Știți, desigur, de dezvăluirile de zilele trecute despre comportamentul și limbajul șefei TVR, vizavi de angajatii proprii. As vrea să mă refer la mai multe aspecte. Nu e vorba doar de “picanterii de limbaj”, așa cum încerca un pesedist sa minimizeze faptele. E vorba despre ceva mai adânc și, care, din păcate, arată că nu e bună calea pe care suntem.
(credit foto – Ana Gheorghe)
Mai întâi, să vorbim puțin despre independența presei, deoarece, coincidență sau nu, scandalul a fost programat sa erupă exact în ziua celebrării independenței presei internaționale.
În facultate, am făcut parte din presa studențească, am mai povestit aici. Cei din conducerea redacțiilor ziarelor și revistelor studențești, eram invitați în fiecare vacanță de vara într-o tabără “de instruire politico-ideologică”, timp de doua săptămâni. Tabăra era la Izvorul Mureșului, un loc de un pitoresc desăvârșit. Iar faptul ca totul era moka, plin de studenți, toți cu o anumită preocupare comună, făcea ca întreg evenimentul să fie agreabil. Chiar dacă, la ședințe și prelegeri, încercau să ne spele creierii diverși propagandisti sau ziariști cu experienta. Acolo am cunoscut cea mai mare parte a celor care, după Revoluție, au lucrat sau condus presa din România. Evident ca în fiecare seară era discotecă, adică un fel de club pentru tinerii de azi. Berea ne-o cumpăram noi, din birturile din stațiune 🙂 cred ca era 3-4 lei sticla. Erau sticlele alea comune pentru bere și ulei, de jumate, verzi sau maro. Și, când aveai ghinion, găseai câte-o bere într-o fosta sticla de ulei, ce nu a fost bine spălată. Nu va imaginați ce gust oribil putea avea…
Instalația audio și cea de lumini era similară cu aceea din discoteca Ring, din Costinești, ceva de vis pentru anii aia în România. Nu știu cum, au adus ăștia de afară astea două kituri foarte moderne și dotate cu efecte mișto. Pe vremea aia nu se mai importa nimic, că Ceaușescu voia sa adune valuta ca să plătească datoriile externe. Însă cine a fost în Ring la începutul anilor 80, sau chiar la Izvorul Mureșului, știe ce zic.
Revenind la spălarea de creier, unul din speakeri a predat o lectie pe care am reținut-o apoi toată viața. Dacă vreți sa știți orientarea unui publicații, vedeți ce scrie pe antet. La acel moment, tot ce apărea în România avea sloganul comunist “Proletari din toate țările, uniți-vă!”. Așadar, toate exprimau, sub o formă sau alta, linia Partidului. Evident, când apărea ceva ce scăpa de cenzură și era considerat de regim ca fiind subversiv, sau periculos, se retrăgea tirajul, sau publicația respectivă. Treaba asta e valabila și acum, peste tot în lume. Trebuie văzut cine da banii. Sau, celebrul follow the money! Așa îți dai seama ce punct de vedere citești. Povestea asta cu “publicație independentă” și alte prostii, sunt de adormit copiii. Ca doar nu o băga cineva banii într-o publicație ca să scrie împotriva lui însuși! Sau poți s-o faci, într-o anumită măsură și perioada, doar ca să înșeli vigilențe și să adormi suspiciuni. Ori, chiar din prostie! E ca și cum ai avea un departament de marketing care ar lupta împotriva propriei companii. Poate exista asa ceva, dar nu cu intenție.
Să ne întoarcem la oile noastre, mai bine zis la capetele de porc. În urma cu câteva zile, Dragoș Pătraru a dat publicității niște dovezi ale stilului de conducere din TVR. Cu multe invective și cu aprecieri despre proprii angajați că ar avea “cap de porc”. Plec de la un adevăr menționat mai sus, așa că, în opinia mea, TVR nu va fi niciodată independentă! Așa cum, nici pana acum, nu a fost vreodată. Va avea diverse grade de obediență față de putere, în funcție de persoanele din conducere. Dar nu numai. Pentru că realizatorii de emisiuni sunt cei care, în general, sunt mai stabili decât sefii cei mari și au și ei simpatiile lor politice, care câteodată coincid cu linia directoare, alteori, nu. Deci, amestec în programe, sau în direcțiile de atac, vor fi mereu, mai străvezii sau mai puternice. Mai pe scurt, o forma, e adevărat, mai mult sau mai putin diluata de cenzura, va fi mereu. Pentru că șefii vor sa primească bugete, date de comisii din parlament, care acum sunt majoritar roșii pesede. Deci, nu e de mirare. Asta nu înseamnă că e acceptabil.
Imediat după revoluție, pana la apariția televiziunilor comerciale, șeful TVR era o persoană extrem de puternică în societatea noastră. Pentru că televiziunea de stat era principalul canal de propaganda al puterii, neavând alte opțiuni de informare corectă. În timp, audientele prăbușindu-se, această poziție a devenit mult mai diluată, numele șefilor fiind din ce în ce mai necunoscute publicului larg, rămânând cu rezonanță doar în zona media. Alte televiziuni, cum ar fi Antena 3 și România TV, au devenit, în timp, principalele goarne pesediste, care informează – evident, independent 🙂 – electoratul din ce în ce mai dependent de manele, bârfe, state paralele și binoame. Probabil în câțiva ani, când rolul televiziunii în informare va fi din ce în ce mai scăzut, vom simți o eliberare din acest șantaj mediatic. Se pare ca sunt unii strategi care deja au simțit direcția și de aceea încearcă Dragnea sa introducă legea defaimarii, sau cum i-o zice, pentru ca, pe net, nu prea mai poți controla ce apare. Vom vedea.
Acum, chiar în timp ce scriam, mă gândeam dacă pot aplica regula asta cu follow the money si la mine, la caricaturile, ironiile, satirele și textele din blogul meu. Da, e clar, și eu sunt cenzurat! Dar e cenzura interna, dictata propria mea conștiință 🙂 Așa că, vedeți, mă încadrez și eu linia generala a cenzurii.
Partea a doua a problemei se referă la calificativele date, cu atâta generozitate, propriilor reporteri, de către șefă. Sunt convins ca a făcut ceva cursuri de management, sau leadership, sau de motivare etc. Însă e clar ca nu s-a prins nimic de ea! Bani aruncați degeaba. Banii noștri, să nu uităm! Cum să-ți cataloghezi astfel un angajat propriu, pentru că și-a făcut treaba? Presupunem ca, în mintea șefei, reporterul TVR a greșit. Exista milioane de metode de coaching – că doar toată lumea acum e specializată în personal coaching, nu? – care sa fi îndreptat această situație. Punându-i stampila de “cap de porc”, conducătoarea TVR nu-și da seama ca se descalifică singură: înseamnă că ăsta este nivelul la care a reușit ea sa aducă evolutia angajaților, asadar ea insasi nu este la nivelul cerut de competențe necesare unui astfel de post.
Aaa, și mai e ceva: mereu oamenii din televiziuni și radiouri publice spun ca rolul lor este unul educativ, nu comercial, ca al celor private. Perfect adevărat, de multe ori ascult cu mare placere România Cultural și România Muzical, pentru programele lor inspirate. Însă care e rolul educativ al speech-ului unde tipa asta își bagă și-și scoate la fiecare două vorbe? Și mai e și femeie… Deși, în ultimii ani, emanciparea femeilor a luat diverse forme destul de deviante, pentru că, în dorința lor de a fi egalele bărbaților, le-au preluat și înjurăturile, fiind mai mereu cu… aia-n gură. Trist, pentru că femeile, prin natura lor, ne sunt superioare și ar trebui să nu se coboare la nivelul nostru, bădărănesc.
In final, remarc că, ceea ce se petrece la nivelul unei instituții de talia televiziunii publice, la fel ca si in cazul conducerii Guvernului, nu face decât să se încadreze în poza generală: România este condusă, după o sută de ani de evoluție, în mai toate domeniile controlate de politic, de persoane care nu au depășit nivelul capetelor de porc din “Ferma Animalelor”.
