Se stie ca toate tarile comuniste, pentru a „iesi in lume”, investeau in cultura si sport. Erau singurii ambasadori ce puteau fi trimisi la export si acceptati de Vest fara problemele legate de ideologie sau politica. De aceea arta era ieftina, sportul aproape gratuit, iar multi oameni de arta si sportivi din Est spargeau barierele si erau trimisi si admirati, pe buna dreptate, pentru valoarea lor, in occident.
Am revazut de curand, pe YouTube, „Șopârlița liberă„ un celebru clip al lui Toma Caragiu din 1969. E un text rafinat, impecabil, care a trecut printre furcile caudine ale cenzurii acelor ani si amintea chiar si de „Europa Libera”, post de radio american, interzis de comunisti. De obicei, celebrele scenetele ale lui Toma erau date in programul de revelion al TVR, pentru impact si audienta maxima. In textul asta se face referire si la istorie, la „casa de soparle Mazarin, unitatile de galanterie si batiste Iago, chioscul de otravitoare Borgia.”
„Borgia, vesela,
Pe toti cati i-a sorcovit,
Gura flori le-a mirosit!”.
Pe vremea aia, parca simturile noastre erau mai ascutite, probabil un reflex, ca reactie la represiune si la spalarea de creier la care eram supusi. Cautam orice semn sau semnal, cat de mic, pe care sa-l interpretam in fel si chip, miroseam imediat ceva ca fiind „anti” si astfel sa ne agatam de el. Cu speranta ca, in sfarsit, cineva „le-a zis-o!” Azi, nemaiavand aceasta presiune, evident ca a disparut reflexul. E normal, pentru ca regula spune ca functia creaza organul!
Ma-ntreb insa, daca astazi s-ar da acest clip, la oricare din televiziuni, cati dintre telespectatori ar intelege ceva din textul asta? Nu ma intelegeti gresit, nu fac apologia comunismului!
Insa și la ce-am ajuns acum… 