Turist în România: Mamaia

Impreuna cu Mircea
MAMAIA
Împreună cu Mircea, fiul cel mare, am făcut o ieșeală la mare, la noi. Pentru că nu prea am stare să rămân mult timp în același loc, am cotrobăit aproape pe tot litoralul.
Fără nicio pretenție de pricepere în turism, sau evaluare în genul ăsta, o să las aici impresiile mele despre experiența în locurile pe care le-am văzut acum. Este strict percepția mea și e posibil să nu fie împărtășită de alții. E doar o informație, ce poate fi utilă și pentru altcineva care ar vrea să viziteze aceleași locuri.
Așa că încep cu Mamaia.
În ultimii ani, de câte ori merg în Mamaia, stau în principal în zona de nord, pentru că acolo se întâmplă lucruri. Nu spun că în partea clasică nu e mișto, mai ales că în timp s-a refăcut și faleza, hotelurile, ori au apărut lucruri noi. Dar parcă nordul e mai dinamic, acolo era pur și simplu, câmp și totul e nou, modern, în genere de bun gust. Acolo, fiind spațiu, au loc și evenimente, cum a fost și show-ul lui Jamiraquai, pe care l-am văzut pe plaja H2O.
Si cluburile, tot acolo sunt, iar eu ascult mult muzica de clubbing.
Evident, au contribuit și conferințele Vodafone, organizate în zonă, în care eram cazat la Phoenicia Luxury, ceea ce mi a permis să văd evoluția de la an la an a zonei. Plajele s-au lățit în toată Mamaia, ceea ce i-a deranjat pe unii, care eu de străbătut distanțe prea mari de pe șezlong până la apă… Ciudată perspectivă. Ar trebui să fie bucuroși, că mai merg și ei un pic, cât de cât “să-și facă pașii”. Ei nu știu, poate, cum era acum câțiva ani, când apa mâncase plaja până la vreo 10 m de hoteluri, așa încât, ca să treci, trebuia să urci pe terasa hotelului, ca să nu intri în apă. Citiți tirurile din presa de acum 10 ani, că dispar plajele din România și România întra în faliment turistic pe litoral… Aste e, niciodată nu suntem mulțumiți!
Au apărut în zonă clădiri mari, bine proiectate, cu multă sticla, palmieri în jur și lifturi exterioare. Complexul Nordis e un bun exemplu, nu singurul. Cu o arhitectură vălutită, ca tot suntem la mare, se integrează mișto în toată zona. Abia aștept să văd finalul, pe hârtie arată bine planurile. Nu e singurul complex apărut, și semnele sunt bune. În mintea mea, cu cât mai multe investiții în turismul nostru, mai ales de așa anvergură, cu atât mai bine. De aici și plajele lărgite, cineva chiar se gândește strategic, în viitor. Multe dintre hotelurile noi de aici poți să le pui în Miami, se integrează la fel de bine și acolo.
De fapt, ca și Mamaia, Miami Beach e tot o limbă de pământ între ape.
Prețurile, evident, mari. Ca exemplu, să comparăm mere cu mere, un porumb fiert este 10 lei în Mamaia și 6 lei în Vamă 😜
Impreuna cu Mircea
Impreuna cu Mircea
Poți găsi plaje de toate felurile și toate gusturile. Cu muzică pusă de DJ și șampanie rose la roabâ, sau pe șezlong normal, ori, de ce nu, pe prosop sau cearșaf propriu, sau direct pe nisip.
Mai sunt destule clădiri în construcție, chiar și terenuri încă goale, dar în perspectivă Mamaia va fi din ce în ce mai bine, cu părți medium, dar și premium.
La plecare, am dat o tură și prin Năvodari, care, practic, e lipit acum de Mamaia. S-a umplut, s-a construit enorm, rar mai vezi un teren viran, ceea ce e o dezvoltare extraordinară. Bravo lor, se vede că primăria a ținut cât de cât sub control regimul de înălțime egal și PUZurile, pentru că nu am observat anomalii.
Însă ambele, și Mamaia Nord, dar și Năvodari, suferă de prea puțin “verde”. E firesc, atunci când cumperi terenul cu atâția EUR, nu-ți vine să nu construiești pe el cât mai mult, ca să lași să crească pomii… Probabil, odată cu trecerea timpului, va mai crește vegetația și va mai diminua vederea atâtor betoane.
Oricum, după părerea mea, Mamaia este acum cea mai de soi stațiune de la noi.
– Pentru mai multe foto si video, click aici!

Amintiri de vreme închisă…

Azi a fost mai închisă vremea, chiar rece, după ploaia de peste noapte. Cu toate astea, am ieșit tot afară, în grădină, să lucrez. Vara nu am loc în casă, mă simt de parcă mă strânge.Brusc, cu vremea asta mi-am amintit de copilărie, atunci când mergeam cu ai mei la mare, în vacanța de vară. În fiecare an se nimerea o zi nașpa, cu nori, sau chiar cu ploaie. În ziua aia se făcea turul stațiunilor. Luam cu noi și calabalacul de plajă, că poate se făcea frumos peste zi și puteam să facem plajă acolo unde ne apuca vremea frumoasă. Fiecare zi de plajă era importantă într-un concediu. Ai mei încă nu aveau mașină pe vremea aia, așa că aveam de carat prin autobuzele de pe litoral tot bagajul. Iar în anii aia tocmai apăruse moda cu “cortul”. Ghilimelele sunt pentru că, practic, nu era un cort, ci infigeai patru bețe în nisip, la colțurile ceaceafului de plajă și deasupra în vârful lor, mai puneai un cearceaf. Așa, puteai rezista la umbră în timpul vipiei de la amiază, când soarele era turbat, iar nisipul încins de nu puteai călca pe el decât în șlapi.
Și, de obicei, când plecam la masa de prânz, rugai vecinii de cearceaf să se uite și la cortul tău, să nu dispară. Pentru că locurile de plajă erau prețioase, pentru unul bun trebuia să vii de dis de dimineață să îl ocupi, altfel, găseai tocmai la perete loc.

Așadar, îmi amintesc stațiile de autobuz pline de oameni cu copiii târâți după ei, alături de mingi, colaci de plajă, saltele, sacoșe și, evident, betele de cort 🙂
De obicei, cu ai mei mergeam la Eforie Sud, probabil pentru că era și ghiolul, dar and că mai degrabă că era cel mai ieftin.
Așa că restul stațiunilor, mi se păreau din alte filme. Adevărul e că atunci, în anii 70, alea erau toate mișto, pline de hoteluri noi.
De obicei, după amiaza acelei zile de turul litoralului, se însenina. Și făceam plajă acolo unde ne prindea soarele. Așa am apucat să fac plajă și pe la Mamaia, sau la Neptun și Venus.
Ca adult, am avut norocul să merg pe multe plaje din lume, unele mai mișto ca altele, dar parcă savoarea celor din copilărie nu am mai găsit-o nicicând…
Hopa! Hai că parcă s-a mijit puțin soarele. Mă întind și eu la plajă 😜
O vară frumoasă, prieteni!