Sunt unul dintre cei care am privilegiul sa fiu bolnav de cancer. Va explic imediat de ce priviligiu. De cand am aflat ca am boala, pe la inceputul lui noiembrie, am citit ceva mai multe despre cum sta chestia asta cu cancerul. Sunt multe pareri. Unii zic ca niste celule, la un moment dat, o iau razna si se transforma. Ori ca e genetic. Altii zic ca e sigur un element generator, ca de pilda, stresul. Sau fumatul, sau expunerea la soare, sau consumul excesiv de E-uri, sau de ce vreti voi. Sunt si pareri ca toti avem o forma sau alta, dar nu se manifesta. Iar altii zic ca, pur si simplu te imbolnavesti din ghinion! Asta e, la norocul meu inseamna ca eu am privilegiul sa fiu bolnav, ca nu cred i se da cuiva slab asa povara, ci doar celor puternici, care-l pot duce! Desi eu niciodata n-am fost puternic… si niciodata n-am fumat.
Evident ca in prima faza, normal, te sperii si-ti zici Ooops, baga-mi-as, am belit-o! Apoi, usor-usor, iti revii si o iei, cat de cat sistematic, sa vezi ce-i de facut. La mine au fost multe de facut. Si inca mai sunt. Nu cred ca exista cancer simplu. Exista forme mai usoare, mai putin agresive. Insa la cancer nimic nu e usor. Nici macar daca te impaci cu ideea…
Am retrait, in perioada de inceput, pana m-am pregatit de operatie, toate etapele alea pe care le invatam la cursurile de Change Management, de la faza de denial, ca nu ti se poate intampla tocmai tie, pana la acceptare, apoi suflecarea manecilor, scuipat in palme, pus mana pe cazma si Gata, hai, frate, pe viata si pe moarte! Aici e chiar pe bune expresia…
Adevarul e ca, uneori, ma mai apuca asa, mici crize d-ale cretine, in care zici ca nu e drept, ca ai fost cumpatat, ai mancat sanatos, n-ai facut excese de nici un fel, ca nu meriti asta. Dar nimeni nu merita! Asa ca trec repede, iti stergi lacrimile si o iei de la capat. Dar asta ramane intre noi, sa n-o mai ziceti nimanui, ca nu vreau sa se stie 😊
Bine, eu am fost si norocos. Aici, pe bune! Ca am avut curajul sa spun public ce mi se intampla si-atunci voi, prietenii mei, mi-ati sarit in ajutor asa cum nu credeam ca se poate. Gandurile voastre bune, mesajele, discutiile, incurajarile, sfaturile, recomandarile, toate au avut rolul sa ma ajute sa trec mai usor peste. Oho, cat de important e sa nu fii singur in fata dusmanului, nici n-aveti idee!
Multi dintre voi mi-ati recomandat calea credintei. Sunt multi oameni care s-au vindecat prin credinta, post, rugaciuni si alte solutii alternative, diferite de medicina „ortodoxa”. Cred asta. Si eu vorbesc cu Dumnezeu, ca-mi e frica si e firesc sa-I cer ajutorul, Insa, ce nu stiti, cand vreau sa-I vorbesc lui Dumnezeu, nu ma uit in sus, ma uit in oglinda…
Cancerul meu este mai agresiv decat se stia inainte de operatie. In urma biopsiei dinainte, aveam un scor Gleason de 7. Dupa operatie, examenul anatomopatologic a constatat ca e mai agresiv, cu scor de 8. Asta inseamna naspa… (Wikipedia: Tumors with Gleason scores 8-10 tend to be advanced neoplasms that are unlikely to be cured. Although some evidence suggests that prostate cancers will become more aggressive over time, Gleason scores usually remain stable for a few years.)
Asa ca, la trei luni de la operatie, am trecut la „sezonul doi”. Adica intalnirea cu oncologul. Care mi-a recomandat tratament hormonal, iar apoi radioterapie. Posibil si chimio, dar e prea devreme de estimat. Si mult analize. Pentru ca bestia asta de cancer la prostata are prostul obicei sa se dea de trei ori peste cap si sa se transforme in cancer de oase. Asa ca am de facut saptamana viitoare o scintigrafie osoasa, unde am inteles ca te tine asa, la vreo 3-4 ore… Apoi iar de facut analize multe de urina, sange. Si, evident, PSA-ul. Fac o paranteza aici, ca sa va rog, pe toti care cititi randurile astea, sa dati share, sau sa ii rugati pe toti barbatii pe care ii stiti peste 45-50 de ani sa-si faca aceasta analiza de PSA. Le poate salva viata! Vedeti ca am mai scris pe blog despre asta, daca e nevoie de mai multe amanunte.
Apropo, pentru cei care nu stiu, cancerul meu este unul de prostata si operatia am avut noroc s-o fac la Spitalul Monza, unde dl. doctor Cristian Surcel m-a operat laparoscopic, cu robotul, deci la cel mai inalt nivel tehnologic posibil acum la nivel mondial. Refacerea a fost ok, deci fizic sunt ca nou 😊 Insa e un cancer parsiv, pe care nu-l simti si lucreaza pe dedesubt…
Ei… si aici ajungem la partea cu Romania. Daca ce am scris mai sus e valabil oriunde in lume, specificul national incepe sa se simta de aici inainte. Mai exact, cand a trebuit sa-mi programez RMNul si CT-ul (computer tomograf). Am sunat la toata lista de spitale care au dotarea corespunzatoare si am avut un singur raspuns: daca doriti cu decontare de la Casa de Asigurari, reveniti dupa luna iulie, ca nu mai sunt fonduri! Sau, mai exact, fa-ti matale examenele astea pe banii tai, ca noi nu-ti decontam nimic. Costurile sunt in jur de 1500 de lei. Pe bune? Pai aici intarzierile in tratament chiar sunt fatale, despre ce vorbim?
Ok, discutia nu este despre cati bani e vorba, sau daca am sau nu suma asta, ci de principiu. Asadar, m-am chinuit sa invat de copil, in scoala, in liceu (m-am dus la cel mai bun liceu din vremea mea, la Sf. Sava), crezand ca voi avea de castigat in viata daca reusesc sa intru acolo. Apoi in facultate am invatat pe branci, am terminat in top 10 pe tara, ca sa intru in cercetare, sa fiu mai sus, mai performant, mai valoros. Lucram ca nebunul la plansele alea format A0, unde proiectam masini-unelte, in probabil una din cele mai grele facultati. Desi Politehnica nu mi-a placut, pentru ca visul meu a fost sa devin arhitect, dar asta e o alta poveste, poate v-o zic vreodata…
A venit revolutia, s-a sters tot ce era inainte, reset, am luat-o de la capat si am dat la o parte tot ce construisem pana atunci. Am inceput sa vand pagere, din usa-n usa, am trecut la next level, la telefonie mobila, la Connex, apoi Vodafone, unde m-am straduit sa fiu cat mai bun acolo unde eram. Asta nu e un CV, nu caut job, doar vreau sa spun ceva: ca mereu am muncit mult, cu salarii bune, nu ma plang, dar am si platit taxe pe masura. Adica foarte mari! DE CE??? Ca la operatie nu am primt un leu de la stat. Iar acum, RMN si CT mi le fac pe banii mei. Sau, poate vreau sa ma programez in iulie. Baai, pai in iulie s-ar putea sa fie cam tarziu pentru ce-mi trebuie mie acum, nu credeti? Voi aia de la Casa de Asigurari, sau de la Ministre, sau mai exact, de la PSD, stiti ce-i aia cancer si ca asta nu prea iarta?
Unde s-au dus banii pe care i-am platit pe asigurari medicale zeci de ani? Poate la aia de sunt asistati social, ca sa iasa la vot PSDul?? Si care, in noptile in care eu invatam, sau lucram, ei faceau betii si adormeau prin santuri? Asa ca sa nu ma mai intrebati de ce ies in Piata sa strig impotriva Ciumei Rosii! Care e, de fapt, o alta boala fatala, ca si cancerul. Dar Romaniei.
Nu o mai lungesc. Este clar ca a fi bolnav de cancer, in Romania, e un lux. Pentru ca PSDul are „grija” de tine si, chiar daca legal, ofocial, declarativ, tratamentul de cancer este gratuit, trebuie sa vii cu bani de acasa. E adevarat, cand e vorba de sanatate, nu te mai uiti la bani, dai oricat. Eu sunt norocos ca-i am. Dar alti bolnavi de cancer? Si cand banii mei s-or termina, merg in piata si pictez Rapirea din Serai pentru o suta de lei, ca sunt sigur ca se va vinde in anii de glorie ce urmeaza sub conducerea Globinei.
Dar cum ar fi fost sa-i fi spus si eu statului, la care am cotizat peste treizeci de ani, auzi, stii ce? Vino asa, mai incolo dupa taxe, ca acum nu am fondurile necesare.
Ok, pana acum doar m-am plans, dar nu am venit cu nicio propunere. Iaca, am si solutii:
– de ce sa fiu obligat sa platesc asigurari de sanatate la stat? Le platesc unde vreau eu, la privat si raspund pentru decizia mea. Dar nici nu apelez la sanatatea de stat.
– de ce nu se poate sa platesc eu acum RMN, CT si ce-o mai fi, iar apoi statul sa-mi deduca sumele platite din taxe, impozite, sau viitoarele asigurari?
– de ce nu se poate sa platesc acum, apoi, cand vin banii la bugete, sa-mi dea banii inapoi?
Nu mai continui, ca sunt convins ca nu lipsa de solutii e problema, ci lipsa de dorinta de a se rezolva ceva. Propunerile mele de mai sus inseamna doar niste aplicatii banale de customer account, care sa tina socotelile astea. Nu se vrea sa se faca asa ceva, ca nu mai castiga baietii destepti.
Din pacate, noi, bolnavii de cancer din Romania, suntem condamnati, pe langa boala, si de geografie: pentru ca suntem in Romania. Iar sistemului corupt ii e foame de bani, trebuie sa-si alimenteze baronii si conducatorii cu averi colosale. De unde vin aceste averi? De la cei care si-au tocit coatele pe bancile scolii, sa-si ia examenele cu note mari, sa aiba salarii mari, sa plateasca taxe babane ca sa aiba ei de unde sa fure…
Altfel, toate bune, sa ne auzim sanatosi!
Sunt patru ani de cand sotul meu, la 45 de ani, a pierdut…sau poate a castigat….lupta cu cancerul, eu si acum platesc….facturi, analize, teste….facute pentru el….nimic din tot ce s-a facut, nu pot sa spun ca am facut, de la diagnosticare, tratament, chesti adiaccente tratamentului …nu au putut fi decontate…nu au fost fonduri
Casa Sperantei ….in ultima faza….nu l-au ajutat….desi ani la rand a virat 2% din impozitul pe venitul lui
Imi pare rau! Inteleg perfect ce spuneti. Din pacate, asa cum spuneam, in Romania cancerul loveste de doua ori. O data prin el insusi, a doua oara prin sistemul de asigurari de sanatate. Imbolnavit, si el, de cancer…
Deci ce am putea face? Si eu am plătit intervențiile si CT-ul. Ii putem da in da in judecata?
Si eu m-am gandit la dat in judecata statul. Intr-o tara normala, asta ar functiona. Insa ma tem ca nu la noi… Acum am ca prioritate sa lups sa ma vindec. Dupa aceea, o voi lua in considerare. Eventual sa ne strangem mai multi, cred ca vor fi mai multe sanse…
Daaaa
Copilul meu a avut cancer acum nouă ani, pentru ei sistemul are mai multă grijă sau a e diferit la Cluj. Chimio și cobaltoterapie, greu pt un copil dar acum e perfect sănătos, fără reveniri ale bolii. Ce voiam să vă spun, nu așteptați începerea tratamentului, distrugeți cât mai repede orice celulă canceroasă. Copilul meu după chimio nu mai avea nicio tumoare dar pentru sigurață i-au făcut și 15 ședințe de cobaltoterapie. Multă sănătate!
Ooo, ce ma bucur ca s-a rezolvat! Multa sanatate!!! Sunt in grafic, cat de cat tin aproape… 🙂 Va multumesc pentru gandurile bune!
Suntem de 25 de ani in Canada si am plătit taxe pe unde am lucrat , am plătit taxe , la greu , din business pe care îl avem . A trebuit să punem deoparte bani de pensie (aici când te pensionezi la 70 de ani , statul , cu toate că ai cotizat toata viața , nu îți dă mai mult de 1000 $ pe lună . Să presupunem ca ți-ai plătit casa integral până la pensie , numai să-ți plătești impozitul pe proprietate ( aprox. 160 m.p.) te costa pe lună aprox. 400$ + apa, energia , telefonul , insurance ,mâncare , etc.
Pentru când ești bolnav trebuie să aștepți 3-4 luni să vezi un specialist si alte luni să te opereze sau alte inrtventii . Nu sunt de-ajuns doctori de familie si unii oameni nu au si când au probleme se duc la urgentă unde stau 8-12 ore. Vedeți ce NOROCOȘI suntem????
Nu am văzut pe nimeni ieșind in stradă să strige “ciuma roșie”.
Stiam ca in Canada asistenta sociala este la un nivel foarte ridicat, evident, platind pretul unor taxe mari. In orice caz, nu cred ca se compara cu mizeria de sistem de la noi si cu conditiile de aici. Eu am avut noroc sa am banii necesari operatiei si am beneficiat de conditii excelente in spital Insa altii, fara bani… nici nu pot sa ma gandesc prin ce trec.
Asa este! În Canada nu te lasa nimeni sa mori cu zile! Mi-am pierdut tatăl acum un an jumătate cu un diagnostic de cancer fara o biopsie care sa-l demonstreze…a fost internat în ultimele zile într-un spital al groazei, în Romania, intr-un centru universitar. Nu exista absolut nici o comparație intre sistemul medical canadian si cel din România, aveți dreptate.
Am uitat .
In Canada nu ai opțiunea de a plăti doctor sau controale medicale private . Total este controlat si coordonat de government.
Aici daca nu ar fi sistemul privat, ar fi groaznic!!!
Intr-adevar este un “privilegiu” sa beneficiezi de un PET CT, spre exemplu, decontat de casa de asigurări. Soției prima data i-au refuzat dosarul pentru PET CT pe motiv ca marcării tumorali erau in regula chiar daca erau evidente tumorile si problemele cu alte analize…Am primit sprijin privat pentru achitarea lui….vreo 1000 de euro…A trebuit sa avanseze cancerul pentru ca intr-adevar cineva sa-i aprobe dosarul pentru PET CT cu decontare de la Casă. Drumul este anevoios si pe langa lupta cu boala trebuie dusa si o lupta cu sistemul. Nimeni in Romania nu se intereseaza de pacient atunci cand este bolnav. Chiar si in clinici private am avut surpriza sa fim tratati ca la stat … cu indiferenta. Si-au luat banii pe consulatatie si cam atata. Nu am primit consiliere adecvată si o monitorizare din partea mai multor medici cheie in toata povestea asta respectiv sa fim indrumati catre un psiholog sau un nutritionist. De toate trebuie sa te ocupi singur si eventul sa fii autodidact astfel incat sa faci singur munca celor mai sus menționați. Nu va doresc decat multa răbdare si putere sa treceti peste acest necaz.
Inca nu stiu cum e cu “dosarul” si alte proceduri. Probabil voi ajunge si acolo candva. Pana acum am avut noroc de doctori buni, care m-au ajutat in toata aceasta lupta… Vedem ce-o fi mai departe! Multumesc pentru gandurile frumoase!
Un PET CT este recomandat dupa chimioterapie in general la solicitarea medicului oncolog pentru ca acesta din urma sa fie sigur ca boala nu a avansat sau daca a avansat sa fie evidentiate foarte clar zonele afectate. Se intocmeste un dosar pentru PET CT cu depunere la Casă. Aici se întrunește o comisie si aprobă dosare funcție de anumite criterii. Ideea este ca trebuie sa fii cat mai bolnav ca sa te ia in seama. Acum valoarea un PET CT este undeva la vreo 5200 ron. Bani multi pentru un muritor de rand. Si noi suntem si am fost pe mana unor medici buni români. In schimb lipsește partea de monitorizare efectivă a bolnavului. Noi ne asteptam ca în momentul in care pasesti intr-o clinica privata cu o asemenea problema sa fii luat in evidenta stricta si sa fii directionat catre mai multi medici care sa te monitorizeze respectiv un nutritionist si nu in ultimul rand un psiholog. Pacientul are nevoie de un astfel de sprijin împreună cu familia deoarece toata lumea este afectată psihic. Nutritionistul este foarte important mai ales ca bolnavul oncologic are nevoie de un regim strict si recomandat de catre un specialist. Cancerul este la fel si in Romania si in Germania si in Franta. Tratamentele sunt usor mai avansate in afara țării iar grija purtata pacienților oncologici este mult mai mare la ei decat la noi. Un tratament bine aplicat poate avea insa aceleasi rezultate in orice țară. Pe langa toate acestea trebui sa ai si un gram de noroc sa scapi de belea. Am vazut destui milionari întorși in tara intre patru scânduri de la clinici străine si suficienti oameni simpli care inca supravietuiesc in clinici din România. Fiecare cu soarta lui pana la urma…
Sanatate! Inteleg prin ceea ce treceti, tatal meu a facut prostatectomie radicala clasica la Fundeni (din pacate, nu l-am putut convinge sa mearga la Montza pentru chirugia robotica); a facut scintigrafie osoasa de 2 ori inainte de operatie, nu erau siguri daca era o metastaza osoasa – o investigatie invaziva si irelevanta; scorul Gleason dupa operatie 6 – am trimis blocurile de parafina in Turcia, mi-au dat scor 8 si risc de recidiva in primii 5 ani de 44-50%..din pacate, PSA-ul dupa operatie a tot crescut; a facut prima injectie hormonala antiandrogenica, urmatoarea va fi peste 3 luni, timp de 1 an si jumatate, va incepe si radioterapia (35 sedinte). Va sfatuiesc din suflet sa solicitati si opinii din strainatate – daca rezultatul biopsiei releva margini pozitive, se poate recomanda PSMA CT, care depisteaza metastazele specifice cancerului de prostata, costa mult (2.300/3.500 euro) si nu este disponibil in Romania
Va multumesc mult pentru recomandari. Sunt extrem de utile, mai ales in cazuri similare. Voi intreba doctorul oncolog la care sunt in tratament acum.
Vi-l recomand pe dl. Vlad Stefanel, radioterapeut la Spitalul Militar Central, un om minunat
Cum va mai simtiti?
Saru’ mana de intrebare! Bine, bine, am terminat radioterapia, 38 de sedinte. Astept sa fac niste analize, pentru a vedea rezultatele si ce trebuie sa fac mai departe…
Mircea,
Imi pare asa de rau, speram la vesti bune, ca analiza patologica o sa iasa neagresiva, ca poate o sa faci un pic de radiatie is gata!
Sint dezolata.
Si eu si Adi sintem in lacrimi. Nu vreau sa-ti stric echilibrul, sigur ai muncit mult sa ajungi aici, dar pur si simplu sintem neconsolati.
Experienta mea cu cancerul a fost tot ce-ti poti dori cind ti se da asa o veste. Intr-o saptamina am avut consultatia cu chirurgul si MRI. Intr-o luna am avut operatia. Totul a mers perfect si seara am fost acasa. Apoi a urmat radiatie si tratament hormonal 5 ani. Asta a fost cel mai greu, dar ce sa faci? Te obisnuiesti cu toate daca trebuie. A trecut. Am celebrat in ianuarie 10 ani de “cancer free”.
Asta vreau si pentru tine, sa ne povestesti dupa 10 ani, sa venim sa petrecem impreuna.
Am avut noroc cu nemiluita! Am avut…
Intii, am fact mamograma digitala care a descoperit cancerul in faze incipienta, apoi doctorul de familie era in downtown Toronto si operatia si tratamentul au fost facute la cele mai bune spitale: Princess Margaret (al 5-lea spital de cancer din lume) si Mount Sinai. Operatia a fost facuta de un chirurg foarte bun, toti pacientii lui din ultimii 20 de ani la vremea aceea erau in viata. Totul s-a facut repede, eficient si gratis. N-a trebuit nici macar sa completes forme. Tratamentul a fost greu de suportat, sint schimbari hormonale care-ti afecteaza sistemul imunitar, dar sint bine, mi-a revenit energia, sint ca noua, cum zici tu.
Am fost atit de recunoscatori pentru tot incit Adi a participat la “the ride for cancer” in anul ala, ca sa sponsoram cercetarea de cancer.
Nu pot sa-ti spun de cite ori m-am gindit la voi doi, tu si Anca, cum ar fi fost daca veneati cu noi aici. Si inca ceva ce-am aflat atunci: toate femeile din Europa de Est care erau adolescente sau “early 20s” au un “red flag” din cauza Cernobil-ului, ceea ce inseamna ca au sanse mari sa faca un cencer hormonal.
M-am gindit mult la faptul ca voi erati in Moldova atunci.
Stau si pling si-mi amintesc cum stateam toti trei la cursuri, eu intre tine si Anca, si va faceam desene pie marginea foilor. Mai tii minte soriceii?
Mircea, fa-te bine! Iti tinem pumnii aici departe, te iubim mult si familia si restul lumii au nevoie de tine, de talentul si umorul tau!
Fii optimist si bine dispus cit poti tu de mult, ajuta. In rest, cu ajutorul lui Dumnezeu inainte, dar tare-as fi vrut sa fii aici!
Da-me un semn daca ai nevoie de ceva, orice!
Ne vedem la vara, venim in iulie.
Silvia si Adi
Heei, Silvia si Adi!!! Multumesc mult pentru mesaj si sustinere! O sa ma tin de tratament si poate reusesc si-o scot la capat. Pe de alta parte, in cea mai rea varianta, se termina si gata. Am avut o viata misto si nu am trait degeaba. Asa ca nu sunt deprimat deloc, doar sunt descumpanit de cum mi se iau banii din buzunar zeci de ani si platesc ABSOLUT DEGEABA niste asigurari. Haideti, ca nu ma las, mergem tot inainte ca pionierii 🙂 Abia astept sa ne vedem la vara si sa facem un mare party 🙂
Draga MGxG bine ai venit in club, daca pot sa spun asa. Eu ma lupt cu sistemul de la noi de un an si cateva luni dupa ce m-am trezit cu o forma rara de cancer si agresiva.
Practic sistemul de la noi nu iti ofera mai nimic, eu am cotizat 20 de ani si maine trebuie sa merg la comisie care m-a propus pentru pensionare de boala, pensia este o bataie de joc pentru un bolnav de cancer, in jur de 600 de lei, in conditiile in care eu platesc numai pe luna la tratamentul actual 500 de lei internarea de o zi, ca sa traiesc probabil ar trebui sa ma retrag in padure si sa mananc scoarta de copaci.
Am deja si eu pe blog 16 episoade din aventura mea si nu ma razboiesc cu boala ci cu sistemul asta bolnav!
Multa sanatate!
Draga Robert, multa sanatate. Sunt convins ca, in cazul tau, e mult mai complicat decat la mine si iti doresc multa putere sa invingi si boala si sistemul. Te inteleg foarte bine prin ce treci si sunt convins ca solutia cu scrisul pe blog face foarte bine. Pe mine m-a ajutat sa ma eliberez de multe si sper sa ii ajute si pe altii in situatia mea, dar care nu au vrut sau nu au putut sa scrie despre asta. Multa, multa sanatate!!!
Sistemul e ca vai de capul lui, dar si personalul care lucreaza e de vina. Aproape intotdeauna se gasesc fonduri la privat daca stii pe “cineva”. Isi pastreaza din cota repartizata pentru orice eventualitate. Am dat deja de toate tipurile, dar ca sa pastram o nota optimista am sa dau 2 exemple pozitive. Primul medic care mi-a descoperit boala a rezolvat imediat un CT decontat. Oncologul la care am ajuns a facut, fara sa-i cer eu (nici nu stiam de asa ceva), cerere pentru PET CT, care mi-a fost si aprobata. In schimb altii din sistemul privat, mi-au recomandat investigatii suplimentare la anumite clinici private, unde am “decontat” zdravan. Sistemul medical de stat te innebuneste si mai rau: umblii de nebun sa cauti oncolog, stai la coada sa-ti dea un concediu medical (culmea este ca ai nevoie in fiecare luna de adeverinta de la locul de munca),etc. Boala e cam avansata cu sanse teoretice mici, dar problema mea este de ce a ajuns asa de avansata, cand eu am avut primele simptome cu mult timp in urma si am fost la medic? Chiar daca se spune ca este un cancer greu de depistat si dupa simptome se confunda usor cu alte boli, ce meserie e asta daca te depisteaza doar in faza avansata, cum de in secolul 21 nu avem niste metode mai avansate de investigatie? De ce n-au medicii o aplicatie care sa le zica : la simptomele astea posibilitatile sunt urrmatoarele :50% ulcer, 30% “pitici pe creier”, …, 0.1% cancer ?
Draga Adrian, in primul rand, multa sanatate! Si succes in lupta ta, pe care acum incep si eu s-o inteleg. Nu stiam toate detaliile pe care le povestesti, e clar ca mai am drum de parcurs… Cat priveste aplicatia, m-au convins si pe mine doctorii ca nu exista boli, ci exista pacienti. Deci, fiecare cu a lui. Inca o data, multa putere si sanatate!
propunerile sunt perfect plauzibile . succes si multa sanatate ! o singura intrebare as avea : crezi ca daca azi era pnl sau pdl iti deconta cineva cheltuielile medicale ? din pacate sistemul politic romanesc e corupt in totalitate iar ciuma a imbracat toate culorile : rosie ,albastra,galbena,verde sau ce culori vor mai aparea…
Claudiu, poate ca ai dreptate. Dar mie acum mi se intampla povestea asta, asa ca nu stiu cum era inainte de revenirea PSDului. Poate era coruptia mai redusa. Acum, daca astia vor schimba legile cum vor ei, mi-e clar ca o vor face ca sa poate fura mai linistiti, deci ne va fi din ce in ce mai greu. Om vedea…
Buna ziua, nu stiu daca ajuta cu ceva 🙂 sunt médic si văd mult mai des decat am putea crede pacienti cu cancer de prostata si metastaze osoase diagnosticate acum 10-15 ani.. Si nu mai vorbesc de cei cu antecedente de cancer de prostata vindecati de peste 20 de ani. Mult curaj ! Roxana
Saru’ mana si multumesc pentru incurajari! Cand astfel in informatii vin de la cineva atat de avizat, sunt de nepretuit! Pai, daca vorbim de 20 de ani, m-am mai linistit, ca dupa aia aia chiar cred ca ma plictisesc 🙂
Am lucrat in Connex si asa cum cred ca simti, facem parte dintr-un soi de familie…
Iti doresc sa te faci bine, sa fii sanatos, sa intelegi repede rostul lucrurilor, sa iti pastrezi nadejdea si credinta in Bunul Dumnezeu!
Pastreaza-te bland, astfel vei putea trece prin toate. Iubeste tot ce poti iubi, imparte din ce esti sau stii, scrie, alinta si crede.
Hotii sunt prinsi pana la urma! Lasa-i in plata Domnului! Va sti masura pentru ei ca si pentru noi toti.
Iti mai doresc sa fii ocrotit de Maica Domnului si sa ai mintea luminata si inima plina de iubire! 🙏🌈
Sa traiesti, sa iti cresti nepotii, sa dansezi la nunta lor!
Doamne ajuta!
Hei, saru’ mana, Silvia! Si multumesc pentru gandurile tale. Da, Connex a fost o familie adevarata. Ai dreptate, incerc sa ma concentrez pe ce-mi trebuie. Dar nici nu pot ramane linistit cand vad ca sunt furat… Asta cu dansul la nunta nepotilor imi place! O s-o tin minte 🙂
Draga Adrian, multa sanatate! Si succes in lupta ta, pe care o inteleg si eu tot din luna Noiembrie 2017 cu mama mea. Stiam toate detaliile pe care le povestesti, e clar ca mai am drum de parcurs. Inca o data, multa putere si sanatate!
Stimate Domn,fac parte din acelasi “club”,cancer depistat in nov.2016, am trecut prin toate fazele chimioterapie, operatie axila si sector sân,radioterapie,iar acum înainte de Pasti ultima injectie de herceptin,care o fac din aprilie 2017 ,din trei in trei săptămâni
La toate acestea sau adăugat cheltuieli pe care le-ati enumerat,fără banii proprii in Romania,esti un om mort,am contribuit masiv la Casa de “Boală”,timp de 40 de ani !Revenind însă la “ale noastre”,cu o stare pozitivă,zâmbet,multă iubire pentru cei dragi ,ignorarea situatiei cu seninătate,iertarea celor ce ne-au gresit,fac VIATA frumoasă si suportabilă!Vă doresc SĂNĂTATE SI MUIUUULT BINE !
Multumesc mult pentru mesaj si incurajari. Abia acum incep si eu partea de tratament, care nu stiu cati ani va dura. Dar incerc sa stau deasupra, cu optimism, speranta moare ultima. Multa sanatate si dumneavoastra!
Multumesc respectuos!Scuze, acum abia am vizualizat ! Esential : respectarea tratamentului alopat,starea psihică,materialul clientului este foarte important,credința că este o boală tratabilă si desigur in paralel o viată ordonată.Eu mă simt si arat foarte bine,dar…nu fumez,nu pierd nopti si nu beau,nu este imposibil…am făcut tratament in paralel si cu nectar de graviola,rezultat garantat,se miră si oncologul ce analize perfecte mi-au iesit.Puteti sa cititi pe internet beneficiile GRAVIOLA.Desigur este doar o sugestie Sănătate multă,domnule dragă,totul se v-a termina cu bine,o să vedeti !