bune? Pai, daca e asa, PSDragnea s-a gandit s-o violeze! Masiv si intens. In iarna a dat cu OUG 13 in ea, apoi i-a tras si un 14, iar dupa, cand a vazut ca era cam deranj in Piata, a zis ca Ooops! Stai, ca el nu stie nimic de prag, de abuz, ca berbecul ala de la justitie nu a comunicat cum trebuie, ia sa-l dam jos. Adica sus, si l-au pus in parlament. Ca acolo e mai util, dupa cum se vede fix in zilele astea…

Si, de atunci, toti i-o trag justitiei, cu vorba sau cu fapta, si noaptea ca hotii, si ziua-n amiaza mare, non-stop ce mai! Acum, pe bune, cat sa mai reziste si fata asta? Acum ii da si ea in vileag pe hartuitori, ca tot se poarta #metoo…

Chiar, o mai fi fata mare?