20 mai 1990 – Duminica Orbului, sau de ce orbecăim și acum…

Exact acum 28 de ani, 20 mai a picat tot intr-o duminica. Si a fost asa-numita DUMINICA ORBULUI. Sau, pentru cei care stiu, atunci au avut loc primele alegeri libere din Romania post-comunista. Rezultatul a fost covarsitor rosu, adica larga majoritate FSN, iar presedinte, Ion Iliescu,… daca sunteti de acord!

A fost prima oara cand mi-am dat seama ce inseamna inertia, la nivel social. Era o teorie a schimbarii mentalitatii maselor, care spunea ca, pentru fiecare milion de populatie este necesar un an sa se schimbe mentalul comun. De aici, Silviu Brucan a facut celebra profetie ca poporului nostru ii va lua 20 de ani sa ajunga la democratie. Astazi, se vede treaba ca Brucan a fost un optimist!

Noi veneam dupa 50 de ani de indobitocire comunista, in care intreg sistemul de valori a fost pus cu curu-n sus, iar tot ce era etalon stabilit in sute de ani si impamantenit, s-a dus dracu’… Elitele, din orice domeniu, cei valorosi, invatati, intreprinzatori, bogati, au fost desproprietariti, pusi in inchisori, sau trimisi la canal, sau, mai simplu, omorati. Si, pentru ca in locurile ramase libere nu mai era nimic, vidul creat i-a supt pe cei din nivelele inferioare si i-a plantat in locuri niciodata sperate de ei inainte. Exact cum s-a-ntamplat acum cu Veorica. Si vedem cu totii urmarile!

Ei, si vine revolutia, lumea iese pe strazi, Ceausescu se da o tura cu elicopterul, il prind unii in doua ore, apoi il tin trei zile captiv, pana s-a negociat cine castiga. In timpul asta, in tara se instituie simularea cu teroristii, mor vreo mie de romani, asa, sa dea culoare unui scenariu grotesc, dar care altfel nu ar fi avut audienta necesara. Si nu ar fi avut ce sa emane!

Pentru ca FSNul, in frunte cu Ion Iliescu, s-au numit EMANATII REVOLUTIEI, si pana si azi PSDul isi revendica titulatura, asa cum clama in urma cu cateva zile eminentul lor reprezentant, Codrin Stefenescu.

Si, exact ca-n povestea cu Zdreanta, EL SE JURA CA NU FURA, FSNul declara, sus si tare ca el doar organizeaza alegerile si nu participa la alegeri. Dar, pentru ca traim in Romania si, vorba unui fesenist din perioada aia, „mesele ma vrea”, partidul-stat s-a sucit si a decis ca participa la alegeri. Pe care le-au stabilit in duminica de 20 mai. A inceput forfota cu campania electorala, s-au separat apele, fiecare cu a ma-sii, asa incat divizarea a pus mana pe tara. Dupa un manual de manipulare vechi de mii de ani: divide et impera! Patima era mare, s-au certat prieteni de-o viata, familii intregi separate de pro sau contra FSN, soti de sotii, frate de sora… Iar televiziunea romana, evident libera, transmitea, impartial, ode lui Iliescu si PSDului, ca asa a fost ea invata, inca de la nastere: sa tina cu puterea. Imi amintesc ca, printre putinele emisiuni libere era una studenteasca, vineri noaptea, de o ora. Atat!

Incepand cu martie, 1990, dupa manifestatiile masive din Piata Victoriei, dupa ce venisera deja minerii de vreo doua ori, mai toate partidele opozitiei isi faceau mitinguri la Herastrau, in actuala Piata Charles de Gaulle. In aprilie, cand simpatizantii taranisti s-au intors, pe Magheru, de la un asftel de miting catre Universitate, de la un balcon, cineva „de buna credinta” i-a aruncat cuiva din coloana in cap cu un ghiveci cu flori, ranindu-l destul de serios. Asa a inceput miscarea de protest din piata universitatii, care a sfarsit in miros de sange si cu arome de panselute plantate de mineri, in 13-15 iunie 1990.

Apele se separasera atat de tare in toate mediile, atat la serviciu, cat si pe strada, sau la coada, dandu-ti seama cine cu cine va vota. La coada la chioscurile de ziare, dupa ce cumpara respectiva persoana, stiai ce orientare are. Adevarul, condus de Darie Novaceanu si avandu-l in componenta, pe atunci tanarul redactor Cristian Tudor Popescu, era cu FSNul, iar Romania Libera, in frunte cu Petre Mihai Bacanu, cu ceilalti.

Semnul electoral al FSNului erau cei trei trandafiri, asa ca incepusera deja sloganuri legate de asta. Fesenistii spuneau Trandafirul infloreste in mai! La care, plapanda opozitie, raspundea …si se scutura in iunie! Ce perioada romantica, parca eram in razboiul celor doua roze. Adica trei 🙂

Daca as fi postat atunci pe Facebook fotografia asta, as fi fost catalogat, pe buna dreptate, ca fiind un veritabil fesenist. Noroc ca pe atunci Mark Z. abia era un copilut, se juca cu … in nisip si nu stia el ce avea sa inventeze 😊

FSNul a castigat detasat in Parlament, iar Iliescu a iesit presedinte cu 85%! In martie 1990, m-am inscris la liberali, cu care am votat pentru parlament. Insa, la prezidentiale am votat cu Ratiu, pentru ca m-a convins la ultima confruntare electorala, in care a aparut alaturi de Iliescu si Campeanu. Atunci, in mesajul final, el a explicat, intr-un mod atat de simplu incat am inteles pana si eu, chintesenta democratiei: voi lupta pana la ultima picatura de sange, ca sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine. A mai adaugat ceva mult mai  direct: daca vreti ca Romania sa aleaga calea spre Est, spre Rusia, domnul Iliescu este cel mai potrivit. Daca vreti Vest, votati-ma pe mine!

Toata ziua au fost niste cozi enooorme la vot si-mi amintesc ca, in incercarea mea disperata de a sta mai putin sa astept, am mers la vot in timpul in care la televizor era serialul Sclava Isaura, ce avea audiente colosale. Tot degeaba. Scorul a fost Iliescu 85%, Campeanu 10%, Ratiu 5%.

Si, uite-asa, chiar si acum, dupa 28 de ani, toot mergem pe calea strajuita, mai ales de-a stanga, de cei trei trandafiri. Ce nu se mai ofilesc, dracului, odata… 🙁

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *