Amintiri de vreme închisă…
Azi a fost mai închisă vremea, chiar rece, după ploaia de peste noapte. Cu toate astea, am ieșit tot afară, în grădină, să lucrez. Vara nu am loc în casă, mă simt de parcă mă strânge.Brusc, cu vremea asta mi-am amintit de copilărie, atunci când mergeam cu ai mei la mare, în vacanța de vară. În fiecare an se nimerea o zi nașpa, cu nori, sau chiar cu ploaie. În ziua aia se făcea turul stațiunilor. Luam cu noi și calabalacul de plajă, că poate se făcea frumos peste zi și puteam să facem plajă acolo unde ne apuca vremea frumoasă. Fiecare zi de plajă era importantă într-un concediu. Ai mei încă nu aveau mașină pe vremea aia, așa că aveam de carat prin autobuzele de pe litoral tot bagajul. Iar în anii aia tocmai apăruse moda cu “cortul”. Ghilimelele sunt pentru că, practic, nu era un cort, ci infigeai patru bețe în nisip, la colțurile ceaceafului de plajă și deasupra în vârful lor, mai puneai un cearceaf. Așa, puteai rezista la umbră în timpul vipiei de la amiază, când soarele era turbat, iar nisipul încins de nu puteai călca pe el decât în șlapi.
Și, de obicei, când plecam la masa de prânz, rugai vecinii de cearceaf să se uite și la cortul tău, să nu dispară. Pentru că locurile de plajă erau prețioase, pentru unul bun trebuia să vii de dis de dimineață să îl ocupi, altfel, găseai tocmai la perete loc.
Așadar, îmi amintesc stațiile de autobuz pline de oameni cu copiii târâți după ei, alături de mingi, colaci de plajă, saltele, sacoșe și, evident, betele de cort 🙂
De obicei, cu ai mei mergeam la Eforie Sud, probabil pentru că era și ghiolul, dar and că mai degrabă că era cel mai ieftin.
Așa că restul stațiunilor, mi se păreau din alte filme. Adevărul e că atunci, în anii 70, alea erau toate mișto, pline de hoteluri noi.
De obicei, după amiaza acelei zile de turul litoralului, se însenina. Și făceam plajă acolo unde ne prindea soarele. Așa am apucat să fac plajă și pe la Mamaia, sau la Neptun și Venus.
Ca adult, am avut norocul să merg pe multe plaje din lume, unele mai mișto ca altele, dar parcă savoarea celor din copilărie nu am mai găsit-o nicicând…
Hopa! Hai că parcă s-a mijit puțin soarele. Mă întind și eu la plajă 😜
O vară frumoasă, prieteni!